ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2775/2011

Asupra

conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

adresată Tribunalului Mehedinți reclamantul B.N. a chemat în judecată Direcția

pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Mehedinți și Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale solicitând obligarea pârâților la plata sumei

de 17.799 lei, reprezentând despăgubiri pentru culturile agricole afectate de

calamități naturale, actualizată cu indicele de inflație la data plății.

Prin sentința

nr. 1044 din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului Mehedinți a fost declinată

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că raportul juridic litigios are

ca parte o autoritate publică centrală, iar competența revine curții de apel

conform dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 99 din 2 martie 2011 a Curții

de Apel București a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Mehedinți și constatându-se ivit un conflict negativ de

competență a dispus sesizarea Înaltei Curți pentru pronunțarea regulatorului de

competență.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin sentința nr. 4420 din 11

septembrie2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a dispus anularea adresei

nr. 3483 din 06 octombrie 2006 prin care Direcția pentru Agricultură și

Dezvoltare Rurală Mehedinți a refuzat plata despăgubirilor prevăzute de Legea

381/2002 și a obligat pârâta să continue procedura în vederea plății

despăgubirilor. Cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata

despăgubirilor a fost respinsă ca inadmisibilă, apreciindu-se de către instanța

de fond că, în raport de dispozițiile art. 18 din Legea 554/2004, această

cerere nu poate fi formulată în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ.

Reiterând pe

cale separată cererea privind acordarea despăgubirilor pentru culturile

calamitate, instanța a reținut că reclamantul solicită, prin acțiunea de față,

obligarea celor doi pârâți la plata acestor despăgubiri întemeindu-și

pretențiile tocmai pe sentința menționată, prin care s-a constatat că refuzul

plății, comunicat prin adresa D.A.D.R. Mehedinți nr. 3483/2006, este

nejustificat.

Ca atare,

având în vedere că cererea reclamantului de plată a despăgubirilor derivă din

anularea actului administrativ menționat emis de pârâta D.A.D.R. Mehedinți,

competența materială de soluționare a cauzei revine

aceleiași instanțe de contencios administrativ care s-a pronunțat

asupra legalității

adresei în discuție.

Instanța a

reținut că este irelevant faptul că prin sentința nr. 4420/2007 Tribunalul

Mehedinți a considerat inadmisibilă cererea de acordare a despăgubirilor, o

astfel de apreciere, de altfel eronată în raport cu dispozițiile art. 18 alin.

(3) din Legea 554/2004, neputând modifica competența instanței de contencios

administrativ în soluționarea cererii.

In plus, așa

cum se desprinde din dispozițiile art. 11-15 din Legea nr. 381/2002 și art. 18

din Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentație și Pădurilor nr. 419/2002,

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 381/2002, în vigoare

la data formulării cererii de chemare în judecată, în sarcina direcțiilor

județene pentru agricultură a fost stabilită obligația preluării, centralizării

actelor de constatare și a transmiterii acestora către Ministerul Agriculturii,

precum și de plată în teritoriu a despăgubirilor acordate producătorilor

agricoli, după alimentarea conturilor de către Ministerul Agriculturii.

In aceste

condiții, chemarea în judecată, alături de D.A.D.R. Mehedinți, a Ministerului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în calitate de

ordonator principal de credite și în considerarea

atribuțiilor ce îi revin în legătură

cu verificarea documentelor de

constatare a calamităților, aprobarea și alocarea sumelor necesare pentru

despăgubirea producătorilor agricoli, nu determină competența în primă instanță

a curții de apel atât timp cât, în mod concret, plata sumelor reprezentând

despăgubiri pentru afectarea culturilor ca urmare a calamităților naturale, urmează

a fi făcută de direcțiile județene pentru agricultură.

Pentru aceste

considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și

art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., fiind în prezența unei cereri de

despăgubire ce derivă din anularea unui act administrativ emis de o autoritate

publică locală, competența materială de soluționare a cauzei revine

tribunalului, în speță Secției contencios administrativ și fiscal a

Tribunalului Mehedinți.

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, art. 21 și art. 22 C.

proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul

cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Conflictul de

competență ivit între Tribunalul Mehedinți și Curtea de Apel Craiova se va

rezolva în sensul stabilirii competenței de soluționare a acțiunii formulate de

reclamantul B.N. în contradictoriu cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare

Rurală Mehedinți și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în

favoarea Tribunalului Mehedinți-secția contencios administrativ și fiscal,

pentru considerentele ce urmează.

Analizând

actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în

judecată îl reprezintă cererea reclamantului privind acordarea despăgubirilor

pentru culturile calamitate, acesta întemeindu-și pretențiile pe sentința

irevocabilă indicată, prin care s-a constatat că refuzul plății, comunicat prin

adresa D.A.D.R. Mehedinți nr. 3483/2006, este nejustificat.

In

conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004

litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a

reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială

de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile din Codul de procedură

fiscală, în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care

a emis ori încheiat actul și de cel al cuantumului litigiului ce are ca obiect

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în

vedere obiectul cauzei de față, care privește o cerere de despăgubiri

întemeiată pe dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența

de soluționare a cauzei este stabilită în raport de dispozițiile art. 19 alin.

(2) din Legea nr.554/2004 coroborate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr.

554/2004, în raport de criteriul poziționării autorității emitente a actului

administrativ atacat, având în vedere că cererea reclamantului de plată a

despăgubirilor derivă din anularea actului administrativ menționat emis de

pârâta D.A.D.R. Mehedinți

Prin urmare,

competența de soluționare a prezentului litigiu aparține în primă instanță

Tribunalului, iar Înalta Curte se va pronunța în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.N. în

contradictoriu cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Mehedinți și

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în favoarea

Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 mai 2011.