ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1354/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1354/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față: La data de 12 februarie 2009, petiționarul P.P. a formulat plângere penală, solicitându-se să se efectueze cercetări față de G.D., magistrat în cadrul Judecătoriei Ploiești pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen. Ulterior, a completat plângerea cu sesizarea că în mod arbitrar, a fost obligat să plătească un supliment de taxă judiciară de 3.200 RON, sub sancțiunea anulării acțiunii sale ce face obiectul dosarului nr. 10880/281/2005 al Judecătoriei Ploiești, ca fiind insuficient timbrată și că a tergiversat rezolvarea cauzei. Petentul a invocat nereguli, cu încălcarea normelor de procedură civilă în legătură cu desfășurarea procesului civil în care este parte și care, în opinia sa, au dus la încălcarea dreptului pe care îl are de a beneficia de un proces echitabil judecat în termen rezonabil.
În principal, petentul a solicitat începerea urmăririi penale împotriva magistratului G.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals și uz de fals, întrucât prin încheierea din 16 iunie 2008 a consemnat date neconforme cu realitatea, această soluție fiind consemnată și în încheierea din data de 26 ianuarie 2009, magistratul folosind încheierile respective, deși știa că sunt false, pentru a produce efecte juridice, respectiv suspendarea judecății.
Prin rezoluția nr. 61/P din 22 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarele G.D., magistrat judecător la Judecătoria Ploiești pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen., și T.A.T., grefier în cadrul Judecătoriei Ploiești sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 249 alin. (1) și art. 289 C. pen., întrucât din actele premergătoare începerii urmăririi penale nu au rezultat date sau fapte care să atragă răspunderea penală a acestora. Nemulțumit de soluția pronunțată, petiționarul P.P. s-a adresat Procurorului general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Prin rezoluția nr. 1055/II/2/2009, s-a respins , ca neîntemeiată, plângerea petentului, în mod corect pe baza probelor administrate procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.D.
în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele reclamate nu există și în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. față de T.A.T. nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care petentul a formulat plângerea. În temeiul art. 278 1 C. proc. pen. petentul a formulat plângere la instanță împotriva celor două rezoluții. Instanța de fond a reținut existența plângerii penale formulată de petent împotriva intimatei pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen., constând în aceea că magistratul a acționat cu știință în neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act legat de buna desfășurare a justiției și prin care s-a cauzat o vătămare a intereselor legale ale petentului.
Instanța fondului a constatat că intimata nu a tergiversat cauza în mod abuziv, așa cum arată petentul, în condițiile în care pe parcursul termenelor acordate P.P. în calitate de reclamant a fost reprezentat succesiv de 3 apărători care au solicitat termene pentru studierea dosarului. Obligarea reclamantului la plata unui supliment de taxă de timbru nu intră sub incidența infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru reclamantul putea formula cerere de reexaminare conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, iar în ceea ce privește tergiversarea cauzei de către magistrat, în temeiul art. 243 alin. (1) C. proc. pen. oricare din părțile interesate poate solicita repunea cauzei pe rol.
Desemenea, eroarea făcută de grefierul T.A.T. în încheierea de ședință din 16 iunie 2008 când s-a menționat în mod eronat suspendarea cauzei potrivit art. 242 C. proc. civ. prin lipsa părților, ulterior, conform art. 281 C. proc. civ. s-a procedat la îndreptarea erorii materiale potrivit căreia temeiul juridic de suspendare a judecății a fost art. 243 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere decesul unor reclamanți din cauza cărora în loc de lipsa părților cum greșit s-a menționat în încheiere. Instanța de fond a concluzionat că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice și prin sentința penală nr. nr. 185 din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.P.
Împotriva hotărârii sus menționate, petentul a formulat recurs, reiterând motivele formulate în plângerea inițială, fiind nemulțumit de soluția adoptată de instanță. Din analiza actelor și lucrărilor aflate la dosar reiese faptul că petentul a formulat plângere penală împotriva intimatei magistrat G.D., fiind nemulțumit de soluțiile adoptate, acuzând-o de săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen. Prin acest procedeu, se încearcă de către petent să se obțină reformarea hotărârilor judecătorești prin implicarea magistraților în anchete penale, neglijându-se căile legale de declanșare a controlului judiciar al hotărârilor, respectiv apel și recurs. Intimata a pronunțat hotărârea civilă conform convingerilor interne pe baza analizei probatoriului administrat în cauză.
Nu există o dovadă că intimata și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile prevăzute de lege în soluționarea cauzei în calitate de judecător, că nu a încercat să favorizeze vreo persoană, ori a încercat să prejudicieze petentul. Dând o rezolvare unei cauze civile , intimata nu a făcut decât să-și îndeplinească atribuțiile specifice funcției atribuită de lege. Potrivit art. 124 alin. (3) din Constituție și art. 2, art. 3, art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraților, judecătorii sunt inamovibili și se supun numai legii, iar orice persoană , organizație, autoritate sau instituție este datoare să le respecte independența. Judecătorii care instrumentează cauze penale sau civile, nu pot fi trași la răspundere penală sau civilă pentru interpretările date legal, chiar dacă aceștia ar fi greșit, pentru acest lucru existând doar căile de atac prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente, neexistând indici cu privire la săvârșirea faptelor reclamate de petent sau alte fapte prevăzute de legea penală de către intimata magistrat G.D. Înalta Curte apreciind că rezoluțiile pronunțate în dosarul nr. 61/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești sunt temeinice și legale, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul P.P. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.P. împotriva sentinței penale nr. 185 din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.