ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1400/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 806 din 30 septembrie 2010,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de R.M.R.,

procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, de numire în funcția de

judecător la Tribunalul București sau la una dintre judecătoriile din municipiul

București.

Pentru a hotărî astfel,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele:

Prin hotărârea nr. 892

din 30 septembrie 2010, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii

a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcția

de judecător a procurorului R.M.R.

În urma analizării atât

a argumentelor aduse în sprijinul cererii, cât și a punctelor de vedere exprimate

în avizele emise deopotrivă de conducerile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București și Parchetului de pe lângă Tribunalul București și respectiv de conducerile

instanțelor la care se solicită numirea, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii

a decis respingerea cererii. În acest sens, s-au avut în vedere împrejurarea că

încărcătura de dosare pe procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București

se situează peste media națională, precum și vechimea redusă a petiționarului la

parchetul unde funcționează.

S-a mai reținut și faptul

că posturile de judecător efectiv vacante de la Tribunalul București au fost integral

ocupate, urmare a admiterii unor cereri de transfer a unor judecători, iar la judecătorii

există un singur post vacant, la Judecătoria Sectorului 5, a cărei activitate însă

s-a situat sub media națională referitor la încărcătura de cauze pe judecător.

Împotriva hotărârii

nr. 806 din 30 septembrie 2010 a formulat recurs R.M.R., solicitând anularea acesteia

și obligarea pârâtului să emită o nouă hotărâre prin care să-i admită cererea de

numire ca judecător și totodată, să emită propunere în acest sens Președintelui

României.

În esență, recurentul

a susținut că hotărârea are caracter arbitrar, fiind emisă cu exces de putere și

a formulat următoarele critici de nelegalitate.

Astfel, recurentul a arătat

că îndeplinește toate criteriile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de

judecător, având 11 ani vechime în magistratură, atât ca judecător, cât și ca procuror,

la evaluările profesionale a obținut de fiecare dată calificativul „foarte bine”

și nu a fost sancționat disciplinar.

S-a mai învederat că la

parchetul unde funcționează nu există deficit de procurori, în timp ce la 01 noiembrie

2010 erau 6 posturi vacante la Tribunalul București și alte 6 la judecătoriile de

sector.

Cât privește volumul de

activitate, recurentul a precizat că încărcătura de dosare pe judecător a fost superioară

volumului de cauze pe procuror, atât în 2009, cât și în 2010, și prin urmare, prin

numirea ca judecător ar fi fost respectate și criteriile de oportunitate.

Referitor la motivul invocat

în hotărârea criticată privind vechimea redusă ca procuror la Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, recurentul a arătat că normele legale în vigoare nu prevăd

un asemenea criteriu, iar în raport de gradul profesional dobândit și de vechimea

în magistratură, are dreptul de a funcționa ca judecător la tribunal.

Prin întâmpinare, Consiliul

Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând

că la emiterea hotărârii criticate au fost respectate prevederile legale în materie,

actul fiind adoptat în cadrul marjei de apreciere conferite de lege și nicidecum

prin exces de putere.

Astfel, intimatul a precizat

criteriile avute în vedere și anume volumul de activitate de la Parchetul de pe

lângă Tribunalul București, vechimea redusă a recurentului ca procuror la această

instituție, precum și prestația în cadrul interviului susținut în fața Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii.

S-au depus la dosar situația

posturilor la parchetele și instanțele din București la 01 februarie 2011 și respectiv

01 martie 2011, referatul întocmit de primul procuror al Parchetului de pe lângă

Tribunalul București prin care a fost avizată negativ cererea recurentului de numire

ca judecător și copia carnetului de muncă al acestuia.

Analizând hotărârea atacată,

în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că se impune admiterea recursului pentru considerentele

ce urmează:

Astfel, procedura de numire

a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor ca judecători este reglementată

de art. 61 și urm. din Legea nr. 303/2004, precum și de art. 22 Cap. VI din hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, modificată și completată,

prin care s-a aprobat Regulamentul privind transferul, detașarea și delegarea judecătorilor

și procurorilor.

În privința procedurii

prevăzute de legislația în materie se constată, astfel cum a recunoscut și intimatul,

că recurentul îndeplinește, formal, condițiile prevăzute de lege pentru a fi numit

în funcția de judecător, iar intimatul, pronunțând hotărârea atacată, și-a exercitat

dreptul de apreciere în limitele competențelor stabilite de lege.

Astfel, recurentul a fost

numit ca judecător stagiar la 01 noiembrie 1999, exercitând apoi, din 01 noiembrie

2002, funcția de procuror, fiind promovat ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul

București la data de 15 iulie 2009.

Referitor la respectarea

criteriilor prevăzute de regulamentul aprobat prin hotărârea Consiliului Superior

al Magistraturii nr. 193/2006, se constată că intimatul a considerat ca hotărâtor

pentru soluționarea cererii recurentului doar punctul de vedere al Parchetului de

pe lângă Tribunalul București prin care s-a avizat negativ solicitarea de numire

în funcția de judecător.

Criteriul avut în vedere,

încărcătura de dosare pe procuror, a fost însă analizat fără a fi raportat la schema

de personal existentă la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și nici la volumul

de activitate existent la judecătoriile de sector și la Tribunalul București, fiind

apreciat doar față de media națională înregistrată la nivelul parchetelor.

Astfel cum rezultă din

actele depuse în recurs, la 01 martie 2011, schema de personal a Parchetului de

pe lângă Tribunalul București este completă - 61 posturi de procurori - nerezultând

că prin numirea recurentului ca judecător, activitatea instituției unde funcționează

în prezent ar fi în vreun fel afectată.

La aceeași dată, la Tribunalul

București existau 6 posturi de execuție ca judecător, vacante, aspect ce justifică

oportunitatea numirii reclamantului în funcția solicitată, având în vedere și avizele

favorabile emise de instanțele din București.

În raport de aceste elemente,

se constată că soluția adoptată de Consiliul Superior al Magistraturii nu se justifică

sub aspectul cerințelor aplicabile în materie, refuzul numirii recurentului ca judecător

neputând fi argumentat prin dificultățile existente în schema de personal a parchetului

unde funcționează în prezent.

Cât privește împrejurarea

reținută în hotărârea atacată privind vechimea redusă în gradul profesional de procuror

la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, se constată că recurentul îndeplinește

atât condiția de vechime în magistratură, cât și cea vizând activitatea profesională,

anterioară, evaluată cu calificativul „foarte bine”.

Referitor la susținerea

din întâmpinare, în sensul că una din rațiunile pentru care a fost respinsă cererea

recurentului a constituit-o prestația la interviul susținut, fără alte precizări,

acest aspect nu poate fi analizat, neregăsindu-se în motivarea hotărârii atacate

și nefiind depusă vreo dovadă.

În consecință, criticile

aduse hotărârii adoptate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii fiind întemeiate,

Curtea va admite recursul formulat și va dispune anularea actului atacat și obligarea

intimatului să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea de numire a recurentului

în funcția de judecător la Tribunalul București și să emită propunere în acest sens

Președintelui României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de R.M.R. împotriva hotărârii nr. 806 din 30 septembrie 2010 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii.

Anulează hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 806 din 30 septembrie 2010.

Obligă Consiliul Superior

al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea de numire

a recurentului în funcția de judecător la Tribunalul București și să emită propunere

în acest sens, Președintelui României.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2011.