ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1187/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantul

Baroul Brașov a solicitat să se declare nulitatea societății pârâte întrucât

obiectul său de activitate este ilicit și să se desemneze un lichidator al

societății pârâte, solicitând și acordarea de cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii se arată că activitatea

juridică prevăzută în actul constitutiv al pârâtei, ca obiect unic de

activitate, nu este fapt de comerț și nu poate constitui obiect de activitate

al unei societăți comerciale. Activitatea juridică definită de codul 7411 din

Nomenclatorul privind clasificarea activităților din economia națională,

contravine dispozițiilor Codului comercial și prevederilor celor două acte

normative, astfel încât obiectul social al pârâtei este ilicit.

Prin sentința civilă nr. 2380/C din 15 mai

2007, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins acțiunea formulată de reclamant, având în vedere că înaintea primei zi

de înfățișare societatea pârâtă și-a modificat actul constitutiv al societății,

în sensul excluderii activității incriminate. Pe cale de consecință, cererea

privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă, întrucât

recunoașterea pretențiilor reclamantului a fost făcută înainte de prima zi de

înfățișare.

Apelul declarat de reclamantul Baroul Brașov,

care viza sentința Tribunalului numai în partea care privea acordarea

cheltuielilor, a fost admis de către Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 51,30 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată, prin decizia nr. 147/AP din 20 septembrie 2007.

Curtea de Apel a reținut că în cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 275 C. proc. civ., care au ca temei lipsa culpei

procesuale. Or, introducerea prezentei acțiuni a fost determinată de culpa

intimatei, care și-a stabilit un obiect de activitate ilicit. În ceea ce

privește punerea în întârziere, instanța de apel a apreciat că aceasta nu se

impune întrucât având în vedere natura comercială a raporturilor juridice

deduse judecății, intimata este de drept în întârziere potrivit art. 43 C. com.

Pe de altă parte, punerea în întârziere nu ar

fi necesară întrucât acțiunea nu are ca obiect executarea unei obligații de

către pârâtă.

Împotriva deciziei nr. 147/AP din 20

septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a declarat recurs

reclamantul Baroul Brașov prin care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În concret, a susținut nelegalitatea deciziei

recurate, în ceea ce privește neacordarea cheltuielilor de judecată.

Recursul reclamantului este lipsit de interes

pentru următoarele considerente:

Din interpretarea dispozițiilor art. 299 C.

proc. civ. rezultă că dreptul de a recura o hotărâre aparține, în principiu,

părților care au figurat la judecată în primă instanță și în primul rând,

reclamantului sau pârâtului care a pierdut procesul, iar părții adverse numai

cu privire la cheltuielile de judecată.

În speța de față, Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, prin decizia recurată a admis apelul reclamantului, a schimbat în

parte sentința fondului, în sensul că a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă

să plătească reclamantului cheltuielile de judecată, constând în taxă judiciară

de timbru și timbru judiciar, fiind păstrate dispozițiile sentinței privind

respingerea petitelor 1 și 2 ale acțiunii.

În asemenea situație, partea căzută în

pretenții, în sensul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. este pârâta SC L.V.

SRL, deci dreptul de a recura decizia Curții de Apel aparține acestei părți cu

privire la cheltuielile de judecată.

Prin intermediul recursului de față,

reclamantul Baroul Brașov a adus critici deciziei Curții de Apel numai în ceea

ce privește chestiunea aplicării dispozițiilor procedurale privind acordarea

cheltuielilor de judecată. În raport de cele reținute, reclamantul nu poate

justifica un interes legitim de a declara recursul de față.

În consecință, potrivit art. 312 C. proc.

civ., urmează a se respinge recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul Baroul Brașov împotriva deciziei nr. 147/AP din 20 septembrie 2007

a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

martie 2008.