ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2820/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2820/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 2154 din 17
decembrie 2009 Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea
de numire în funcția de judecător la Tribunalul București, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului
2 București, Judecătoria Sectorului 3 București,
Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5
București sau la Judecătoria Sectorului 6 București
formulată de procurorul P.P.S., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul
București.
Pentru a pronunța această hotărâre
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că în
conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din Regulamentul aprobat
prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii (privind transferul și detașarea judecătorilor
și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor
și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea
judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în
funcția de judecător), cererea formulată de către
procurorul P.P.S. a fost avizată favorabil de către Curtea de Apel
București și Tribunalul București, dar nefavorabil de către
Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Din evidențele direcției de
resort a Consiliului Superior al Magistraturii, rezultă că, la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, unitate la care funcționează magistratul,
dintre cele 7 posturi de conducere prevăzute în schemă, 5 sunt
ocupate și 2 sunt vacante, iar dintre cele 61 de posturi de execuție
prevăzute în schemă 53 sunt ocupate și 8 posturi sunt vacante.
La soluționarea cererii formulate,
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere numărul mare
de posturi vacante existent la Parchetul de pe lângă Tribunalul
București, precum și faptul că încărcătura pe procuror
înregistrată la această unitate de parchet se situează în mod
constant și semnificativ peste media națională, aspecte
față de care s-a apreciat că aprobarea transferului acestui procuror
în funcția de judecător ar duce la perturbarea bunei desfășurări
a activității Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Împotriva hotărârii Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii, P.P.S. a declarat recurs, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se arată
că soluția de
respingere a
cererii se bazează pe un singur motiv și anume, faptul că
încărcătura
pe procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București se
situează peste media națională, ceea ce, în opinia Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii ar fi de natură să afecteze
semnificativ activitatea acestei
unități
de parchet în ipoteza în care ar vacanta un post de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, prin numirea sa ca judecător la
Tribunalul
București.
Recurenta apreciază că acest
unic motiv de respingere a fost în mod superficial analizat și aplicat de
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, acesta reținând un simplu
raport matematic, nefiind luate în calcul toate aspectele concrete ce aveau
implicații în cauză și care exced unui simplu raport matematic.
Recurenta mai arată că
hotărârea atacata este criticabilă, având caracter arbitrar, fiind
emisă cu "exces de putere", având în vedere că îndeplinea
toate criteriile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de
judecător, iar hotărârea are la bază un singur motiv, și
anume volumul de dosare pe procuror, acest criteriu fiind însă analizat
și aplicat în mod superficial.
Decizia Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii este contrară și practicii anterioare în această
materie.
În ceea ce privește cariera
profesională, recurenta învederează faptul că nu a fost
niciodată sancționată disciplinar, iar la evaluarea
profesională a obținut calificativul
maxim, adică "foarte bine".
Din cele 61 posturi de execuție
prevăzute în schemă, 53 sunt ocupate, iar 8 posturi sunt vacante,
fără să se precizeze că aceste 8 posturi sunt vacante de la Secția Urmărire Penală și nu de la Secția Judiciar Penală unde activează în prezent.
Recurenta mai precizează că la Secția Judiciar Penală unde funcționează în prezent din cele 16 posturi
de execuție prevăzute sunt ocupate toate 16, nefiind vacant niciun
post.
În consecință, afirmația
din considerentele hotărârii recurate, cum că "aprobarea
transferului ar conduce la perturbarea semnificativă a
activității unității de parchet", este o
afirmație profund nereală și fără un fundament faptic.
Conform hotărârii recurate, în
considerentele acesteia se arată că "avizul" Parchetului de
pe lângă Tribunalul București în speță a fost nefavorabil,
fără să se arate că, de fapt, aceste "avize" sunt
consultative și nu obligatorii așa cum rezultă și
din întreaga redactare a Legii nr. 303/2004, dar
și a Regulamentului privind transferul,
detașarea, delegarea
și numirea magistraților, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193 din
09 martie 2006.
Plenul CSM nu a considerat mai important
"avizul favorabil" al conducerii Tribunalului București și
nici "avizul favorabil" al Curții de Apel București care este
la fel de important, având în vedere că este vorba de o instanță
ierarhic superioară ca instanță de control judiciar,
față de instanța la care ar fi numită judecător.
Plenul nu a analizat decât impactul pe
care numirea acesteia în funcția de judecător l-ar avea pentru
unitatea de parchet, fără însă să se raporteze niciun
moment la lipsa de personal existentă la nivelul Tribunalului
București și la încărcătura de dosare pe judecător la
aceasta instanță, care în primul semestru al anului 2009 a fost de 814 dosare, față de media națională de 698 dosare, și oricum
net superior celui de 118 dosare înregistrate în aceeași perioadă la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
r
ecurenta
face referire la hotărâri anterioare ale Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii, emise în situații în care la nivelul parchetelor și
instanțelor de la care urma să se transfere
judecătorul/procurorul existau foarte multe locuri vacante, motiv pentru
care unitățile respective avizaseră negativ cererile de numire,
și cu toate acestea Plenul a admis cererile de numire în funcția de
judecător, respectiv procuror, formulate de magistrații în cauza.
Sesizată fiind în procedura
judiciară specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea
nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și examinând
cauza din perspectiva art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte de
Casație și Justiție reține că recursul este nefondat.
Prin cererea înregistrată sub
nr.34804/1154/DRUO/37361/2009, recurenta P.P.S. - procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în temeiul art. 61 din
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, a
solicitat Consiliului Superior al Magistraturii numirea în funcția de
judecător la Tribunalul București sau la una din Judecătoriile
Sectorului 1-6 București.
În conformitate cu procedura
instituită prin art. 61 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, modificată,
și cu dispozițiile art. 23 alin. (1) cu referire la art. 22 alin. (1)
din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, recurenta a susținut un interviu la Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în urma
căruia s-a constatat că aceasta îndeplinește condițiile
pentru numirea în funcția de judecător, fiind emisă în acest
sens Hotărârea nr. 1081 din 16 decembrie 2009 a Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin Hotărârea nr. 2154 din 17
decembrie 2009 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus cu
majoritate de voturi respingerea cererii formulată de recurentă de
numire în funcția de judecător la una din instanțele mai înainte
enumerate.
Soluția adoptată de Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii a fost argumentată, pe de o parte
prin avizul nefavorabil al Parchetului de pe lângă Tribunalul
București, explicat la rândul lui prin numărul mare de posturi
vacante de procuror existent la această unitate de parchet și prin
faptul că încărcătura pe procuror se situează în mod
constant și semnificativ peste media națională, iar pe de
altă parte prin caracterul facultativ al dispozițiilor art. 61 din
Legea nr. 303/2004 strâns legat de necesitatea unei bune organizări
și funcționări a instanțelor judecătorești
și a parchetelor.
Dispozițiile legale incidente în
cauză sunt cele cuprinse în art. 61 din Legea privind statutul
judecătorilor și procurorilor potrivit cărora:
„(1) La cererea motivată,
judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar
procurorii, în funcția de judecător, prin decret al
Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege.
(2) Pentru numirea în funcțiile
prevăzute la alin. (1), candidații vor susține un interviu în
fața secției pentru judecători a Consiliului Superior al
Magistraturii în cazul procurorilor care solicită numirea ca
judecători și, respectiv, a secției pentru procurori a
Consiliului Superior al Magistraturii în cazul judecătorilor care
solicită numirea ca procuror.”
Caracterul supletiv al dispozițiilor
alin. (1) din norma citată mai înainte este neîndoielnic.
Totodată, potrivit art. 22 din
Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor
și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor
și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea
judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în
funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9
martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, "(1) cererea
de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor
în funcția de judecător se formulează în scris și se depune
la Consiliul Superior al Magistraturii.
(2)
Direcția resurse umane și organizare solicită punctul de vedere
al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului la care
funcționează judecătorul sau procurorul care solicită
numirea în funcția de judecător, respectiv, procuror și
întocmește, în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii, un
referat în care prezintă datele relevante privind cariera
judecătorului sau a procurorului, situația posturilor vacante și
a celor ocupate la instanța sau la parchetul la care
funcționează judecătorul sau procurorul în cauză și la
instanța sau parchetul la care se solicită transferul, precum și
volumul de activitate și încărcătura pe judecător sau
procuror la instanța sau parchetul implicat în procedura de transfer.
(3)
Referatul întocmit potrivit alineatului precedent va cuprinde date privind
procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în
funcțiile de judecător sau procuror, precum și numărul cererilor
de transfer formulate pentru instanța sau parchetul la care se propune
ocuparea funcției în condițiile prezentului articol. De asemenea, în
cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând
dificultățile de ocupare posturilor vacante la instanța sau
parchetul la care se solicită transferul și durata vacanțelor
posturilor la instanța sau parchetul în cauză".
În speță, referatul
Direcției resurse umane și organizare și înscrisurile ce au stat
la baza Hotărârii recurate au evidențiat avizul nefavorabil al
Parchetului de pe lângă Tribunalul București și, nu în ultimul
rând, neoportunitatea aprobării transferului procurorului-recurent în
funcția de judecător, rezultată dintr-o evaluare
comparativă a volumului de muncă, la cele șapte instanțe
și la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a
încărcăturii pe magistrat (judecător/procuror) și al
numărului mare de posturi vacante existent la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Această abordare se înscrie în puterea
discreționară pe care legiuitorul a dat-o Consiliului Superior al
Magistraturii în admiterea/respingerea cererilor de numire în funcția de
judecător sau procuror, putere discreționară pe care chiar
recurenta o menționează în cererea de recurs recunoscând Consiliului
Superior al Magistraturii marja de apreciere în emiterea unei astfel de
Hotărâri ce vizează numirea în funcția de judecător sau
procuror.
Libertatea de acțiune a
autorității intimate este fixată prin lege, așa cum
rezultă din prevederile legale mai înainte arătate, și nu poate
fi confundată cu o acțiune arbitrară sau
săvârșită cu exces de putere cum apreciază recurenta. O
atitudine abuzivă presupune o manifestare independentă de orice
criterii obiective sau considerente de oportunitate, iar în cauză acest
lucru nu se poate imputa autorității intimate.
Așa cum reiese cu claritate din
Hotărârea contestată (nr. 2154/2009), Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii a justificat prin crierii de ordin obiectiv și motive de
oportunitate soluția de respingere a cererii de numire în funcția de
judecător a recurentei, subliniind că soluția contrară (de
admitere a cererii) ar fi de natură a periclita activitatea Parchetului de
pe lângă Tribunalul București.
Sub acest aspect este de subliniat
că nu pot fi ignorate rolul și atribuțiile Consiliului Superior
al Magistraturii, acesta fiind îndreptățit să examineze fiecare
cerere în funcție de rațiunile și necesitățile
sistemului judiciar și de stabilitatea în sistem.
De aceea, trimiterile făcute de
recurentă la alte cazuri în care cererile altor magistrați au fost
admise apar ca nerelevante.
În fața unei analize atât de
punctuale care vizează volumul de muncă, numărul de
judecători/procurori, posturile vacante și nu în ultimul rând
încărcătura pe magistrat (judecător/procuror) și cum
recurenta nu a adus argumente care să demonteze forța acestei
analize, Înalta Curte constată că Hotărârea Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii dă eficiență criteriilor obiective
prevăzute de lege și respectă cerințele de oportunitate,
astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art.
29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, modificată, va respinge recursul de
față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.P.S.,
împotriva Hotărârii nr. 2154 din 17 decembrie2009 a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 27 mai 2010.