ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1354/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1354/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față:
La data de 12 februarie 2009, petiționarul P.P.
a formulat plângere penală, solicitându-se să se efectueze cercetări față de G.D.,
magistrat în cadrul Judecătoriei Ploiești pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen. Ulterior, a completat
plângerea cu sesizarea că în mod arbitrar, a fost obligat să plătească un
supliment de taxă judiciară de 3.200 RON, sub sancțiunea anulării acțiunii sale
ce face obiectul dosarului nr. 10880/281/2005 al Judecătoriei Ploiești, ca
fiind insuficient timbrată și că a tergiversat rezolvarea cauzei.
Petentul a invocat nereguli, cu
încălcarea normelor de procedură civilă în legătură cu desfășurarea procesului
civil în care este parte și care, în opinia sa, au dus la încălcarea dreptului
pe care îl are de a beneficia de un proces echitabil judecat în termen rezonabil.
În principal, petentul a solicitat
începerea urmăririi penale împotriva magistratului G.D., sub aspectul
săvârșirii infracțiunii de fals și uz de fals, întrucât prin încheierea din 16
iunie 2008 a consemnat date neconforme cu realitatea, această soluție fiind
consemnată și în încheierea din data de 26 ianuarie 2009, magistratul folosind
încheierile respective, deși știa că sunt false, pentru a produce efecte
juridice, respectiv suspendarea judecății.
Prin rezoluția nr. 61/P din 22 iulie
2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea
urmăririi penale față de făptuitoarele G.D., magistrat judecător la Judecătoria Ploiești pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291
C. pen., și T.A.T., grefier în cadrul Judecătoriei Ploiești sub aspectul săvârșirii
infracțiunilor prevăzute de art. 249 alin. (1) și art. 289 C. pen., întrucât
din actele premergătoare începerii urmăririi penale nu au rezultat date sau fapte
care să atragă răspunderea penală a acestora.
Nemulțumit de soluția pronunțată,
petiționarul P.P. s-a adresat Procurorului general al parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Ploiești.
Prin rezoluția nr. 1055/II/2/2009,
s-a respins , ca neîntemeiată, plângerea petentului, în mod corect pe baza
probelor administrate procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.D.
în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele
reclamate nu există și în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. față de T.A.T.
nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care petentul
a formulat plângerea.
În temeiul art. 278
1
C.
proc. pen. petentul a formulat plângere la instanță împotriva celor două
rezoluții.
Instanța de fond a reținut existența
plângerii penale formulată de petent împotriva intimatei pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen., constând în
aceea că magistratul a acționat cu știință în neîndeplinirea sau îndeplinirea
defectuoasă a unui act legat de buna desfășurare a justiției și prin care s-a
cauzat o vătămare a intereselor legale ale petentului.
Instanța fondului a constatat că
intimata nu a tergiversat cauza în mod abuziv, așa cum arată petentul, în
condițiile în care pe parcursul termenelor acordate P.P. în calitate de reclamant
a fost reprezentat succesiv de 3 apărători care au solicitat termene pentru
studierea dosarului.
Obligarea reclamantului la plata
unui supliment de taxă de timbru nu intră sub incidența infracțiunii prevăzută
de art. 246 C. pen., deoarece împotriva modului de stabilire a taxei judiciare
de timbru reclamantul putea formula cerere de reexaminare conform art. 18 alin.
(2) din Legea nr. 146/1997, iar în ceea ce privește tergiversarea cauzei de
către magistrat, în temeiul art. 243 alin. (1) C. proc. pen. oricare din
părțile interesate poate solicita repunea cauzei pe rol. Desemenea, eroarea
făcută de grefierul T.A.T. în încheierea de ședință din 16 iunie 2008 când s-a
menționat în mod eronat suspendarea cauzei potrivit art. 242 C. proc. civ. prin
lipsa părților, ulterior, conform art. 281 C. proc. civ. s-a procedat la
îndreptarea erorii materiale potrivit căreia temeiul juridic de suspendare a
judecății a fost art. 243 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere decesul unor
reclamanți din cauza cărora în loc de lipsa părților cum greșit s-a menționat
în încheiere.
Instanța de fond a concluzionat că rezoluțiile
atacate sunt legale și temeinice și prin sentința penală nr. nr. 185 din 30
noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori
și familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.P.
Împotriva hotărârii sus menționate, petentul
a formulat recurs, reiterând motivele formulate în plângerea inițială, fiind
nemulțumit de soluția adoptată de instanță.
Din analiza actelor și lucrărilor
aflate la dosar reiese faptul că petentul a formulat plângere penală împotriva
intimatei magistrat G.D., fiind nemulțumit de soluțiile adoptate, acuzând-o de
săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen.
Prin acest procedeu, se încearcă de
către petent să se obțină reformarea hotărârilor judecătorești prin implicarea
magistraților în anchete penale, neglijându-se căile legale de declanșare a
controlului judiciar al hotărârilor, respectiv apel și recurs.
Intimata a pronunțat hotărârea
civilă conform convingerilor interne pe baza analizei probatoriului administrat
în cauză.
Nu există o dovadă că intimata și-a exercitat
în mod abuziv atribuțiile prevăzute de lege în soluționarea cauzei în calitate
de judecător, că nu a încercat să favorizeze vreo persoană, ori a încercat să
prejudicieze petentul.
Dând o rezolvare unei cauze civile ,
intimata nu a făcut decât să-și îndeplinească atribuțiile specifice funcției atribuită
de lege.
Potrivit art. 124 alin. (3) din
Constituție și art. 2, art. 3, art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul
magistraților, judecătorii sunt inamovibili și se supun numai legii, iar orice
persoană , organizație, autoritate sau instituție este datoare să le respecte
independența.
Judecătorii care instrumentează
cauze penale sau civile, nu pot fi trași la răspundere penală sau civilă pentru
interpretările date legal, chiar dacă aceștia ar fi greșit, pentru acest lucru
existând doar căile de atac prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente,
neexistând indici cu privire la săvârșirea faptelor reclamate de petent sau
alte fapte prevăzute de legea penală de către intimata magistrat G.D.
Înalta Curte apreciind că
rezoluțiile pronunțate în dosarul nr. 61/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Ploiești sunt temeinice și legale, în temeiul art. 385
15
pct.
1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul P.P.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de petiționarul P.P. împotriva sentinței penale nr. 185 din 30
noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu
minori și de familie.
Obligă recurentul petiționar la
plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie
2010.