ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3197/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 12 noiembrie 2003, reclamanta SC A.C. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii, Apelor și Pădurilor, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Agricolă Dolj, solicitând recunoașterea dreptului societății în acordarea de despăgubiri conform actelor normative și actelor de constatare avizate de instituțiile pârâte, precum și obligarea la repararea pagubei ce i-a fost cauzată. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în anul 2000 a avut înființate culturi pe o suprafață de 2.200 ha ce au fost afectate și calamitate, că în anul 2007 a fost deposedată ilegal, cultivând o suprafață restrânsă, iar în anul 2001-2002 culturile au fost afectate de secetă în procent de 100% și că deși s-au încheiat acte de constatare de către instituțiile abilitate, nu a primit sprijin pentru pierderile suferite.

Prin sentința nr. 1147 din 11 decembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 2339/A/2003, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei sector 1 București. Prin Decizia nr. 1941 din 23 martie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2684/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că acțiunea reclamantei s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, instanța competentă fiind cea de contencios administrativ.

Prin sentința nr. 138 din 20 aprilie 2006, pronunțată în dosar nr. 201/CAF/2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Dolj și a Ministerului Finanțelor Publice, a respins excepția inadmisibilității cererii, și a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut că, pârâții D.G.F.P. Dolj și Ministerul Finanțelor Publice nu a refuzat soluționarea vreunei cereri adresate de reclamantă și pentru aceste motiv nu au calitate procesuală pasivă în dosar. S-a constatat îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii și netemeinicia excepției de inadmisibilitate a acțiunii. Pe fondul cauzei, instanța a apreciat că reclamanta nu a respectat dispozițiile legale care îi permiteau primirea de despăgubiri pentru calamități naturale.

Reclamanta nu a făcut dovada că a respectat întreaga metodologie pentru acordarea acestor despăgubiri, astfel încât nu ne aflăm în situația unui refuz nejustificat al autorităților. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc. civ. și art.304 1 C. proc. civ. Recurenta consideră că instanța de fond nu a analizat actele care constată calamitatea și a soluționat cauza pe alt temei legal decât cel invocat în acțiune. Instanța de fond nu a observat data intrării în vigoare a Legii nr. 381/2002 și că seceta a început în luna aprilie 2002, iar Legea nr. 381/2002 a intrat în vigoare toamna, după recoltatul păioaselor. Recurenta a încercat soluționarea cererii sale prin depunerea a numeroase cereri, la care fie nu a primit răspuns, fie răspunsurile sunt abuzive.

În mod eronat a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive. Intimata-pârâtă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Dolj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Reclamanta-recurentă nu a făcut dovada că a respectat întreaga metodologie pentru acordarea despăgubirilor, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 29/1990. Recurenta nu a făcut dovada că a înființat culturi în perioada 2001-2002 pentru care pretinde și despăgubiri, cedând terenul la SC C. SA Craiova. Dacă ar fi adevărată afirmația reclamantei că o altă societate ar fi beneficiat de sprijinul financiar pentru suprafața cei i-a aparținut și cum potrivit pct. 8 din Normele Metodologice aprobate prin Ordinul M.F.

și M.A.I.A. nr. 233/1990, membrii comisiei răspund disciplinar, material sau penal, după caz, pentru date neconforme cu realitatea din actele de constatare, faptele respective fac obiectul infracțiunilor de fals, uz de fals și înșelăciune, trebuia ca reclamanta să facă dovada sesizării organelor de cercetare și urmărire penală, ori nefăcând această dovadă, afirmația nu este credibilă. Întocmirea ulterioară a unor acte de către reclamantă și neprezentarea acestora în termenul prevăzut de lege, pentru centralizare și comunicare în vederea acordării fondurilor pentru plata drepturilor, constituie culpa reclamantei cu consecința pierderii drepturilor prevăzute de lege. Recursul nu este fondat. Invocarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. este pur formală, iar prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. au fost abrogate prin O.U.G. nr. 58/2003. Recursul urmează a fi analizat din perspectiva art. 304 1 C. proc. civ. Indicarea temeiului de drept al acțiunii ca fiind Legea nr. 29/1990, nu exclude aplicarea Legii speciale nr. 381/2002 care permite acordarea despăgubirilor. Din actele dosarului rezultă că recurenta-reclamantă nu a urmat procedura impusă de Legea nr. 381/2002, demersurile pentru acordarea despăgubirilor în baza acestei legi fiind depuse după epuizarea procedurii. Pentru perioada anterioară anilor 2001-2002, legile în vigoare la acea dată, evidențiate de instanța de fond, prevedeau proceduri similare de urmat pe care recurenta nu le-a respectat.

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a D.G.F.P. Dolj, instanța de fond a apreciat în mod corect, nefiind autoritățile obligate la plata despăgubirilor în cazul constatării temeiniciei acțiunii. Persoanele juridice care au formulat cerere de intervenție la instanța de fond nu au formulat recurs, astfel încât recurenta din prezentul dosar nu poate invoca greșeli de judecată cu privire la această cerere. Față de acestea, constatând netemeinicia criticilor aduse sentinței recurate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta SC A.C. împotriva sentinței nr. 138 din 20 aprilie 2006 pronunțată în dosarul nr. 201/CAF/2006 de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Apelor și Pădurilor, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Agricolă Dolj și D.G.F.P. Dolj. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 iunie 2007.