ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3697/2011

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Mehedinți, reclamantul B.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D.A.D.R. Mehedinți și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea actului administrativ din 22 octombrie 2007 emis de pârâta D.A.D.R. Mehedinți, includerea culturii de muștar ca făcând parte din culturile calamitate excesiv și obligarea pârâților la plata sumei de 6.437,84 RON reprezentând despăgubiri pentru culturile agricole afectate de calamități naturale, precum și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a susținut că în anul agricol a cultivat o suprafață de 8 ha ovăz, întreținută corespunzător și asigurată, cultură distrusă în urma unei calaimtăți naturale (secetă) și că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 381/2002 și a Ordinului nr. 419/2002 pentru a beneficia de despăgubiri, dar că hotărârile de Guvern adoptate în acest sens nu includ cultura de ovăz în lista culturilor pentru care urmează a se acorda daune în județul Mehedinți. Prin precizarea depusă la termenul din 7 februarie 2008, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită invluderea culturii de ovăz în lista culturilor calamitate pentru care se acordă despăgubiri.

Hotărârea Tribunalului Mehedinți Prin sentința civilă nr. 678 din 29 mai 2008, Tribunalul Mehedinți, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului B.N.. În motivarea acestei soluții, instanța a constatat că pârâta D.A.D.R. Mehedinți nu are procesuală pasivă, întrucât despăgubirile solicitate sunt acordate de către Ministerul Agriculturii. Prima instanță a mai constatat neîndeplinirea în termen a procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 381/2002, precum și neîndeplinirea procedurii prealabile instituite de dispozițiile Legii nr. 554/2004, acțiunea fiind apreciată ca neîntemeiată, pe fond.

Stabilirea competenței de primă instanță a Curții de Apel Craiova Prin decizia civilă nr. 2120 din 21 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de către reclamantul B.N. împotriva sentinței civile nr. 678 din 29 mai 2008 și, în consecință, a casat sentința recurată și a reținut cauza spre soluționare în primă instanță. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că raportul juridic litigios are ca parte o autoritate publică centrală, în raport de care competența materială de soluționare a acestei cauze revine curții de apel.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 84 din data de 5 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de către reclamantul B.N.. În motivarea acestei soluții, instanța de fond a arătat, în esență, că refuzul autorităților administrative de a acorda despăgubirile este întemeiat, în condițiile în care cultura înființată de reclamant nu se regăsește în lista prevăzută de H.G. nr. 636/2007, modificată prin nr. H.G. 1202/2007, iar includerea acesteia în lista culturilor calamitate de secetă excesivă este atributul exclusiv al altor autorități administrative. Curtea a respins excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile, cu motivarea că reclamantul a contestat refuzul de acordare a despăgubirilor comunicat prin adresa din 22 octombrie 2007 și a apreciat întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a D.A.D.R. Mehedinți în ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor, acest atribut revenindu-i pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul B.N., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 din C. proc. civ.. Recurentul a criticat faptul că pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a inclus, nejustificat, cultura de ovăz în lista culturilor calamitate de secetă excesivă, deși aceasta a fost menționată în situația întocmită de către D.A.D.R. Mehedinți, susținând că pârâtul a încălcat, astfel, dispozițiile Legii nr. 381/2002.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a ssolicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că: - recurentul-reclamant nu și-a îndeplinit obligația de a depune o înștiințare, în scris, în forma prevăzută de lege, cel mai târziu 48 de ore de la data producerii evenimentului, la primăria pe a cărei rază teritorială s-au produs fenomenele; - producătorul agricol nu a depus documentația întocmită potrivit Legii nr. 381/2002 în termen de 5 zile la D.A.D.R. Mehedinți, procesul verbal invocat fiind întocmit cu nerespectarea formei cerute de Anexa 5 din Ordinul nr. 419/2002 și necompletat potrivit normelor legale în materie; - recurentul nu a făcut dovada constatării definitive a pagubelor, și nici a faptului că terenul nu a fost amenajat la irigat sau că nu exista posibilitatea amenajării la irigat; - câtă vreme legiuitorul nu a inclus cultura de ovăz în lista culturilor calamitate de secetă excesivă pentru care se acordă despăgubiri, recurentul-reclamant nu avea un drept recunoscut de lege, neexistând temei legal care să justifice plata despăgubirilor.

Excepția de nelegalitate invocată Recurentul a mai invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 636/2007 și H.G. nr. 1202/2007, susținând, în esență, că prin aceste două acte administrative Guvernul României a limitat, în mod arbitrar și nelegal, categoriile de culturi pentru care înțelege să acorde despăgubiri. Prin încheierea din 23 octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de sesizare a instanței competente cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr. 636/2007, modificată prin H.G. nr. 1202/2007, și, în consecință, a sesizat Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea excepției invocate, suspendând judecarea recursului.

Soluționarea excepției de nelegalitate Prin sentința civilă nr. 217 din 19 aprilie 2010, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr. 636/2007, modificată prin H.G. nr. 1202/2007, invocată de către recurentul B.N.. În motivarea acestei soluții, Curtea a apreciat că cele două hotărâri au fost emise de către autoritatea competentă, în conformitate cu cadrul legal incident, iar faptul că acestea nu cuprind anumite culturi, de exemplu cea de orz, cum este cazul în speță, nu este de natură să conducă la concluzia nelegalității acestora, acțiunea tinzând de fapt la completarea lor, ceea ce excede scopului și naturii juridice a excepției de nelegalitate, astfel cum este definită de lege. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare. Argumente de drept și de fapt relevante Analizând înscrisurile depuse de către recurentul-reclamant în susținerea acțiunii sale, Înalta Curte apreciază ca nefondate argumentele intimatului referitoare la nerespectarea procedurii instituite de Legea nr. 381/2002 și Ordinul nr. 419/2002, înscrisurile respective îndeplinind condițiile de formă și de fond prevăzute de lege. Pe de altă parte, concluzia primei instanței cu privire la netemeinicia acțiunii reclamantului este justificată. Legea nr. 381/2002 are drept scop despăgubirea producătorilor agricoli pentru daune produse prin fenomene naturale. În temeiul acesteia, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sesizează Guvernul care, în funcție de calamitățile naturale și de mărimea zonelor afectate, declară prin hotărâre starea de calamitate și apoi aprobă, prin act similar, soiurile de plante afectate de fenomenele naturale, precum și atribuirea, pe baza calculelor stabilite de autoritățile de specialitate ale administrației publice centrale, a sumelor cuvenite despăgubirilor . Acordarea despăgubirilor este condiționată de îndeplinirea anumitor formalități imperativ prevăzute de lege, în cadrul procedurilor prealabile privind constatarea daunelor și stabilirea valorii despăgubirilor ținându-se seama și de devizele-cadru elaborate de Institutul de Economie Agricolă. Elaborarea hotărârii de Guvern privind declararea stării de calamitate se face pe baza informațiilor primite de la Autoritatea Național de Meteorologie cu privire la aria de răspândire și intensitatea fenomenului meteorologic, precum și de la direcțiile pentru agricultură județene cu privire la suprafețele afectate pe culturile asigurate și la gradul de afectare a acestora. În contextul fenomenelor metodologice extreme (secetă excesivă persistentă în timp) din primăvara–vara anului 2007, care s-au manifestat pe areale extinse, afectând întreg teritoriul țării, în temeiul art. 14 din Legea nr. 381/2002, Guvernul României a emis H.G. nr. 636 din 20 iunie 2007, cu modificările ulterioare, privind declararea stării de calamitate naturală pentru culturile de grâu, secară, triticale, orz, orzoaică, rapiță, porumb boabe și floarea soarelui, precum și stabilirea nivelului maxim al sumei ce poate fi acordată ca despăgubire ca fiind 70% din cheltuielile efectuate până la data producerii fenomenului. Dată fiind situația excepțională cu care s-a confruntat țara, numărul mare al producătorilor agricoli prejudiciați și fondurile bugetare limitate, în acordarea despăgubirilor s-a impus o prioritizare a culturilor agricole în funcție de importanța strategică a acestora, astfel încât refuzul pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale de a îndeplini formalitățile de despăgubiri și pentru culturile de ovăz nu poate fi apreciat ca fiind nejustificat, concluzia primei instanței cu privire la netemeinicia acțiunii reclamantului fiind justificată. Stabilirea culturilor ce urmează a fi incluse în lista culturilor calamitate de secetă excesivă este atributul exclusiv al autorităților administrative. Pe de altă parte, câtă vreme intimații nu dispuneau de un cadru legal prin care să se stabilească acordarea de despăgubiri pentru culturile de ovăz calamitate, refuzul de acordare a despăgubirilor este întemeiat. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru aceste considerente, apreciind că nu există motive de modificare a sentinței instanței de fond, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.