ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2820/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 2154 din 17 decembrie 2009 Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de numire în funcția de judecător la Tribunalul București, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București sau la Judecătoria Sectorului 6 București formulată de procurorul P.P.S., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Pentru a pronunța această hotărâre Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător), cererea formulată de către procurorul P.P.S. a fost avizată favorabil de către Curtea de Apel București și Tribunalul București, dar nefavorabil de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Din evidențele direcției de resort a Consiliului Superior al Magistraturii, rezultă că, la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, unitate la care funcționează magistratul, dintre cele 7 posturi de conducere prevăzute în schemă, 5 sunt ocupate și 2 sunt vacante, iar dintre cele 61 de posturi de execuție prevăzute în schemă 53 sunt ocupate și 8 posturi sunt vacante. La soluționarea cererii formulate, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere numărul mare de posturi vacante existent la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, precum și faptul că încărcătura pe procuror înregistrată la această unitate de parchet se situează în mod constant și semnificativ peste media națională, aspecte față de care s-a apreciat că aprobarea transferului acestui procuror în funcția de judecător ar duce la perturbarea bunei desfășurări a activității Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, P.P.S. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că soluția de respingere a cererii se bazează pe un singur motiv și anume, faptul că încărcătura pe procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București se situează peste media națională, ceea ce, în opinia Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ar fi de natură să afecteze semnificativ activitatea acestei unități de parchet în ipoteza în care ar vacanta un post de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, prin numirea sa ca judecător la Tribunalul București. Recurenta apreciază că acest unic motiv de respingere a fost în mod superficial analizat și aplicat de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, acesta reținând un simplu raport matematic, nefiind luate în calcul toate aspectele concrete ce aveau implicații în cauză și care exced unui simplu raport matematic.

Recurenta mai arată că hotărârea atacata este criticabilă, având caracter arbitrar, fiind emisă cu "exces de putere", având în vedere că îndeplinea toate criteriile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de judecător, iar hotărârea are la bază un singur motiv, și anume volumul de dosare pe procuror, acest criteriu fiind însă analizat și aplicat în mod superficial. Decizia Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este contrară și practicii anterioare în această materie. În ceea ce privește cariera profesională, recurenta învederează faptul că nu a fost niciodată sancționată disciplinar, iar la evaluarea profesională a obținut calificativul maxim, adică "foarte bine". Din cele 61 posturi de execuție prevăzute în schemă, 53 sunt ocupate, iar 8 posturi sunt vacante, fără să se precizeze că aceste 8 posturi sunt vacante de la Secția Urmărire Penală și nu de la Secția Judiciar Penală unde activează în prezent.

Recurenta mai precizează că la Secția Judiciar Penală unde funcționează în prezent din cele 16 posturi de execuție prevăzute sunt ocupate toate 16, nefiind vacant niciun post. În consecință, afirmația din considerentele hotărârii recurate, cum că "aprobarea transferului ar conduce la perturbarea semnificativă a activității unității de parchet", este o afirmație profund nereală și fără un fundament faptic.

Conform hotărârii recurate, în considerentele acesteia se arată că "avizul" Parchetului de pe lângă Tribunalul București în speță a fost nefavorabil, fără să se arate că, de fapt, aceste "avize" sunt consultative și nu obligatorii așa cum rezultă și din întreaga redactare a Legii nr. 303/2004, dar și a Regulamentului privind transferul, detașarea, delegarea și numirea magistraților, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193 din 09 martie 2006. Plenul CSM nu a considerat mai important "avizul favorabil" al conducerii Tribunalului București și nici "avizul favorabil" al Curții de Apel București care este la fel de important, având în vedere că este vorba de o instanță ierarhic superioară ca instanță de control judiciar, față de instanța la care ar fi numită judecător.

Plenul nu a analizat decât impactul pe care numirea acesteia în funcția de judecător l-ar avea pentru unitatea de parchet, fără însă să se raporteze niciun moment la lipsa de personal existentă la nivelul Tribunalului București și la încărcătura de dosare pe judecător la aceasta instanță, care în primul semestru al anului 2009 a fost de 814 dosare, față de media națională de 698 dosare, și oricum net superior celui de 118 dosare înregistrate în aceeași perioadă la Parchetul de pe lângă Tribunalul București. r ecurenta face referire la hotărâri anterioare ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, emise în situații în care la nivelul parchetelor și instanțelor de la care urma să se transfere judecătorul/procurorul existau foarte multe locuri vacante, motiv pentru care unitățile respective avizaseră negativ cererile de numire, și cu toate acestea Plenul a admis cererile de numire în funcția de judecător, respectiv procuror, formulate de magistrații în cauza.

Sesizată fiind în procedura judiciară specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și examinând cauza din perspectiva art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat. Prin cererea înregistrată sub nr.34804/1154/DRUO/37361/2009, recurenta P.P.S. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în temeiul art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii numirea în funcția de judecător la Tribunalul București sau la una din Judecătoriile Sectorului 1-6 București.

În conformitate cu procedura instituită prin art. 61 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, modificată, și cu dispozițiile art. 23 alin. (1) cu referire la art. 22 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, recurenta a susținut un interviu la Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în urma căruia s-a constatat că aceasta îndeplinește condițiile pentru numirea în funcția de judecător, fiind emisă în acest sens Hotărârea nr. 1081 din 16 decembrie 2009 a Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Prin Hotărârea nr. 2154 din 17 decembrie 2009 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus cu majoritate de voturi respingerea cererii formulată de recurentă de numire în funcția de judecător la una din instanțele mai înainte enumerate.

Soluția adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a fost argumentată, pe de o parte prin avizul nefavorabil al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, explicat la rândul lui prin numărul mare de posturi vacante de procuror existent la această unitate de parchet și prin faptul că încărcătura pe procuror se situează în mod constant și semnificativ peste media națională, iar pe de altă parte prin caracterul facultativ al dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 303/2004 strâns legat de necesitatea unei bune organizări și funcționări a instanțelor judecătorești și a parchetelor.

Dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele cuprinse în art. 61 din Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor potrivit cărora: „(1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege. (2) Pentru numirea în funcțiile prevăzute la alin. (1), candidații vor susține un interviu în fața secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul procurorilor care solicită numirea ca judecători și, respectiv, a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul judecătorilor care solicită numirea ca procuror.” Caracterul supletiv al dispozițiilor alin. (1) din norma citată mai înainte este neîndoielnic.

Totodată, potrivit art. 22 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, "(1) cererea de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător se formulează în scris și se depune la Consiliul Superior al Magistraturii.

(2) Direcția resurse umane și organizare solicită punctul de vedere al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul care solicită numirea în funcția de judecător, respectiv, procuror și întocmește, în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii, un referat în care prezintă datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situația posturilor vacante și a celor ocupate la instanța sau la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul în cauză și la instanța sau parchetul la care se solicită transferul, precum și volumul de activitate și încărcătura pe judecător sau procuror la instanța sau parchetul implicat în procedura de transfer.

(3) Referatul întocmit potrivit alineatului precedent va cuprinde date privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcțiile de judecător sau procuror, precum și numărul cererilor de transfer formulate pentru instanța sau parchetul la care se propune ocuparea funcției în condițiile prezentului articol.

De asemenea, în cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultățile de ocupare posturilor vacante la instanța sau parchetul la care se solicită transferul și durata vacanțelor posturilor la instanța sau parchetul în cauză". În speță, referatul Direcției resurse umane și organizare și înscrisurile ce au stat la baza Hotărârii recurate au evidențiat avizul nefavorabil al Parchetului de pe lângă Tribunalul București și, nu în ultimul rând, neoportunitatea aprobării transferului procurorului-recurent în funcția de judecător, rezultată dintr-o evaluare comparativă a volumului de muncă, la cele șapte instanțe și la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a încărcăturii pe magistrat (judecător/procuror) și al numărului mare de posturi vacante existent la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Această abordare se înscrie în puterea discreționară pe care legiuitorul a dat-o Consiliului Superior al Magistraturii în admiterea/respingerea cererilor de numire în funcția de judecător sau procuror, putere discreționară pe care chiar recurenta o menționează în cererea de recurs recunoscând Consiliului Superior al Magistraturii marja de apreciere în emiterea unei astfel de Hotărâri ce vizează numirea în funcția de judecător sau procuror. Libertatea de acțiune a autorității intimate este fixată prin lege, așa cum rezultă din prevederile legale mai înainte arătate, și nu poate fi confundată cu o acțiune arbitrară sau săvârșită cu exces de putere cum apreciază recurenta. O atitudine abuzivă presupune o manifestare independentă de orice criterii obiective sau considerente de oportunitate, iar în cauză acest lucru nu se poate imputa autorității intimate.

Așa cum reiese cu claritate din Hotărârea contestată (nr. 2154/2009), Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a justificat prin crierii de ordin obiectiv și motive de oportunitate soluția de respingere a cererii de numire în funcția de judecător a recurentei, subliniind că soluția contrară (de admitere a cererii) ar fi de natură a periclita activitatea Parchetului de pe lângă Tribunalul București. Sub acest aspect este de subliniat că nu pot fi ignorate rolul și atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii, acesta fiind îndreptățit să examineze fiecare cerere în funcție de rațiunile și necesitățile sistemului judiciar și de stabilitatea în sistem. De aceea, trimiterile făcute de recurentă la alte cazuri în care cererile altor magistrați au fost admise apar ca nerelevante.

În fața unei analize atât de punctuale care vizează volumul de muncă, numărul de judecători/procurori, posturile vacante și nu în ultimul rând încărcătura pe magistrat (judecător/procuror) și cum recurenta nu a adus argumente care să demonteze forța acestei analize, Înalta Curte constată că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii dă eficiență criteriilor obiective prevăzute de lege și respectă cerințele de oportunitate, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, modificată, va respinge recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.P.S., împotriva Hotărârii nr. 2154 din 17 decembrie2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.