ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2199/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 561/2009 pronunțată la data de 11 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., având ca obiect anularea deciziei nr. 11755 din 13 februarie 2008 adoptată de pârâtă prin Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, prin care s-a respins plângerea sa împotriva procesului verbal de control nr. 860281 din 13 decembrie 2007, anularea parțială a procesului verbal de control susmenționat și anularea dispoziției obligatorii nr. 860299 din 14 decembrie 2007. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin dispoziția obligatorie nr. 860299 din 14 decembrie 2007, pârâta A.N.A.F.

a dispus recuperarea contravalorii chiriei nefacturate, în valoare de 5.155.014,82 lei aferentă locomotivelor și vagoanelor acordate în folosința gratuită în baza contractelor de comodat nr. 1/1203/2002 și nr. 1/2181/2002 încheiate cu SC S.I. SA, în considerarea tarifelor elaborate pe baza Regulamentului de Transport pe Căile Ferate din România și Normele Uniforme pentru transporturile feroviare. Contestația formulată împotriva procesului-verbal nr. 860281 din 13 decembrie 2002 a fost respinsă prin decizia nr. 11755 din 13 februarie 2008, organul de soluționare a contestației reținând că SC S.I. SRL a încheiat cu firma W.G.B.H. două contracte având ca obiect serviciul de transport integrat pe calea ferată pentru toate relațiile și cantitățile de mărfuri prezentate la transport de W.G.B.H.

& C., în calitate de client, în baza acestor raporturi contractuale prima încasând de la cea de-a doua suma de 98.224.741.587 lei, astfel că susținerea reclamantei că cedarea cu titlu gratuit către SC S. SRL a vagoanelor în discuție ar fi profitat reclamantei nu are nicio acoperire probatorie. În legătură cu posibilitatea legală de încheiere a celor două contracte de comodat de către reclamantă, instanța de fond a reținut, în raport de dispozițiile art. 22 alin. (2) din H.G. nr. 581/1998 privind înființarea C.N.C.F.C.F.R. SA, prin reorganizarea S.N.C.F.R. și art. 6 lit. e) din Statutul reclamantei, anexa 1 la H.G. nr. 581/1998, precum și față de dispozițiile cuprinse în art. 34 din Decretul-lege nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, conform cărora „Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de înființare sau statut”, scopul acesteia fiind, potrivit art. 5 din anexa 1 la H.G.

mai sus menționat „realizarea de profit prin gestionarea pe principii comerciale a infrastructurii feroviare și punerea acesteia la dispoziția operatorilor de transport feroviar, pe baza contractului de acces, precum și prin desfășurarea altor activități specifice necesare realizării obiectului său de activitate”, că un atare scop și interesul societății sunt incompatibile cu efectuarea de liberalități în favoarea altor societăți; mai mult astfel de contracte de comodat exced capacității de folosință a societății reclamante, nefiind necesare realizării obiectului de activitate al companiei.

Cât privește susținerea reclamantei că vagoanele și locomotivele date de comodat au fost folosite exclusiv în interesul său propriu, pentru efectuarea transportului de materiale pentru lucrările efectuate de W.G.B.H., reclamanta beneficiind astfel de discount pentru aceste lucrări, instanța de fond a reținut că, raportat la probele dosarului, reclamanta nu a prezentat documente din care să rezulte că din contravaloarea lucrărilor efectuate de W.G.B.H. & C.K.B. în beneficiul reclamantei ar fi fost scăzută contravaloarea folosinței mijloacelor fixe puse la dispoziție gratuit de reclamantă. În ceea ce privește obiectul celui de-al doilea contract de comodat, pentru cele 10 locomotive, instanța de fond reține că reclamanta nu a produs dovezi în sensul că ele au fost folosite de comodatar exclusiv în interesul reclamantei, ceea ce ar fi dus la scăderea valorii devizului constructorului, potrivit susținerilor acesteia.

Prima instanță, a apreciat astfel, ca fiind legală obligația reclamantei stabilită de organul de control, aceea de a recupera contravaloarea folosinței acestor bunuri, neavând relevanță faptul că nu există un contract de închiriere care să constituie temei al unor asemenea pretenții în raport de comodatar, recuperarea contravalorii lipsei de folosință a vagoanelor și locomotivelor având la bază principiul îmbogățirii fără justă cauză. Cu privire la celelalte aspecte reținute de organul de control și contestate de către reclamantă, prima instanță și-a însușit soluția de respingere a organului de soluționare a contestației, dar nu ca lipsită de obiect, ci ca inadmisibilă, aspectele criticate de reclamantă nefiind decât simple constatări ale organului de control, fără niciun fel de efecte juridice.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cererea de recurs fiind întemeiată pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. (examinarea cauzei sub toate aspectele) și art. 304 pct. 9 teza II C. proc. civ. „Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă susține în esență următoarele: - instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile H.G. nr. 581/1998, act normativ ce nu a fost cercetat în profunzime și în totalitate spre a se constata că în speță exploatarea locomotivelor și vagoanelor s-a făcut într-un mod foarte eficient, ele fiind date în comodat și folosite exclusiv în interesul companiei pentru că au avut ca efect diminuarea valorii devizelor constructorului W.G.B.H.

& C.O.K.B.; - în mod eronat a stabilit instanța de fond că dispoziția obligatorie nr. 860299 din 14 decembrie 2007 este legală, obligația stabilită de organul fiscal în sarcina reclamantei constând în recuperarea contravalorii chiriei nefacturate în valoare de 5.155.014,82 lei și fiind imposibil de adus la îndeplinire de către companie, ba mai mult prin obligarea la facturarea unei chirii inexistente, lipsită de temei legal, societatea reclamantă va fi cu adevărat prejudiciată, întrucât se va înregistra în contabilitatea societății „o falsă creanță”, imposibil de recuperat; - în mod eronat prima instanța a reținut că reclamanta nu a dovedit că cedarea folosinței celor 10 locomotive și a celor 150 vagoane prin contracte de comodat către SC S.I.

SRL ar fi profitat companiei prin diminuarea valorii devizelor constructorului W.G.B.H. C.O.K.B. Societatea reclamantă a beneficiat efectiv de această reducere a valorii contractului, dovadă fiind sumele înregistrate cu titlu de discount în evidența contabilă. Contractul de închiriere încheiat între SC S.I. SA și W.G.B.H., a avut ca obiect asigurarea serviciului de transport integrat, iar pentru realizarea obiectului contractului S. a pus la dispoziția constructorului un număr de 4 locomotive tip DHC, cu partida de manevră aferentă, altele decât cele din contractul dintre SC S.I. SA și W.G.B.H. & C.O.K.B., care a avut ca obiect închirierea cu titlu gratuit a 10 locomotive tip LDF și LE, neexistând deci identitate de obiect între cele două contracte în discuție.

Recurenta-reclamantă concluzionează în sensul că potrivit convenției încheiate între C.N.C.F. C.F.R. SA și SC S.I. SA, transporturile respective au fost efectuate în interesul C.N.C.F. C.F.R. SA și au condus la scăderea valorilor devizelor constructorului A.T.G.E. G.E. București – Câmpina S.W. Se solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Intimata-pârâtă A.N.A.F. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate. Recursul este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit următoarelor considerente: Astfel, cum corect a reținut și instanța de fond, Dispoziția obligatorie nr. 860299 din 14 decembrie 2007 emisă de A.N.A.F.

– Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, a stabilit în mod legal obligația recurentei-reclamante de a proceda la „recuperarea contravalorii chiriei nefacturate, în valoare de 5.155.014,82 lei – RON, aferentă locomotivelor și vagoanelor acordate în folosință gratuită în baza contractelor de comodat cu nr. 1/1203/2002 și nr. 1/2181/2002, încheiate cu SC S.I. SA „. Această dispoziție obligatorie a avut la bază procesul verbal de control nr. 860281 din 13 decembrie 2007 încheiat de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul A.N.A.F., urmare efectuării unui control tematic stabilindu-se că prin derularea celor două contracte de comodat nr. 1/2181 și nr. 1/1203 încheiate între C.N.C.F.

C.F.R. SA, în calitate de comodant și SC S.I. SA în calitate de comodatar, conform cărora s-au acordat cu titlu gratuit spre folosință un număr de 150 vagoane și 10 locomotive tip Diesel electrice s-a produs un prejudiciu recurentei-reclamante în sumă totală de 5.155.014,82 lei constând în beneficii nerealizate. Așa, cum corect susține intimata în întâmpinarea formulată și cum de altfel a motivat și instanța de fond legalitatea actelor administrativ fiscale atacate, prin acordarea de către companie a folosinței gratuite a mijloacelor fixe mai sus menționate, nu au fot respectate dispozițiile H.G. nr. 581/1998 privind înființarea C.N.C.F. C.F.R. SA prin reorganizarea S.N.C.F.R., și anume dispozițiile art. 22 alin. (2) din această Hotărâre de Guvern, art. 5 și art. 6 lit. e) din Statutul C.N.C.F.

C.F.R. SA – Anexa 1 la H.G. nr. 581/1998, conform cărora C.F.R. are în principal ca obiect de activitate „exploatarea comercială a patrimoniului auxiliar feroviar”, scopul C.F.R. fiind realizarea de profit, prin gestionarea pe principii comerciale a infrastructurii feroviare”. Iată deci, că prevederile legale menționate nu permit acordarea de către companie a folosinței gratuite a vagoanelor și locomotivelor tip Diesel. Susținerea recurentei-reclamate, în sensul că aceste mijloace fixe au fost utilizate de SC S.I. SA pentru transporturile ce se efectuau în legătură cu lucrările de modernizare a căii ferate, aceste transporturi fiind efectuate în interesul companiei și conducând la scăderea valorii devizelor constructorului W.G.B.H.

& C.O.K.B. este neîntemeiată și nu poate fi avută în vedere, astfel cum și instanța de fond, în mod corect a înlăturat-o, de vreme ce Compania nu a prezentat nici organelor de control și nici instanței de judecată documente din care să rezulte că, din contravaloarea lucrărilor efectuate de W.G.B.H. & C.O.K.B. în beneficiul său, a fost scăzută contravaloarea folosinței mijloacelor fixe pe care i le-a pus la dispoziție cu titlu gratuit. O dovadă elocventă pentru înlăturarea acestor susțineri o constituie Nota de constatare nr. 1854 din 13 octombrie 2006, întocmită de Garda Financiară – Comisariatul General, care la punctul 5, paragraful 2 și 3 reține faptul că între SC S.I. SA și W.G.B.H. & C.O.K.B.

s-au încheiat contractele nr. 169 din 6 martie 2002 și nr. 172 din 14 ianuarie 2003 ce au ca obiect serviciul de transport integrat pe calea ferată pentru toate relațiile și cantitățile de mărfuri prezentate la transport de W.G.B.H. & C.O.K.B. în calitate de client, pentru aceste contracte SC S.I. SA utilizând inclusiv mijloacele fixe primite cu titlu gratuit de la companiei. Cu toate acestea, SC S.I. SA a facturat către W.G.B.H. & C.O.K.B. suma de 98.715.885.051 lei ROL pentru serviciile prestate și a încasat suma de 98.224.741.587 lei ROL, ceea ce constituie încă un argument în plus că, nu este reală susținerea recurentei-reclamante în sensul că cedarea cu titlu gratuit a folosinței mijloacelor fixe ar fi condus la scăderea valorii devizelor constructorului.

SC S.I. SA a obținut deci venituri din utilizarea vagoanelor și locomotivelor dobândite cu titlu gratuit de la C.N. C.F.R. SA. Așadar, în mod corect s-a dispus prin Dispoziția obligatorie atacată recuperarea contravalorii folosinței bunurilor, de fapt chiria pe care recurenta-reclamantă nu a încasat-o de la SC S.I. SA. Recurenta-reclamantă susține că nu există niciun contract de închiriere care să stea la baza pretențiilor companiei privind plata chiriei și că recuperarea acestui prejudiciu este imposibil de adus la îndeplinire, ba dimpotrivă societatea se va înregistra în contabilitate cu „o falsă creanță” imposibil de recuperat. Ceea ce este însă important, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, este că în patrimoniul companiei s-a produs un prejudiciu din moment ce aceasta a procedat nelegal la încheierea celor două contracte de comodat prin care a pus la dispoziția gratuită a SC S.I.

SA 150 vagoane și 10 locomotive tip Diesel electrice (3 tip LE), prejudiciul constând în beneficii nerealizate de 1.752.000 RON și respectiv 3.403.014,82 RON, astfel cum s-a stabilit prin Decizia obligatorie atacată, rămasă definitivă prin Decizia nr. 11755 din 13 februarie 2008 a Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili prin care s-a respins și plângerea de anulare în parte a procesului verbal nr. 860281 din 13 decembrie 2007 ce a stat la baza Deciziei obligatorii. Tot în încercarea de a face dovada că încheierea celor două contracte de comodat a avut ca rezultat diminuarea valorii devizelor constructorului W.G.B.H. & C.O.K.B., recurenta-reclamantă susține că potrivit unui acord contractual, constructorul s-a angajat să acorde pe lângă discountul de 2% pentru cele două loturi de lucrări și un discount în sumă fixă – 1.800.000 Euro pentru echipamentele puse la dispoziție de C.F.R.

gratuit, pentru care figurează și vagoane, aceste discounturi fiind trecute în evidența contabilă. Dar, astfel, cum corect reține instanța de fond, în procesul verbal încheiat ulterior între recurenta-reclamantă și A.R.T.E. G.E. București Câmpina S.W., și care poartă nr. 133 din 19 iulie 2001, prin care prima pune la dispoziția celei de-a doua 150 de vagoane seria Faccpps, nu există nicio referire cu privire la regimul juridic și izvorul acestei predări de vagoane, în anul 2002 acestea făcând obiectul unui contract de comodat încheiat cu SC S.I. SA, societate care de fapt a exploatat în mod efectiv aceste mijloace fixe. De aici concluzia că discountul despre care face vorbire recurenta-reclamantă, are cu totul alt regim juridic și nu se referă la scăderea contravalorii folosinței acestor mijloace fixe din contravaloarea lucrărilor efectuate de W.G.B.H.

& C.O.K.B. în beneficiul recurentei, ele reprezentând probabil discount din valoarea lucrărilor dar de altă natură. De fapt această susținere a recurentei-reclamante nu a fost formulată decât în fața instanței de judecată, nu și cu ocazia soluționării plângerii prealabile împotriva constatărilor cuprinse în procesul verbal nr. 860281 din 13 decembrie 2007 și împotriva dispoziției de măsuri încheiate de organe de control din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili. Instanța de fond, analizând acest aspect, a concluzionat în mod corect că această apărare a recurentei-reclamante nu poate fi avută în vedere, de vreme ce chiar la momentul efectuării controalelor de către organele fiscale, aceasta nu a prezentat documente din care să rezulte că din contravaloarea lucrărilor efectuate de W.G.B.H.

& C.O.K.B. în beneficiul reclamantei ar fi fost scăzută contravaloarea folosinței mijloacelor fixe puse la dispoziție gratuită. Având în vedere considerentele expuse, se constată că soluția primei instanțe de menținere a actelor administrativ-fiscale atacate este legală, hotărârea fiind luată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, motiv pentru care recursul declarat de reclamantă se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.C.F. C.F.R. SA București împotriva sentinței civile nr. 561 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.