ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2065/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul B.A. a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 24.493 din 6 august 2009 emisă de pârâta C.J.P.C., cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantului a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea acesteia, întrucât tatăl său a fost refugiat din localitatea Dej în localitatea Deva, județul Hunedoara, datorită persecuțiilor etnice, în urma Dictatului de la Viena, iar mai apoi, la data de 29 aprilie 1943, s-a născut reclamantul. În sprijinul susținerilor sale reclamantul a arătat și faptul că din fișa de refugiat din 16 noiembrie 1940 eliberată de prefectura Deva, rezultă refugiul tatălui său.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 497 din 22 octombrie 2009 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 24.923 din 6 august 2009 emisă de pârâtă. Totodată, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pe perioada 29 aprilie 1943 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2009. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantul are calitatea de refugiat pentru perioada cuprinsă între data nașterii, 29 aprilie 1943 și data încetării refugiului, întrucât din actele de stare civilă depuse la dosar, cât și din fișa de refugiat din 3 iulie 2009 eliberată de A.N.

– D.J.H. rezultă că tatăl reclamantului s-a refugiat în anul 1940 din localitatea Dej, județul Someș, în Deva, județul Hunedoara. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta C.J.P.C. Recurenta a susținut, în esență, că reclamantul nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu din părinți care s-au refugiat anterior nașterii în această localitate. De asemenea, susține recurenta, reclamantul nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind născut pe un teritoriu liber. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate că intimatul-reclamant s-a născut la data de 29 aprilie 1943 în localitatea Deva, în timpul refugiului familiei sale. În acest sens sunt actele de stare civilă depuse la dosar, precum și o copie a fișei de refugiat din 3 iulie 2009 eliberată de A.N. – D.J.H. din care rezultă că tatăl reclamantului s-a refugiat în anul 1940 din localitatea Dej, județul Someș, în Deva, județul Hunedoara.

Fiind născut în perioada refugiului părinților săi, intimatul-reclamant a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinței civile nr. 497 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2010.