Decizia nr. 457/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 4270/101/2007 — recurs împotriva sentinței nr. 1564/2008 a Judecătoriei Drobeta

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată la 7 ianuarie 2008, pe rolul Judecătoriei d robeta Turnu Severin, reclamanta F.E.D. a chemat în judecată pe pârâții D.A.D.R. Mehedinți și M.A.P.D.R. Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 41.585,14 lei reprezentând despăgubiri pentru culturile afectate de calamități naturale.

Motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat cererea Reclamanta a arătat că prin sentința nr. 4419/CAF din 11 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 4270/101/2007, Tribunalul Mehedinți a dispus anularea actului administrativ nr. 3482 din 6 octombrie 2006 prin care în mod nejustificat i s-a refuzat plata despăgubirilor legale prevăzute de Legea nr. 381/2002 și a obligat D.A.D.R. Mehedinți să urmeze procedura în vederea plății, justificând că pe calea contenciosului administrativ nu pot fi obligați pârâții la plată. În drept, au fost invocate prevederile art. 8 din Legea nr. 318/2002, art. 7 din Normele Metodologice de aplicare a l egii nr. 381/2002.

Apărările pârâților Pârâții au invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei în soluționarea cauzei, invocând prevederile art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea instanței Prin sentința civilă nr. 1564 din 24 martie 2008, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cererii în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței Judecătoria a apreciat că litigiul privește modul de administrare a unor venituri bugetare, conform prevederilor art. 42 art. 45 din Legea nr. 381/2002. În drept, s-au invocat prevederile art. 158 C. proc. civ.

Hotărârea Tribunalului Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ Prin sentința nr. 574 din 17 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2529/101/2008, Tribunalul Mehedinți a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Drobeta Turnu Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul de Curtea de Apel c raiova pentru soluționarea acestuia.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței Tribunalul Mehedinți a apreciat că, întrucât reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 381/2002, competența de soluționare revine judecătoriei.

Regulator de competență al Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin sentința nr. 33/CNC din 12 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1048/54/2008, Curtea de Apel c raiova a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea j udecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza pronunțării regulatorului de competență S-a considerat că reclamanta nu a solicitat plata despăgubirilor în condițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a anulării anterioare a unui act administrativ, ci pentru valorificarea unui pretins drept de creanță având temei dispozițiile art. 8 din Legea nr. 381/2002. S-a mai constatat că obiectul acțiunii nu se circumscrie obiectului unei acțiuni în contencios administrativ reglementat de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, deoarece nu vizează anularea unui act administrativ unilateral vătămător sau refuzul nejustificat de a soluționa o cerere. În drept, au fost invocate prevederile art. 22 C. proc. civ.

Recurs declarat de pârâtul M.A.D.R. Recurentul a apreciat că în mod greșit s-a stabilit competența în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, deoarece natura juridică a pretenției ar atrage competența instanței de contencios administrativ, respectiv a Curții de Apel Craiova ca primă instanță. Obiectul acțiunii se circumscrie ipotezei reglementate de art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 și constă în obligarea la plata sumei de 41.585,14 lei ca urmare a refuzului nejustificat al pârâtei D.A.D.R. Mehedinți de a-i recunoaște dreptul instituit de art. 8 din Legea nr. 381/2002. În drept, recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurs declarat de pârâta D.A.D.R. Mehedinți Recurenta consideră că, în raport de prevederile art. 3 C. proc. civ., competența de soluționare a cererii reclamantei aparține Curții de Apel, deoarece adresa nr. 3482/2006 a fost considerată ca act administrativ de Tribunalul Mehedinți. Odată cu solicitarea anulării adresei, s-a solicitat și acordarea despăgubirilor, iar Tribunalul a dispus anularea adresei și continuarea procedurii de către D.A.D.R. Mehedinți în vederea acordării despăgubirilor. De aceea, opinează recurenta, judecătoria nu are competență în a soluționa cererea, sentința pronunțată în regulatorul de competență, fiind greșită. Sunt aplicabile motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. II. Considerentele instanței de recurs 1. Este de necontestat că între părți a mai avut loc un proces, iar Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ a anulat adresa nr. 3482/2006 prin care D.A.D.R. Mehedinți a refuzat nejustificat plata despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 381/2002 și a obligat aceeași pârâtă să continue procedura în vederea plății despăgubirii. 2. De menționat că reclamanta a solicitat în această cauză atât anularea adresei, cât și plata de despăgubiri. Tribunalul Mehedinți a admis excepția inadmisibilității capătului doi al cererii (referitor la despăgubiri), care s-a întemeiat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 381/2002, deși cererea era admisibilă în raport cu art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 – „în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru”. 3. Cât timp adresa nr. 3481/2006 a fost considerată act administrativ era firesc ca și asupra capătului de cerere referitor la daunele materiale (despăgubiri) să se pronunțe aceeași instanță de contencios administrativ. 4. Deși soluția Tribunalului Mehedinți cu privire la despăgubiri nu a fost criticată într-o eventuală cale de atac, formularea separată a aceluiași capăt de cerere de către reclamantă nu modifică obiectul acțiunii și competența instanței de contencios administrativ de a soluționa cererea. Despăgubirile derivă din anularea unui act administrativ vătămător, iar hotărârea asupra acestora nu poate fi dată decât de o instanță de contencios administrativ. 5. Recurentele criticând întemeiat soluția Curții de Apel Craiova pentru stabilirea competenței în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin au solicitat a se trimite cauza spre competentă soluționare a Curții de Apel Craiova. O asemenea solicitare este lipsită de temei legal. Competența în primă instanță în contencios administrativ, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 depinde, dacă este legată de emitentul actului atacat, de calitatea acestuia de organ local sau central. În speță, actul anulat a fost emis de D.A.D.R. Mehedinți, autoritate publică locală. Plata despăgubirilor se face de aceeași Direcție. Chemarea în proces în calitate de pârât a M.A.D.R., autoritate publică centrală, nu indică competența în primă instanță a curții de apel, dacă acest pârât nu are atribuții legate de plata despăgubirilor. Mai mult, în cauza în care s-a pronunțat sentința nr. 4419/SCAF/2007, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.D.R. 6. Față de acestea, constatând întemeiate prevederile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., urmează a se admite recursurile formulate, în baza art. 312 alin. (1), teza 1, alin. (3) C. proc. civ., art. 313 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată . Urmează a se casa sentința recurată și a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată și art. 3 C. proc. civ.