ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1187/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantul Baroul Brașov a solicitat să se declare nulitatea societății pârâte întrucât obiectul său de activitate este ilicit și să se desemneze un lichidator al societății pârâte, solicitând și acordarea de cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii se arată că activitatea juridică prevăzută în actul constitutiv al pârâtei, ca obiect unic de activitate, nu este fapt de comerț și nu poate constitui obiect de activitate al unei societăți comerciale. Activitatea juridică definită de codul 7411 din Nomenclatorul privind clasificarea activităților din economia națională, contravine dispozițiilor Codului comercial și prevederilor celor două acte normative, astfel încât obiectul social al pârâtei este ilicit.

Prin sentința civilă nr. 2380/C din 15 mai 2007, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamant, având în vedere că înaintea primei zi de înfățișare societatea pârâtă și-a modificat actul constitutiv al societății, în sensul excluderii activității incriminate. Pe cale de consecință, cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă, întrucât recunoașterea pretențiilor reclamantului a fost făcută înainte de prima zi de înfățișare. Apelul declarat de reclamantul Baroul Brașov, care viza sentința Tribunalului numai în partea care privea acordarea cheltuielilor, a fost admis de către Curtea de Apel Brașov, secția comercială, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 51,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, prin decizia nr. 147/AP din 20 septembrie 2007. Curtea de Apel a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 275 C. proc.

civ., care au ca temei lipsa culpei procesuale. Or, introducerea prezentei acțiuni a fost determinată de culpa intimatei, care și-a stabilit un obiect de activitate ilicit. În ceea ce privește punerea în întârziere, instanța de apel a apreciat că aceasta nu se impune întrucât având în vedere natura comercială a raporturilor juridice deduse judecății, intimata este de drept în întârziere potrivit art. 43 C. com. Pe de altă parte, punerea în întârziere nu ar fi necesară întrucât acțiunea nu are ca obiect executarea unei obligații de către pârâtă. Împotriva deciziei nr. 147/AP din 20 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a declarat recurs reclamantul Baroul Brașov prin care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În concret, a susținut nelegalitatea deciziei recurate, în ceea ce privește neacordarea cheltuielilor de judecată. Recursul reclamantului este lipsit de interes pentru următoarele considerente: Din interpretarea dispozițiilor art. 299 C. proc. civ. rezultă că dreptul de a recura o hotărâre aparține, în principiu, părților care au figurat la judecată în primă instanță și în primul rând, reclamantului sau pârâtului care a pierdut procesul, iar părții adverse numai cu privire la cheltuielile de judecată. În speța de față, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia recurată a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentința fondului, în sensul că a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului cheltuielile de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, fiind păstrate dispozițiile sentinței privind respingerea petitelor 1 și 2 ale acțiunii.

În asemenea situație, partea căzută în pretenții, în sensul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. este pârâta SC L.V. SRL, deci dreptul de a recura decizia Curții de Apel aparține acestei părți cu privire la cheltuielile de judecată. Prin intermediul recursului de față, reclamantul Baroul Brașov a adus critici deciziei Curții de Apel numai în ceea ce privește chestiunea aplicării dispozițiilor procedurale privind acordarea cheltuielilor de judecată. În raport de cele reținute, reclamantul nu poate justifica un interes legitim de a declara recursul de față. În consecință, potrivit art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Baroul Brașov împotriva deciziei nr. 147/AP din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2008.