ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3092/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3092/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 11985 din 10
noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,
în dosarul nr. 35016/3/2008, a fost anulată, ca insuficient timbrată, cererea
formulată de reclamanta SC D.T. SRL împotriva pârâtelor SC M.L.I.F.N. (România)
SA, fostă E.L.I.F.N. (România) SA și SC P.G. SRL.
Apelul formulat de reclamanta SC D.T. SRL
împotriva sentinței comerciale nr. 11985 din 10 noiembrie 2008, pronunțată de
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 35016/3/2008 a fost
admis, prin decizia comercială nr. 92 din 18 februarie 2009, pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială; s-a desființat sentința
atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Împotriva deciziei pronunțate în apel a
declarat recurs pârâta SC M.F.L. I.F.N. România SA București, în termenul
legal.
Cum recurenta nu a timbrat anticipat, în
întregime, recursul, aceasta a fost legal citată pentru termenul din 25
noiembrie 2009 (fila 6 dosar recurs) cu mențiunea de a timbra recursul cu 4 lei
taxă judiciară de timbru, obligație căreia nu s-a conformat.
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile
și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare
de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele
fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod
excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de
judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din O.G. nr.
32/1995, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a
acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de
timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca
netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat
anticipat, în întregime, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare
potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 25 noiembrie
2009, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu
operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligația timbrării, Înalta
Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr.
146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de
aplicare a legii și să dispună anularea, ca insuficient timbrat, a recursului
pârâtei.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va
obliga recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante SC D.T. SRL Viișoara
suma de 459 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Așa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta SC M.L.
I.F.N. ROMÂNIA SA București împotriva deciziei comerciale nr. 92 din 18
februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,
ca insuficient timbrat.
Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante
SC D.T. SRL Viișoara suma de 459 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în
recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2009.