ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2775/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinți reclamantul B.N. a chemat în judecată Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Mehedinți și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 17.799 lei, reprezentând despăgubiri pentru culturile agricole afectate de calamități naturale, actualizată cu indicele de inflație la data plății. Prin sentința nr. 1044 din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului Mehedinți a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că raportul juridic litigios are ca parte o autoritate publică centrală, iar competența revine curții de apel conform dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 99 din 2 martie 2011 a Curții de Apel București a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți și constatându-se ivit un conflict negativ de competență a dispus sesizarea Înaltei Curți pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin sentința nr. 4420 din 11 septembrie2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a dispus anularea adresei nr. 3483 din 06 octombrie 2006 prin care Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Mehedinți a refuzat plata despăgubirilor prevăzute de Legea 381/2002 și a obligat pârâta să continue procedura în vederea plății despăgubirilor.

Cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor a fost respinsă ca inadmisibilă, apreciindu-se de către instanța de fond că, în raport de dispozițiile art. 18 din Legea 554/2004, această cerere nu poate fi formulată în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ. Reiterând pe cale separată cererea privind acordarea despăgubirilor pentru culturile calamitate, instanța a reținut că reclamantul solicită, prin acțiunea de față, obligarea celor doi pârâți la plata acestor despăgubiri întemeindu-și pretențiile tocmai pe sentința menționată, prin care s-a constatat că refuzul plății, comunicat prin adresa D.A.D.R. Mehedinți nr. 3483/2006, este nejustificat. Ca atare, având în vedere că cererea reclamantului de plată a despăgubirilor derivă din anularea actului administrativ menționat emis de pârâta D.A.D.R.

Mehedinți, competența materială de soluționare a cauzei revine aceleiași instanțe de contencios administrativ care s-a pronunțat asupra legalității adresei în discuție. Instanța a reținut că este irelevant faptul că prin sentința nr. 4420/2007 Tribunalul Mehedinți a considerat inadmisibilă cererea de acordare a despăgubirilor, o astfel de apreciere, de altfel eronată în raport cu dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea 554/2004, neputând modifica competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cererii.

In plus, așa cum se desprinde din dispozițiile art. 11-15 din Legea nr. 381/2002 și art. 18 din Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentație și Pădurilor nr. 419/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 381/2002, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, în sarcina direcțiilor județene pentru agricultură a fost stabilită obligația preluării, centralizării actelor de constatare și a transmiterii acestora către Ministerul Agriculturii, precum și de plată în teritoriu a despăgubirilor acordate producătorilor agricoli, după alimentarea conturilor de către Ministerul Agriculturii. In aceste condiții, chemarea în judecată, alături de D.A.D.R.

Mehedinți, a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în calitate de ordonator principal de credite și în considerarea atribuțiilor ce îi revin în legătură cu verificarea documentelor de constatare a calamităților, aprobarea și alocarea sumelor necesare pentru despăgubirea producătorilor agricoli, nu determină competența în primă instanță a curții de apel atât timp cât, în mod concret, plata sumelor reprezentând despăgubiri pentru afectarea culturilor ca urmare a calamităților naturale, urmează a fi făcută de direcțiile județene pentru agricultură. Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., fiind în prezența unei cereri de despăgubire ce derivă din anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului, în speță Secției contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Mehedinți.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, art. 21 și art. 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Conflictul de competență ivit între Tribunalul Mehedinți și Curtea de Apel Craiova se va rezolva în sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul B.N. în contradictoriu cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Mehedinți și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în favoarea Tribunalului Mehedinți-secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă cererea reclamantului privind acordarea despăgubirilor pentru culturile calamitate, acesta întemeindu-și pretențiile pe sentința irevocabilă indicată, prin care s-a constatat că refuzul plății, comunicat prin adresa D.A.D.R. Mehedinți nr. 3483/2006, este nejustificat. In conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile din Codul de procedură fiscală, în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și de cel al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește o cerere de despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei este stabilită în raport de dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr.554/2004 coroborate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, în raport de criteriul poziționării autorității emitente a actului administrativ atacat, având în vedere că cererea reclamantului de plată a despăgubirilor derivă din anularea actului administrativ menționat emis de pârâta D.A.D.R.

Mehedinți Prin urmare, competența de soluționare a prezentului litigiu aparține în primă instanță Tribunalului, iar Înalta Curte se va pronunța în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.N. în contradictoriu cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Mehedinți și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2011.