ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2860/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2860/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 1 iunie 2007 și precizată ulterior, reclamanta SC F.S. SRL a chemat
în judecată pârâtele Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,
A.D.S. și A.N.P.A. la plata sumei de 100.001 lei iar pe pârâta SC T.C.C. SRL
București la 99 lei reprezentând prejudicii materiale și morale suferite ca
urmare a actelor administrative nelegale, a contractului de asociere nelegal
din 30 iunie 2004.
Tribunalul Dolj, prin
sentința nr. 01373 din 1 iulie 2008, a respins acțiunea ca prematur formulată.
Pentru a pronunța astfel,
instanța de fond a avut în vedere că potrivit art. 7201 alin. (1) C. proc.
civ., în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani,
înainte de introducerea cererii de chemare în judecată reclamantul va încerca
soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, text de lege
care nu are caracter facultativ.
Urmare apelului promovat de
reclamantă instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Craiova, secția
comercială, prin decizia nr. 302 din 5 noiembrie 2008, a admis apelul, a anulat
sentința criticată și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Craiova, secția
de contencios administrativ și fiscal.
În fundamentarea soluției,
instanța de apel a reținut că potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile
ce apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum
și orice litigii legate de aplicarea și executarea contractului administrativ.
Cum în speță obiectul
cererii îl reprezintă daune materiale și morale ca urmare a executării
contractului de asociere în participațiune pentru exploatarea luciului de apă,
care este un contract administrativ și față de faptul că Ministerul Agriculturii
Pădurilor și Dezvoltării Rurale este o autoritate publică centrală, în mod
greșit cauza a fost soluționată în primă instanță de către secția comercială a
Tribunalului Dolj și nu de Secția de Contencios Administrativ și Fiscal al
Curții de Apel Craiova,
Cu petiția înregistrată, la
data de 12 decembrie 2008, A.D.S. a declarat recurs împotriva soluției
instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susține că
contractul de asociere în participațiune ce a stat la baza pretențiilor
formulate este un contract cu caracter comercial și nu un contract
administrativ, potrivit art. 251 – art. 256 C. com. Mai mult contractul nu a
fost încheiat cu Ministerul Agriculturii Dezvoltării Rurale pentru ca aceasta
să poată fi asimilat unui contract administrativ. Conform art. 4 din Legea nr. 268/2001
A.D.S. este o instituție de interes public cu personalitate juridică cu
caracter financiar și comercial.
Recursul este nefondat.
Reclamanta intimată solicită
obligarea Ministerul Agriculturii Dezvoltării Rurale în solidar cu A.D.S.,
C.N.A.F.P. și SC T.C.C. SRL la plata unor sume, întrucât urmare unor acte
administrative nelegale, a contractului de asociere nelegal din 30 iunie 2004
și a acțiunilor concrete ale pârâtelor a suferit numeroase prejudicii materiale
și morale.
Astfel, în anul următor
(2005) societatea a constatat pierderea aproape în totalitate a puietului pe
care l-a populat în locul F. nemaiobținând producția de pește de cultură.
Verificând din oficiu
competența, instanța de control judiciar a reținut în raport de dispozițiile art.
2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) și art. 18 alin. (3) lit. e) C. proc.
civ., necompetența materială a tribunalului.
Actul administrativ
reprezintă unul dintre elementele esențiale ale contenciosului administrativ
obiectul acțiunii în contencios administrativ poate fi printre altele
soluționarea oricăror litigii legate de încheierea, modificarea, executarea și
încetarea contractului administrativ.
De altfel, Legea nr. 554/2004
reglementează, deși nu le denumește expressis verbis, ceea ce doctrina de drept
administrată denumește în unanimitate, contracte administrative.
Sfera contractelor cărora li
se aplică textul legal este astfel determinat prin referire la obiectul lor.
Legea asimilează actele
administrative anumite contracte încheiate de autorități publice, în funcție de
obiectul lor, pentru acestea regăsindu-se și contractele de asociere în
participațiune care se circumscriu ipotezei de „punere în valoare a bunurilor
proprietate publică”.
În speță, așa cum a reținut
și instanța de apel cauza se circumscrie și ipotezei reglementate de art. 8 alin.
(2) din Legea nr. 55/2004 respectiv „orice litigii legate de încheierea,
modificarea și încetarea contractului administrativ”.
De asemenea, ipoteza
prevăzută de art. 18 alin. (4) lit. c) din lege dă dreptul instanței de
contencios de a soluționa cauza prin obligarea părții în culpă la plata unor
despăgubiri pentru daunele materiale și morale cu atât mai mult cu cât pârâta
este și o autoritate publică centrală.
Față de cele arătate văzând
dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta A.D.S. București împotriva deciziei nr. 302 din 5 noiembrie 2008 a
Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 noiembrie 2009.