ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2199/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2199/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

561/2009 pronunțată la data de 11 februarie 2009, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C.N.C.F.

C.F.R. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., având ca obiect anularea

deciziei nr. 11755 din 13 februarie 2008 adoptată de pârâtă prin Direcția

Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, prin care s-a respins

plângerea sa împotriva procesului verbal de control nr. 860281 din 13 decembrie

2007, anularea parțială a procesului verbal de control

susmenționat și anularea dispoziției obligatorii nr. 860299 din

14 decembrie 2007.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că prin

dispoziția obligatorie nr. 860299 din 14 decembrie 2007, pârâta A.N.A.F. a

dispus recuperarea contravalorii chiriei nefacturate, în valoare de

5.155.014,82 lei aferentă locomotivelor și vagoanelor acordate în

folosința gratuită în baza contractelor de comodat nr. 1/1203/2002

și nr. 1/2181/2002 încheiate cu SC S.I. SA, în considerarea tarifelor

elaborate pe baza Regulamentului de Transport pe Căile Ferate din România și

Normele Uniforme pentru transporturile feroviare.

Contestația formulată împotriva

procesului-verbal nr. 860281 din 13 decembrie 2002 a fost respinsă prin decizia nr. 11755 din 13 februarie 2008, organul de soluționare a

contestației reținând că SC S.I. SRL a încheiat cu firma W.G.B.H.

două contracte având ca obiect serviciul de transport integrat pe calea

ferată pentru toate relațiile și cantitățile de

mărfuri prezentate la transport de W.G.B.H. & C., în calitate de

client, în baza acestor raporturi contractuale prima încasând de la cea de-a

doua suma de 98.224.741.587 lei, astfel că susținerea reclamantei

că cedarea cu titlu gratuit către SC S. SRL a vagoanelor în

discuție ar fi profitat reclamantei nu are nicio acoperire probatorie.

În legătură cu posibilitatea

legală de încheiere a celor două contracte de comodat de către

reclamantă, instanța de fond a reținut, în raport de

dispozițiile art. 22 alin. (2) din H.G. nr. 581/1998 privind

înființarea C.N.C.F.C.F.R. SA, prin reorganizarea S.N.C.F.R. și art.

6 lit. e) din Statutul reclamantei, anexa 1 la H.G. nr. 581/1998, precum și față de dispozițiile cuprinse în art. 34 din Decretul-lege nr.

31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, conform cărora

„Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund

scopului ei stabilit prin lege, actul de înființare sau statut”, scopul

acesteia fiind, potrivit art. 5 din anexa 1 la H.G. mai sus menționat „realizarea de profit prin gestionarea pe principii comerciale a infrastructurii

feroviare și punerea acesteia la dispoziția operatorilor de transport

feroviar, pe baza contractului de acces, precum și prin desfășurarea

altor activități specifice necesare realizării obiectului

său de activitate”, că un atare scop și interesul

societății sunt incompatibile cu efectuarea de liberalități

în favoarea altor societăți; mai mult astfel de contracte de comodat

exced capacității de folosință a societății

reclamante, nefiind necesare realizării obiectului de activitate al

companiei.

Cât privește susținerea

reclamantei că vagoanele și locomotivele date de comodat au fost

folosite exclusiv în interesul său propriu, pentru efectuarea

transportului de materiale pentru lucrările efectuate de W.G.B.H.,

reclamanta beneficiind astfel de discount pentru aceste lucrări,

instanța de fond a reținut că, raportat la probele dosarului,

reclamanta nu a prezentat documente din care să rezulte că din

contravaloarea lucrărilor efectuate de W.G.B.H. & C.K.B. în beneficiul

reclamantei ar fi fost scăzută contravaloarea folosinței

mijloacelor fixe puse la dispoziție gratuit de reclamantă.

În ceea ce privește obiectul celui

de-al doilea contract de comodat, pentru cele 10 locomotive, instanța de

fond reține că reclamanta nu a produs dovezi în sensul că ele au

fost folosite de comodatar exclusiv în interesul reclamantei, ceea ce ar fi dus

la scăderea valorii devizului constructorului, potrivit susținerilor

acesteia.

Prima instanță, a apreciat

astfel, ca fiind legală obligația reclamantei stabilită de

organul de control, aceea de a recupera contravaloarea folosinței acestor

bunuri, neavând relevanță faptul că nu există un contract

de închiriere care să constituie temei al unor asemenea pretenții în

raport de comodatar, recuperarea contravalorii lipsei de folosință a

vagoanelor și locomotivelor având la bază principiul îmbogățirii

fără justă cauză.

Cu privire la celelalte aspecte

reținute de organul de control și contestate de către

reclamantă, prima instanță și-a însușit soluția

de respingere a organului de soluționare a contestației, dar nu ca

lipsită de obiect, ci ca inadmisibilă, aspectele criticate de

reclamantă nefiind decât simple constatări ale organului de control,

fără niciun fel de efecte juridice.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, cererea de recurs fiind întemeiată pe

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. (examinarea cauzei sub

toate aspectele) și art. 304 pct. 9 teza II C. proc. civ. „Hotărârea

pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii”.

Prin motivele de recurs formulate,

recurenta-reclamantă susține în esență următoarele:

- instanța de fond a interpretat în

mod greșit dispozițiile H.G. nr. 581/1998, act normativ ce nu a fost cercetat

în profunzime și în totalitate spre a se constata că în

speță exploatarea locomotivelor și vagoanelor s-a făcut

într-un mod foarte eficient, ele fiind date în comodat și folosite

exclusiv în interesul companiei pentru că au avut ca efect diminuarea

valorii devizelor constructorului W.G.B.H. & C.O.K.B.;

- în mod eronat a stabilit instanța

de fond că dispoziția obligatorie nr. 860299 din 14 decembrie 2007 este

legală, obligația stabilită de organul fiscal în sarcina

reclamantei constând în recuperarea contravalorii chiriei nefacturate în

valoare de 5.155.014,82 lei și fiind imposibil de adus la îndeplinire de

către companie, ba mai mult prin obligarea la facturarea unei chirii inexistente,

lipsită de temei legal, societatea reclamantă va fi cu adevărat

prejudiciată, întrucât se va înregistra în contabilitatea

societății „o falsă creanță”, imposibil de recuperat;

- în mod eronat prima instanța a

reținut că reclamanta nu a dovedit că cedarea folosinței

celor 10 locomotive și a celor 150 vagoane prin contracte de comodat

către SC S.I. SRL ar fi profitat companiei prin diminuarea valorii devizelor

constructorului W.G.B.H. C.O.K.B.

Societatea reclamantă a beneficiat

efectiv de această reducere a valorii contractului, dovadă fiind

sumele înregistrate cu titlu de discount în evidența contabilă.

Contractul de închiriere încheiat între SC

S.I. SA și W.G.B.H., a avut ca obiect asigurarea serviciului de transport

integrat, iar pentru realizarea obiectului contractului S. a pus la

dispoziția constructorului un număr de 4 locomotive tip DHC, cu

partida de manevră aferentă, altele decât cele din contractul dintre

SC S.I. SA și W.G.B.H. & C.O.K.B., care a avut ca obiect închirierea

cu titlu gratuit a 10 locomotive tip LDF și LE, neexistând deci identitate

de obiect între cele două contracte în discuție.

Recurenta-reclamantă

concluzionează în sensul că potrivit convenției încheiate între C.N.C.F.

C.F.R. SA și SC S.I. SA, transporturile respective au fost efectuate în

interesul C.N.C.F. C.F.R. SA și au condus la scăderea valorilor

devizelor constructorului A.T.G.E. G.E. București – Câmpina S.W.

Se solicită admiterea recursului

și modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii

acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimata-pârâtă A.N.A.F. a depus

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și

menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit

următoarelor considerente:

Astfel, cum corect a reținut și

instanța de fond, Dispoziția obligatorie nr. 860299 din 14 decembrie

2007 emisă de A.N.A.F. – Activitatea de Inspecție Fiscală din

cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, a stabilit în mod legal

obligația recurentei-reclamante de a proceda la „recuperarea contravalorii

chiriei nefacturate, în valoare de 5.155.014,82 lei – RON, aferentă locomotivelor

și vagoanelor acordate în folosință gratuită în baza

contractelor de comodat cu nr. 1/1203/2002 și nr. 1/2181/2002, încheiate

cu SC S.I. SA „.

Această dispoziție obligatorie

a avut la bază procesul verbal de control nr. 860281 din 13 decembrie 2007

încheiat de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

din cadrul A.N.A.F., urmare efectuării unui control tematic stabilindu-se

că prin derularea celor două contracte de comodat nr. 1/2181 și

nr. 1/1203 încheiate între C.N.C.F. C.F.R. SA, în calitate de comodant și SC

S.I. SA în calitate de comodatar, conform cărora s-au acordat cu titlu

gratuit spre folosință un număr de 150 vagoane și 10

locomotive tip Diesel electrice s-a produs un prejudiciu recurentei-reclamante

în sumă totală de 5.155.014,82 lei constând în beneficii nerealizate.

Așa, cum corect susține

intimata în întâmpinarea formulată și cum de altfel a motivat și

instanța de fond legalitatea actelor administrativ fiscale atacate, prin

acordarea de către companie a folosinței gratuite a mijloacelor fixe

mai sus menționate, nu au fot respectate dispozițiile H.G. nr.

581/1998 privind înființarea C.N.C.F. C.F.R. SA prin reorganizarea S.N.C.F.R.,

și anume dispozițiile art. 22 alin. (2) din această

Hotărâre de Guvern, art. 5 și art. 6 lit. e) din Statutul C.N.C.F.

C.F.R. SA – Anexa 1 la H.G. nr. 581/1998, conform cărora C.F.R. are în

principal ca obiect de activitate „exploatarea comercială a patrimoniului auxiliar

feroviar”, scopul C.F.R. fiind realizarea de profit, prin gestionarea pe

principii comerciale a infrastructurii feroviare”.

Iată deci, că prevederile

legale menționate nu permit acordarea de către companie a

folosinței gratuite a vagoanelor și locomotivelor tip Diesel.

Susținerea recurentei-reclamate, în

sensul că aceste mijloace fixe au fost utilizate de SC S.I. SA pentru

transporturile ce se efectuau în legătură cu lucrările de

modernizare a căii ferate, aceste transporturi fiind efectuate în

interesul companiei și conducând la scăderea valorii devizelor

constructorului W.G.B.H. & C.O.K.B. este neîntemeiată și nu poate

fi avută în vedere, astfel cum și instanța de fond, în mod

corect a înlăturat-o, de vreme ce Compania nu a prezentat nici organelor

de control și nici instanței de judecată documente din care

să rezulte că, din contravaloarea lucrărilor efectuate de W.G.B.H.

& C.O.K.B. în beneficiul său, a fost scăzută contravaloarea

folosinței mijloacelor fixe pe care i le-a pus la dispoziție cu titlu

gratuit.

O dovadă elocventă pentru

înlăturarea acestor susțineri o constituie Nota de constatare nr.

1854 din 13 octombrie 2006, întocmită de Garda Financiară –

Comisariatul General, care la punctul 5, paragraful 2 și 3 reține

faptul că între SC S.I. SA și W.G.B.H. & C.O.K.B. s-au încheiat

contractele nr. 169 din 6 martie 2002 și nr. 172 din 14 ianuarie 2003 ce

au ca obiect serviciul de transport integrat pe calea ferată pentru toate

relațiile și cantitățile de mărfuri prezentate la

transport de W.G.B.H. & C.O.K.B. în calitate de client, pentru aceste

contracte SC S.I. SA utilizând inclusiv mijloacele fixe primite cu titlu

gratuit de la companiei.

Cu toate acestea, SC S.I. SA a facturat

către W.G.B.H. & C.O.K.B. suma de 98.715.885.051 lei ROL pentru

serviciile prestate și a încasat suma de 98.224.741.587 lei ROL, ceea ce

constituie încă un argument în plus că, nu este reală

susținerea recurentei-reclamante în sensul că cedarea cu titlu

gratuit a folosinței mijloacelor fixe ar fi condus la scăderea

valorii devizelor constructorului.

SC S.I. SA a obținut deci venituri

din utilizarea vagoanelor și locomotivelor dobândite cu titlu gratuit de

la C.N. C.F.R. SA.

Așadar, în mod corect s-a dispus

prin Dispoziția obligatorie atacată recuperarea contravalorii

folosinței bunurilor, de fapt chiria pe care recurenta-reclamantă nu

a încasat-o de la SC S.I. SA.

Recurenta-reclamantă susține

că nu există niciun contract de închiriere care să stea la baza

pretențiilor companiei privind plata chiriei și că recuperarea

acestui prejudiciu este imposibil de adus la îndeplinire, ba dimpotrivă

societatea se va înregistra în contabilitate cu „o falsă

creanță” imposibil de recuperat.

Ceea ce este însă important, astfel

cum corect a reținut și instanța de fond, este că în

patrimoniul companiei s-a produs un prejudiciu din moment ce aceasta a procedat

nelegal la încheierea celor două contracte de comodat prin care a pus la

dispoziția gratuită a SC S.I. SA 150 vagoane și 10 locomotive

tip Diesel electrice (3 tip LE), prejudiciul constând în beneficii nerealizate

de 1.752.000 RON și respectiv 3.403.014,82 RON, astfel cum s-a stabilit

prin Decizia obligatorie atacată, rămasă definitivă prin

Decizia nr. 11755 din 13 februarie 2008 a Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili prin care s-a respins și plângerea de

anulare în parte a procesului verbal nr. 860281 din 13 decembrie 2007 ce a stat

la baza Deciziei obligatorii.

Tot în încercarea de a face dovada

că încheierea celor două contracte de comodat a avut ca rezultat

diminuarea valorii devizelor constructorului W.G.B.H. & C.O.K.B.,

recurenta-reclamantă susține că potrivit unui acord contractual,

constructorul s-a angajat să acorde pe lângă discountul de 2% pentru

cele două loturi de lucrări și un discount în sumă

fixă – 1.800.000 Euro pentru echipamentele puse la dispoziție de C.F.R.

gratuit, pentru care figurează și vagoane, aceste discounturi fiind

trecute în evidența contabilă.

Dar, astfel, cum corect reține

instanța de fond, în procesul verbal încheiat ulterior între

recurenta-reclamantă și A.R.T.E. G.E. București Câmpina S.W.,

și care poartă nr. 133 din 19 iulie 2001, prin care prima pune la

dispoziția celei de-a doua 150 de vagoane seria Faccpps, nu există

nicio referire cu privire la regimul juridic și izvorul acestei predări

de vagoane, în anul 2002 acestea făcând obiectul unui contract de comodat

încheiat cu SC S.I. SA, societate care de fapt a exploatat în mod efectiv

aceste mijloace fixe.

De aici concluzia că discountul

despre care face vorbire recurenta-reclamantă, are cu totul alt regim

juridic și nu se referă la scăderea contravalorii

folosinței acestor mijloace fixe din contravaloarea lucrărilor

efectuate de W.G.B.H. & C.O.K.B. în beneficiul recurentei, ele reprezentând

probabil discount din valoarea lucrărilor dar de altă natură.

De fapt această susținere a

recurentei-reclamante nu a fost formulată decât în fața

instanței de judecată, nu și cu ocazia soluționării

plângerii prealabile împotriva constatărilor cuprinse în procesul verbal

nr. 860281 din 13 decembrie 2007 și împotriva dispoziției de

măsuri încheiate de organe de control din cadrul Direcției Generale de

Administrare a Marilor Contribuabili.

Instanța de fond, analizând acest

aspect, a concluzionat în mod corect că această apărare a

recurentei-reclamante nu poate fi avută în vedere, de vreme ce chiar la

momentul efectuării controalelor de către organele fiscale, aceasta

nu a prezentat documente din care să rezulte că din contravaloarea

lucrărilor efectuate de W.G.B.H. & C.O.K.B. în beneficiul reclamantei

ar fi fost scăzută contravaloarea folosinței mijloacelor fixe

puse la dispoziție gratuită.

Având în vedere considerentele expuse, se

constată că soluția primei instanțe de menținere a

actelor administrativ-fiscale atacate este legală, hotărârea fiind

luată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în

cauză, motiv pentru care recursul declarat de reclamantă se

privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a

fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.C.F.

C.F.R. SA București împotriva sentinței civile nr. 561 din 11

februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.