ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 457/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 457/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată la
7 ianuarie 2008, pe rolul Judecătoriei
d
robeta
Turnu Severin, reclamanta F.E.D. a chemat în judecată pe pârâții D.A.D.R.
Mehedinți și M.A.P.D.R.
Reclamanta a solicitat
obligarea pârâților la plata sumei de 41.585,14 lei reprezentând despăgubiri
pentru culturile afectate de calamități naturale.
Motivele de fapt și de
drept pe care s-a întemeiat cererea
Reclamanta a arătat că prin
sentința nr. 4419/CAF din 11 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 4270/101/2007,
Tribunalul Mehedinți a dispus anularea actului administrativ nr. 3482 din 6
octombrie 2006 prin care în mod nejustificat i s-a refuzat plata despăgubirilor
legale prevăzute de Legea nr. 381/2002 și a obligat D.A.D.R. Mehedinți să
urmeze procedura în vederea plății, justificând că pe calea contenciosului
administrativ nu pot fi obligați pârâții la plată.
În drept, au fost invocate
prevederile art. 8 din Legea nr. 318/2002, art. 7 din Normele Metodologice de
aplicare a
l
egii nr. 381/2002.
Apărările pârâților
Pârâții au invocat excepția
necompetenței materiale a judecătoriei în soluționarea cauzei, invocând
prevederile art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr.
554/2004.
Hotărârea instanței
Prin sentința civilă nr. 1564
din 24 martie 2008, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepția
necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cererii în favoarea
Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal.
Motivele de fapt și de
drept care au format convingerea instanței
Judecătoria a apreciat că
litigiul privește modul de administrare a unor venituri bugetare, conform
prevederilor art. 42 art. 45 din Legea nr. 381/2002.
În drept, s-au invocat prevederile
art. 158 C. proc. civ.
Hotărârea Tribunalului
Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ
Prin sentința nr. 574 din 17
aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2529/101/2008, Tribunalul Mehedinți a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Drobeta
Turnu Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat
dosarul de Curtea de Apel
c
raiova
pentru soluționarea acestuia.
Motivele de fapt și de
drept care au format convingerea instanței
Tribunalul Mehedinți a
apreciat că, întrucât reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 8
din Legea nr. 381/2002, competența de soluționare revine judecătoriei.
Regulator de competență
al Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr. 33/CNC din
12 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1048/54/2008, Curtea de Apel
c
raiova a stabilit competența de
soluționare a cauzei în favoarea
j
udecătoriei
Drobeta Turnu Severin.
Motivele de fapt și de
drept care au stat la baza pronunțării regulatorului de competență
S-a considerat că reclamanta
nu a solicitat plata despăgubirilor în condițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004,
ca urmare a anulării anterioare a unui act administrativ, ci pentru
valorificarea unui pretins drept de creanță având temei dispozițiile art. 8 din
Legea nr. 381/2002.
S-a mai constatat că obiectul
acțiunii nu se circumscrie obiectului unei acțiuni în contencios administrativ reglementat
de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, deoarece nu vizează anularea
unui act administrativ unilateral vătămător sau refuzul nejustificat de a
soluționa o cerere.
În drept, au fost invocate
prevederile art. 22 C. proc. civ.
Recurs declarat de
pârâtul M.A.D.R.
Recurentul a apreciat că în
mod greșit s-a stabilit competența în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu
Severin, deoarece natura juridică a pretenției ar atrage competența instanței
de contencios administrativ, respectiv a Curții de Apel Craiova ca primă
instanță.
Obiectul acțiunii se
circumscrie ipotezei reglementate de art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr.
554/2004 și constă în obligarea la plata sumei de 41.585,14 lei ca urmare a
refuzului nejustificat al pârâtei D.A.D.R. Mehedinți de a-i recunoaște dreptul
instituit de art. 8 din Legea nr. 381/2002.
În drept, recurenta a
invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Recurs declarat de
pârâta D.A.D.R. Mehedinți
Recurenta consideră că, în
raport de prevederile art. 3 C. proc. civ., competența de soluționare a cererii
reclamantei aparține Curții de Apel, deoarece adresa nr. 3482/2006 a fost
considerată ca act administrativ de Tribunalul Mehedinți. Odată cu solicitarea
anulării adresei, s-a solicitat și acordarea despăgubirilor, iar Tribunalul a
dispus anularea adresei și continuarea procedurii de către D.A.D.R. Mehedinți
în vederea acordării despăgubirilor.
De aceea, opinează
recurenta, judecătoria nu are competență în a soluționa cererea, sentința
pronunțată în regulatorul de competență, fiind greșită.
Sunt aplicabile motivele de
recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
II. Considerentele instanței de recurs
Este de necontestat că
între părți a mai avut loc un proces, iar Tribunalul Mehedinți, secția
comercială și de contencios administrativ a anulat adresa nr. 3482/2006 prin
care D.A.D.R. Mehedinți a refuzat nejustificat plata despăgubirilor prevăzute
de Legea nr. 381/2002 și a obligat aceeași pârâtă să continue procedura în
vederea plății despăgubirii.
De menționat că
reclamanta a solicitat în această cauză atât anularea adresei, cât și plata de
despăgubiri.
Tribunalul Mehedinți a admis
excepția inadmisibilității capătului doi al cererii (referitor la despăgubiri),
care s-a întemeiat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 381/2002, deși cererea
era admisibilă în raport cu art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 – „în
cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru
daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru”.
Cât timp adresa nr. 3481/2006
a fost considerată act administrativ era firesc ca și asupra capătului de
cerere referitor la daunele materiale (despăgubiri) să se pronunțe aceeași
instanță de contencios administrativ.
Deși soluția Tribunalului
Mehedinți cu privire la despăgubiri nu a fost criticată într-o eventuală cale
de atac, formularea separată a aceluiași capăt de cerere de către reclamantă nu
modifică obiectul acțiunii și competența instanței de contencios administrativ
de a soluționa cererea.
Despăgubirile derivă din
anularea unui act administrativ vătămător, iar hotărârea asupra acestora nu
poate fi dată decât de o instanță de contencios administrativ.
Recurentele criticând
întemeiat soluția Curții de Apel Craiova pentru stabilirea competenței în
favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin au solicitat a se trimite cauza
spre competentă soluționare a Curții de Apel Craiova.
O asemenea solicitare este
lipsită de temei legal.
Competența în primă instanță
în contencios administrativ, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 depinde,
dacă este legată de emitentul actului atacat, de calitatea acestuia de organ
local sau central.
În speță, actul anulat a
fost emis de D.A.D.R. Mehedinți, autoritate publică locală.
Plata despăgubirilor se face
de aceeași Direcție.
Chemarea în proces în
calitate de pârât a M.A.D.R., autoritate publică centrală, nu indică competența
în primă instanță a curții de apel, dacă acest pârât nu are atribuții legate de
plata despăgubirilor.
Mai mult, în cauza în care
s-a pronunțat sentința nr. 4419/SCAF/2007, s-a admis excepția lipsei calității
procesuale pasive a M.A.D.R.
Față de acestea,
constatând întemeiate prevederile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., urmează a
se admite recursurile formulate, în baza art. 312 alin. (1), teza 1, alin. (3) C.
proc. civ., art. 313 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată
și completată .
Urmează a se casa sentința
recurată și a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ și
fiscal, având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
modificată și completată și art. 3 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de pârâții M.A.D.R. și D.A.D.R. Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 33/CNC
din 12 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ
și fiscal.
Casează sentința atacată și
stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți,
secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 29 ianuarie 2009.