ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1024/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei. Hotărârea Plenului C.S.M. atacată cu recurs

Prin Hotărârea nr. 604/2010,

Plenul C.S.M. a respins cererea de numire în funcția de judecător la Tribunalul București, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București,

Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București,

Judecătoria Sectorului 5 București, sau la Judecătoria Sectorului 6 București, formulată de P.P.S., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

În cuprinsul

acestei hotărâri, Plenul C.S.M. a arătat că prin cererea adresată C.S.M., P.P.S.,

procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a solicitat numirea în

funcția de judecător la Tribunalul București, Judecătoria Sectorului 1

București, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3

București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5

București, sau la Judecătoria Sectorului 6 București, invocând motive de ordin

profesional și personal.

A reținut C.S.M. că P.P.S.

are o vechime în funcția de procuror de 4 ani, o lună și 16 zile, din care o

vechime la Parchetul de pe lângă Tribunalul București de 7 luni și 9 zile,

precum și faptul că, prin Hotărârea nr. 752/2010, secția pentru judecători a C.S.M.

a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru numirea în

funcția de judecător a doamnei P.P.S.

Se menționează că

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de pe lângă Tribunalul

București, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 5

București și Judecătoria Sectorului 6 București, au comunicat C.S.M. avizul

nefavorabil referitor la cererea doamnei procuror P.P.S. de numire în funcția

de judecător la Tribunalul București, solicitarea fiind însă avizată favorabil

de către Curtea de Apel București, Tribunalul București, Judecătoria Sectorului

3 București și Judecătoria Sectorului 4 București.

C.S.M. a menționat că

la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, unitate la care funcționează

magistratul, sunt prevăzute 7 posturi de conducere și 61 de execuție, fiind

ocupate 6 posturi de conducere și 63 de execuție, iar în anul 2009 încărcătura

medie a dosarelor pe procuror a fost de 141 de dosare, comparativ cu media

națională de 131 dosare pe procuror, iar în primul trimestru al anului 2010 s-a

înregistrat o încărcătură pe procuror de 105 dosare, față de media națională de

76 de dosare.

Totodată, C.S.M. a

reținut că la Tribunalul București, dintr-un număr de 191 de posturi de

judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 184 de posturi, iar în anul 2009

încărcătura pe judecător a fost de 953 de cauze față de media națională de 860

de cauze, iar în primul trimestru al anului 2010 s-a înregistrat o încărcătură

de 555 de cauze, față de media națională de 425 de cauze.

A mai reținut C.S.M.

că la Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3 și 4 București, singurele locuri

vacante sunt aferente unor funcții de conducere, iar la Judecătoriile Sectoarelor 5 și 6 București există câte un post de execuție vacant.

Pentru a respinge

cererea de transfer în funcția de judecător formulată de P.P.S., C.S.M. a avut

în vedere vechimea redusă a acesteia în funcția de procuror, respectiv în

funcția de procuror al parchetului de pe lângă tribunal, precum și avizele

nefavorabile exprimate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, precum și Parchetele de pe lângă Judecătoria

Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria

Sectorului 6 București.

de recurenta P.P.S.

Împotriva

Hotărârii nr. 604/2010 a Plenului C.S.M. a

declarat recurs doamna procuror P.P.S.

Solicitând în temeiul

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu referire la art. 61

din Legea nr. 303/2004, republicată, anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 604/2010

și obligarea instituției la emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea

de numire în funcția de judecător la Tribunalul București, cu întocmirea formalităților aferente, recurenta a susținut, în esență,

următoarele motive de nelegalitate în ceea ce privește actul atacat:

- prin Hotărârea nr. 752/2010

secția pentru judecători a C.S.M. a constatat îndeplinirea condițiilor pentru

numirea sa în funcția de judecător prevăzute de art. 61 alin. (2) din Legea nr.

303/2004, republicată;

- din anul 2005 de

când a fost numită procuror nu a fost niciodată sancționată disciplinar și a

obținut calificative maxime la evaluarea profesională;

- soluția Plenului C.S.M.

de respingere a cererii de numire în funcția de judecător, bazată pe două motive,

și anume încărcătura pe procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București situată peste media națională și vechimea redusă la această unitate de parchet,

au fost superficial analizate, nefiind luate în calcul toate aspectele concrete

cu implicații în cauză;

- hotărârea apare ca având

caracter arbitrar și emisă cu exces de putere, fiind contrară și practicii anterioare

în materie, a Plenului C.S.M.;

- întrucât la secția

judiciar penală unde funcționează în prezent toate cele 16 posturi de execuție

sunt ocupate, afirmația legată de perturbarea semnificativă a activității acestei

unități, apare ca fiind nereală și fără fundament faptic;

- Tribunalul

București și Curtea de Apel București au avizat pozitiv cererea de numire în

funcția de judecător, avize apreciate ca deosebit de importante;

- în fine, și

criteriul volumului de dosare a fost analizat fără a fi fost raportat nici la nivelul

de activitate existent la instanța la care a fost solicitat transferul, la

lipsa de personal existentă la nivelul Tribunalului București și nici la schema

de personal existentă la secția judiciar penală din Parchetul de pe lângă

Tribunalul București.

C.S.M.

Intimatul C.S.M. a

formulat întâmpinare în cauză solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat.

S-a arătat, în

esență, că cererea recurentei de numire în funcția de judecător, în raport de

dispozițiile art. 61 din Legea nr. 303/2004, republicată, ca normă cu caracter supletiv,

a fost respinsă motivat, fiind reținute, cu precădere, vechimea redusă în

funcția de procuror, respectiv în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul

București, precum și avizele nefavorabile exprimat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria

Sectorului 5 București și Judecătoria Sectorului 6 București.

S-au făcut referiri

și la decizia Curții Constituționale nr. 545/2005 privind libera alegere a

profesiei, meseriei și ocupației, ce impune, inter alia, dovada obținerii avizelor,

autorizațiilor sau atestărilor necesare, impuse de specificul profesiei.

considerentele instanței de recurs

Recursul este fondat.

Analizând cauza prin prisma

criticilor din recurs, în raport de actele dosarului și față de prevederile

legale incidente, Înalta Curte apreciază că se impune, ca o consecință a

admiterii recursului de față, anularea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 604/2010

și obligarea intimatului C.S.M. la emiterea unei noi hotărâri prin care să fie

admisă cererea recurentei de numire în funcția de judecător la Tribunalul București, urmând a fi formulată în acest sens o propunere Președintelui României,

pentru considerentele în continuare arătate.

Examinând conținutul

hotărârii Plenului C.S.M. nr. 604/2010, Înalta Curte reține că, în adevăr,

motivele pentru care s-a apreciat că se impune respingerea cererii recurentei

de numire în funcția de judecător la Tribunalul București, sau la una dintre

judecătoriile de sector (Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria

Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria

Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria

Sectorului 6 București), se rezumă la considerarea vechimii reduse a acesteia în

funcția de procuror, respectiv în funcția de procuror al parchetului de pe

lângă tribunal și la existența avizelor nefavorabile exprimate de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București

și de către Judecătoriile Sectoarelor 1, 5 și 6 din București.

În cuprinsul aceleiași

hotărâri au fost totodată prezentate și o serie de date statistice vizând posturile

vacante la instanțele la care, alternativ, s-a solicitat numirea ca și

încărcătura pe judecător, la fiecare instanță, raportat la media națională, de

915 cauze încărcătura pe judecător, în anul 2009.

Raportat la conținutul

textelor de lege incidente în cauză, respectiv prevederile art. 61 din Legea nr.

303/2004, republicată, coroborate cu prevederile art. 22 din Regulamentul

privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea

judecătorilor, numirea judecătorilor și a procurorilor în alte funcții de

conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor

în funcția de judecători, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006,

Înalta Curte reține că în ceea ce o privește pe recurenta P.P.S., Plenul C.S.M.

prin Hotărârea nr. 604 din 8 iulie 2010 nu a realizat o motivare suficientă și

efectivă, în argumentarea soluției de respingere a cererii formulate de aceasta

vizând numirea în funcția de judecător la una dintre instanțele enumerate în

cerere.

Drept urmare acest

aspect va fi reținut ca un aspect de nelegalitate în cazul de față, în

condițiile în care astfel după cum s-a stabilit și în jurisprudența comunitară

în mod constant, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului

adoptat sau emis și de circumstanțele fiecărui caz iar o motivare insuficientă

se consideră că echivalează cu lipsa motivării.

Totodată, astfel cum

Înalta Curte a statuat deja în practica sa în această materie împrejurarea că

intimatul C.S.M. beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel

de acte cum este cel atacat în cauză nu poate conduce la concluzia că puterea

decizională a instituției se poate manifesta independent de criteriile

obiective sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar

avea un caracter arbitrar.

Raportat la argumentele

astfel expuse, Înalta Curte reține că în cazul recurentei, Plenul C.S.M. nu a examinat

în mod efectiv și concret toate criteriile obiective ce urmau a fi avute în

vedere la soluționarea cererii de numire în funcția de judecător, astfel cum

rezultă acestea din cuprinsul textelor de lege arătate.

Referirile la

schemele de personal existente la parchetul la care funcționează recurenta și

la volumul de activitate existent la fiecare dintre instanțele pentru care s-a

solicitat numirea nu au fost examinate și valorificate prin examinarea tuturor

implicațiilor acestora și prin corelarea tuturor aspectelor pe care o astfel de

analiză le impune, astfel că afirmația legată de perturbarea unității la care își

desfășura activitatea recurenta apare ca neavând caracter convingător și nefiind

nici susținută probator.

Înalta Curte apreciază,

totodată, că Plenul C.S.M. nu a dat eficiență avizelor pozitive obținute, în

parte, de către recurentă, făcând referire numai la cele câteva avize

nefavorabile emise, care însă nu sunt preponderente și nici de natură a antrena

automat respingerea cererii formulate, câtă vreme recurenta a înțeles să-și

manifeste opțiunea selectiv, față de mai multe instanțe deopotrivă.

În fine, nici argumentul

vechimii reduse în funcția de procuror a recurentei, reținut ca atare în

motivarea hotărârii atacate nu este apreciat de Înalta Curte ca fiind

susținător al soluției adoptate, chiar în contextul recunoașterii marjei largi

de apreciere la care este îndreptățit Plenul C.S.M., câtă vreme acest criteriu

nu este în mod expres menționat în cuprinsul actelor normative aplicabile în

cauză, spre a fi avut în vedere în examinarea unei solicitări de tipul celei ce

formează obiectul cauzei de față și ca atare nu are o natură obiectivă.

De altfel, nu lipsit

de relevanță este și faptul că prin Hotărârea nr. 752/2010, secția pentru

judecători a C.S.M., a constatat că recurenta îndeplinește condițiile prevăzute

de lege pentru numirea sa în funcția de judecător.

Față de argumentele

sus prezentate, în cazul concret al recurentei și raportat la prevederile art. 61

din Legea nr. 303/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea

recursului cu consecința admiterii cererii recurentei și a numirii acesteia în

funcția de judecător la una dintre instanțele pentru care a primit aviz

favorabil și la care potrivit situației prezentate și care rezultă din dosar,

există posturi vacante, respectiv la Tribunalul București (în cuprinsul hotărârii specificându-se existența unui număr de 7

posturi vacante la această instanță).

Drept urmare, fiind

întemeiate motivele de recurs de față, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., cu referire la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, se

va admite recursul declarat și se va dispune anularea Hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 604 din 8 iulie 2010, cu consecința obligării intimatului de a emite o nouă

hotărâre prin care să admită cererea recurentei de numire în funcția de judecător

la Tribunalul București, urmând a fi formulată și o propunere în acest sens

Președintelui României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de P.P.S. împotriva Hotărârii nr. 604/2010 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea

atacată privind-o pe recurentă.

Obligă intimatul să admită

cererea recurentei și să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererea de numire

în funcția de judecător la Tribunalul București, urmând să formuleze o

propunere în acest sens Președintelui României.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2011.