ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 593/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba – Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta R.F. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Sibiu anularea Hotărârii nr. 2259/2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor aferente conform legii. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria, după anul 1940 și întrucât este moștenitoarea părinților persecutați pe motive etnice, în mod greșit s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de această lege, deoarece toate consecințele nefavorabile s-au răsfrânt și asupra sa.

Prin sentința civilă nr. l71/ F/CA din 2 septembrie 2009, Curtea de Apel Alba – Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta R.F., a dispus anularea Hotărârii nr. 2259/2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000 și a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență următoarele. Sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul aplicării greșite a prevederilor legale în ceea ce privește condițiile de acordare a calității de beneficiar. Efectele strămutării și ale persecuției etnice suferite de părinți s-au răsfrânt și asupra copiilor născuți după strămutarea părinților, însă legea nu îi prevede ca beneficiari pe aceștia. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul și interpretarea textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit. Prin Hotărârea contestată, C.J.P. Sibiu - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 a respins cererea formulată de R.F., reținând că „petenta s-a născut în anul 1943, ulterior momentului schimbului de populație dintre România și Bulgaria, din anul 1940”. În cauză este dovedit că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din Loc.

de domiciliu Aiorman, Jud. Caliacra, Jud. Constanța, însă nu se poate aprecia că acesta nu a suferit o persecuție pe motive etnice în perioada de când s-a născut și până la 06 martie 1945. Pe de altă parte, nu se pot reține susținerile recurentei-pârâte cum că „nu s-a făcut dovada persecuției etnice”, întrucât legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit. Or, în cazul de față reclamanta a fost nevoită să suporte alături de părinții săi privațiunile ce sunt inerente strămutării dintr-o regiune în alta. Astfel, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, prin nerecunoașterea calității de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 189/2000, aceasta a fost vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, fiind astfel îndeplinite condițiile art. l din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins, ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Sibiu împotriva sentinței nr. 171/ F/CA din 2 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba – Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.