ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 996/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 996/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 193 din 31 mai 2010 a secției
pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea de
transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei la Parchetul de pe lângă
Judecătoria Sectorului 1 București, Parchetul de pe lângă Judecătoria
Sectorului 4 București sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, formulată
de petentul T.C.I.
Împotriva acestei
hotărâri a formulat contestație T.C.I. iar prin hotărârea nr. 859 din 7
octombrie 2010 a Plenului C.S.M. s-a respins contestația ca neîntemeiată.
În motivarea acestei
hotărâri, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, în raport
de datele statistice existente în perioada 2007-2008, când la Parchetul de pe
lângă Judecătoria Carei s-a înregistrat o încărcătură a dosarelor de soluționat
pe procuror, de 505,75, respectiv 583,40, situată sub media națională aferentă
anilor menționați, prin hotărârea nr. 798 bis din 30 aprilie 2009 s-a redus
schema de personal al acestei unități de parchet cu un post vacant de procuror,
odată cu reducerea schemelor și a altor 45 de unități de parchete, posturi care
au fost transferate în schemele de personal ale unor parchete care înregistrau
o încărcătură cu mult peste media națională.
S-a apreciat ca
întemeiată soluția de respingere a solicitării de transfer și pentru că
Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei este una dintre unitățile care se
confruntă cu dificultăți reale de ocupare a posturilor, spre deosebire de
parchetele la care s-a solicitat transferul și la care se formulează în mod
constant cereri de transfer, iar petentul a fost numit în funcție ca urmare a
promovării concursului de admitere în magistratură organizat la 13 aprilie 2008,
tocmai în scopul ocupării posturilor existente la unități de parchet care se
confruntă cu un număr mare de posturi vacante și/sau dificultăți reale de
ocupare a posturilor vacante.
În legătură cu
argumentele invocate în contestație privind lipsa demersurilor C.S.M. în
vederea reglementării situației unității de parchet la care funcționează s-a
reținut că în ultima perioadă s-a înregistrat o creștere semnificativă a
numărului de dosare de soluționat la nivelul tuturor parchetelor din țară, dar
această situație nu poate fi imputată Consiliului, având în vedere caracterul
de relativă predictibilitate a unei astfel de evoluții, precum și lipsa
mijloacelor de suplimentare a schemelor de persoane și de ocupare a posturilor
vacante într-o perioadă scurtă de timp.
Această hotărâre a
fost atacată cu recurs, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, de
către recurentul T.C.I. și a solicitat anularea hotărârii și transferul
acestuia de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei la Parchetul de pe lângă
Judecătoria Buftea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 sau 4 București.
S-au invocat
următoarele argumente în susținerea cererii de transfer:
- situația posturilor
vacante; la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei toate cele 3 posturi
prevăzute în schemă erau ocupate, în timp ce la unitățile de parchet unde s-a
solicitat transferul erau posturi de execuție vacante;
- volumul de
activitate; la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 și Sectorului 4,
în anul 2009, încărcătura pe procuror a depășit media la nivel național, iar la
Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei media s-a situat aproape de cea la
nivel național;
- viitoarea soție își
desfășoară activitatea în cadrul unei instituții publice cu sediul în
București, neavând posibilitatea de a se transfera într-o altă localitate, pe
un post similar și pentru întemeierea unei familii singura opțiune este
transferul recurentului în București sau într-o localitate în apropiere de
București.
Referitor la hotărârea
nr. 859 din 7 octombrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
s-au formulat următoarele critici:
Conform art. 3 din
Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor
aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006, la soluționarea cererilor
de transfer sunt avute în vedere următoarele criterii:
- volumul de activitate
al instanței sau parchetului de la care se solicită și la care se solicită
transferul, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate
și dificultățile de ocupare a acestora;
- vechimea efectivă
în funcția de judecător sau procuror;
- vechimea la
instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;
- domiciliul
solicitantului;
- locul de muncă al
soțului/soției;
- distanța dintre
domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul
sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat
acesteia;
- starea de sănătate
și situația familială.
S-a arătat că
singurul criteriu care a stat la baza adoptării hotărârii a fost acela al
volumului de activitate al unității de parchet de la care a solicitat
transferul, fără a-l conjuga cu cel al volumului de activitate al parchetelor
la care a solicitat transferul, iar faptul că schema de procurori prevede un
număr redus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei nu este un argument
pentru respingerea cererii de transfer.
În ceea ce
privește argumentul invocat de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că
unitatea de parchet se confruntă cu un număr mare de posturi vacante și/sau
dificultăți reale de ocupare a posturilor vacante, s-au făcut referiri la alți
colegi care au fost admiși la același concurs din 13 aprilie 2008, dar care au
fost transferați la aceeași ședință din 31 mai 2010, respectiv D.F.G.,
transferat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor la Parchetul de pe
lângă Judecătoria Sector 4 București, V.L. și T.F., transferate de la Parchetul
de pe lângă Judecătoria Satu Mare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4
București.
Au fost admise cereri
de transfer ale unor colegi procurori care au fost admiși în magistratură la 13
aprilie 2010 și transferați în luna iunie 2010, respectiv B.A.A., transferată
de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni la Parchetul de pe lângă
Judecătoria Iași, D.M., transferată de la Parchetul de pe lângă Judecătoria
Topoloveni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești.
Referitor la
încălcarea prevederilor art. 8 din Convenție s-a precizat că distanța de cca.
600 km dintre Carei și București nu permite efectuarea unei navete zilnice, ci
doar deplasări periodice la minim 3 săptămâni.
Intimatul Consiliul
Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea
recursului de nefondat.
După examinarea
motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va
respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Recurentul a formulat
o cerere de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei, unde
funcționează ca procuror din anul 2008 când a promovat examenul de intrare în
magistratură la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 sau 4 București
sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.
Cererea de transfer
i-a fost respinsă inițial de către secția de procurori, iar contestația
formulată a fost respinsă prin hotărârea nr. 859 din 7 octombrie 2010 a
Plenului C.S.M., hotărâre ce se atacă în prezenta cauză.
Transferul
judecătorilor și procurorilor este reglementat printr-un Regulament aprobat
prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006, iar în art. 3 din acest regulament
sunt stabilite criteriile în baza cărora se analizează cererile de transfer,
astfel:
- volumul de
activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită și la care se
solicită transferul, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele
implicate și dificultățile de ocupare a acestora;
- vechimea efectivă
în funcția de judecător sau procuror;
- vechimea la
instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;
- domiciliul
solicitantului;
- locul de muncă al
soțului/soției;
- distanța dintre
domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul
sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat
acesteia;
- starea de sănătate
și situația familială.
De asemenea, potrivit
art. 2 alin. (3) din Regulament, Consiliul Superior al Magistraturii solicită
punctul de vedere al curților de apel și parchetelor de pe lângă curțile de
apel de la care, respectiv, la care se solicită transferul.
Cererea de transfer a
recurentului a fost respinsă în raport de volumul de activitate al parchetului
de la care se solicită transferul, dar și având în vedere că Parchetul de pe
lângă Judecătoria Carei este una dintre unitățile care se confruntă cu
dificultăți reale de ocupare a posturilor, spre deosebire de parchetele la care
s-a solicitat transferul și la care se formulează în mod constant cereri de
transfer.
Criticile din
motivele de recurs se constată că sunt nefondate.
Așa cum am precizat,
primul criteriu avut în vedere la analizarea cererii de transfer, este cel al volumului
de activitate al parchetului de la care se solicită transferul.
În raport de acest
criteriu, în anul 2009 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei s-a
înregistrat o medie a dosarelor peste media națională.
Este adevărat că și
la parchetul unde s-a solicitat transferul (Parchetul de pe lângă Judecătoria
Sectorului 1 și 4 București) media dosarelor este peste media națională, dar
tot în art. 3 din Regulament se cerere ca analizarea transferului să se facă și
în raport de dificultățile de ocupare a acestora, or, Parchetul de pe lângă
Judecătoria Carei este o unitate de parchet unde sunt dificultăți de ocupare a
posturilor.
În motivele de recurs
s-au făcut referiri la aprobarea de către secția de procurori a C.S.M. a unor
transferuri de procurori intrați în magistratură tot în anul 2008 sau ulterior.
Verificând aceste
hotărâri se constată că în toate cazurile s-a avut în vedere și faptul că a
existat avizul favorabil al unității de parchet de unde se cerere transferul și
al unității de parchet unde s-a aprobat transferul.
Or, în cazul
recurentului, chiar acesta recunoaște că a existat avizul favorabil al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, 4 București și Parchetului de
pe lângă Judecătoria Buftea, dar nu a existat niciun punct de vedere al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei.
Un ultim motiv de
recurs se referă la încălcarea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului potrivit căreia „orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale
private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.
Nu este admis
amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept, decât în măsura
în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care,
într-o societate democratică este necesară pentru securitatea națională,
siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirii
faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei ori protejarea drepturilor
și libertăților altora”.
Prin soluția adoptată
în legătură cu cererea sa de transfer se poate considera că nu s-a produs o
încălcare a acestui drept, mai ales că, în momentul în care a ales să participe
la un concurs de intrare în magistratură, cunoștea că posturile pentru care se
concurează sunt situate în localități unde ocuparea acestora este dificilă și
trebuia să anticipeze că, cel puțin pentru o perioadă de timp, va trebui să
funcționeze la unitatea de parchet unde a câștigat concursul.
Apreciind că soluția
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este legală și temeinică, în
baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi
respins ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de T.C.I. împotriva hotărârii nr. 859 din 7 octombrie 2010 a
Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 februarie 2011.