ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.06.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3797/2011

HOTĂRÂRE
28.06.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3797/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

Hotărârea nr. 1118 din 16 decembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a respins cererea de numire în funcția de judecător la Judecătoria Craiova, formulată de D.G., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

În motivarea acestei hotărâri,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele:

În

conformitate cu dispozițiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, la cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de

procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui

României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea

condițiilor prevăzute în prezenta lege.

Potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, pentru numirea în funcțiile prevăzute la alin. (1),

candidații vor susține un interviu în fața secției pentru judecători a

Consiliului Superior al Magistraturii în cazul procurorilor care solicită

numirea ca judecători și, respectiv, a secției pentru procurori a Consiliului

Superior al Magistraturii în cazul judecătorilor care solicită numirea ca

procuror.

Prin

Hotărârea nr. 1347 din 16 decembrie 2010 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a constatat îndeplinirea condițiilor

prevăzute de dispozițiile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la

dispozițiile art. 22-23 din Regulamentul privind transferul și detașarea

judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor

și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor

în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin

Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu

modificările și completările ulterioare, pentru numirea în funcția de

judecător, de către domnul procuror D.G.

Parchetul de

pe lângă Judecătoria Craiova și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova au

emis avize nefavorabile.

Reține

Plenul C.S.M. că din evidențele direcției de specialitate, rezultă că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, din cele 23 posturi de procuror prevăzute în

schemă, din care 2 posturi de conducere și 21 posturi de execuție, sunt ocupate

22 de posturi, fiind vacant 1 post de conducere; în anul 2009, la această

unitate de parchet, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1286 de dosare,

față de media națională de 1190 de dosare/procuror, iar în primul semestru al

anului 2010 încărcătura a fost de 1145 dosare/procuror, față de media națională

de 1064 de dosare/procuror.

Totodată, se

arată în considerentele hotărârii recurate, la Judecătoria Craiova, instanța la care se solicită numirea, din totalul de 51 de posturi de

judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 44 posturi, fiind vacante 7

posturi, din care 1 post aferent funcției de vicepreședinte; la aceasta

instanță, încărcătura pe judecător în anul 2009 a fost de 957 de dosare/judecător, față de media națională de 915 dosare/judecător, iar în

primul semestru al anului 2010 încărcătura a fost de 677 de dosare/judecător,

față de media națională de 707 dosare/judecător.

De asemenea,

în soluționarea cererii, Plenul C.S.M. a avut în vedere faptul că încărcătura

înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova s-a situat în

perioadele de referință analizate peste media naționala, astfel că vacantarea

unui post ar fi de natura să afecteze activitatea acestei unități de parchet,

precum și punctele de vedere nefavorabile exprimate de unitățile de parchet

implicate.

Împotriva Hotărârii nr. 1118 din 16

decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a formulat

recurs D.G., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind

Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.

În motivarea cererii de recurs s-au

arătat în esență următoarele:

- Hotărârea atacată este criticabilă,

are un caracter arbitrar, fiind emisă cu exces de putere.

Se arată că Hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii este motivată în principal pe faptul că încărcătura

de dosare pe procuror este la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova peste media

națională (1286 de dosare față de 1190 media națională în anul 2009 și

respectiv 1145 de dosare față de 1064 media națională în primul semestru al

anului 2010).

Consideră recurentul că acest criteriu

a fost însă analizat și aplicat în mod superficial și discriminatoriu față de alte

cereri asemănătoare care s-au admis fără să se dea relevanță volumului de

activitate de la parchet.

În acest sens, recurentul dă exemplu

Hotărârea C.S.M. nr. 1100 din 16 decembrie 2010, Hotărârile C.S.M. nr. 1099 din

16 decembrie 2010 și 1101 din 16 decembrie 2010, Hotărârea C.S.M. nr. 1108 din 16

iunie 2010.

- De asemenea, în mod arbitrar și

subiectiv a fost analizat și criteriul gradului de ocupare a posturilor la

parchetul de la care se solicită plecarea, Consiliul Superior al Magistraturii

a ignorat total faptul că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova toate posturile

de execuție sunt ocupate, astfel încât prin plecarea unui procuror nu este afectată

activitatea parchetului, cu atât mai mult cu cât acest parchet este foarte solicitat

de procurorii care domiciliază în Craiova și desfășoară activitate la parchete din

alte localități.

Se arată că faptul că acest criteriu

este apreciat extrem de subiectiv rezultă și din Hotărârea C.S.M. nr. 795 din 30

septembrie 2010 și Hotărârea C.S.M. nr. 803 din 30 septembrie 2010.

A arătat de asemenea recurentul că,

lipsa de fundament în aprecierea și soluționarea cererii sale rezultă cu

evidență și din compararea cu hotărâri privind procurori aflați în situații

chiar mai nefavorabile decât cea reținută în hotărârea sa. Spre exemplu, se

arată în Hotărârile C.S.M. nr. 1098 din 16 decembrie 2010, nr. 1106 din 16

decembrie 2010 – în condițiile în care existau avize nefavorabile, unitatea la

care lucra procurorul avea un deficit de personal și existau avize nefavorabile.

Precizează recurentul faptul că

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj

cât și Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova nu au avizat pozitiv cererea de

numire în funcția de judecător nu este un motiv pentru a respinge cererea deoarece

existența avizelor nu reprezintă o condiție prevăzută de lege, nefiind o cerere

de transfer pentru a fi necesar avizul unităților de la care pleacă solicitantul

și al unităților la care se solicită numirea. În acest sens se arată spre

exemplu H.C.S.M. nr. 1007 din 16 decembrie 2010, H.C.S.M. nr. 1105 din 16

decembrie 2010, H.C.S.M. nr. 793 din 30 septembrie 2010.

Intimatul nu a analizat decât

impactul pe care numirea sa l-ar avea pentru unitatea de Parchet, fără să se raporteze

nici un moment la lipsa de personal existentă la nivelul Judecătoriei Craiova,

la numărul mare de posturi vacante în acel moment, 6 posturi de execuție și

unul de conducere și la încărcătura de dosare pe judecător la această instanță,

care în anul 2010 a fost mai mare decât media pe țară.

A mai arătat recurentul că numirea sa

în funcția de judecător la Judecătoria Craiova, ar fi respectat și condițiile

de oportunitate existente la data emiterii hotărârii deoarece la unitatea la

care este încadrat erau ocupate toate posturile de execuție, schema de personal

era completă, iar la Judecătoria Craiova existau 6 posturi de execuție vacante,

posturi pentru care nu se formulaseră cereri de transfer din partea unor

judecători, ci doar cereri de numire din partea mai multor procurori.

- Numirea ca judecător era posibilă

întrucât după terminarea ședinței în care Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a respins cererea recurentului de numire ca judecător, la

Judecătoria Craiova au rămas în continuare vacante un număr de 4 posturi de

execuție și un post de conducere.

În concluzie, Hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1118 din 16 decembrie 2010 de

respingere a cererii recurentului de numire în funcția de judecător, a fost

emisă fără a fi analizate și fără a se da eficiență criteriilor obiective prevăzute

de lege, nerespectând nici cerințele de oportunitate pe care trebuie să le

îndeplinească orice act administrativ, fiind emisă cu exces de putere.

În drept, cererea de recurs se

întemeiază pe dispozițiile art. 61 din Legea nr. 303/2004, art. 22 – 23 din

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006.

Intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii a formulat întâmpinare în conformitate cu prevederile art. 308 alin.

(2) C. proc. civ., solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Se arată că, având în vedere numărul

mare de dosare înregistrate la Parchetul de pe lângă judecătoria Craiova și

complexitatea acestora precum și faptul că vacantarea unui post ar fi de natură

să afecteze activitatea Parchetului, motivele invocate de recurent în

susținerea cererii sale privind numirea în funcția de judecător, avizele nefavorabile

exprimate de unitățile de Parchet implicate, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a apreciat corect că cererea recurentului de numire în funcția de

judecător la Judecătoria Craiova, nu poate fi primită.

Reprezintă atributul exclusiv al Consiliului

Superior al Magistraturii în a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor

vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar,

stabilitatea în sistem, precum și parcurgerea etapelor de formare,

perfecționare, promovare a judecătorilor și procurorilor, numirea procurorilor în

funcția de judecător și a judecătorului în funcția de procuror.

Analizând cererea de recurs, normele

legale incidente în cauză Înalta Curte constată că nu este fondată pentru

următoarele considerente:

Recurentul, procuror la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Craiova, a formulat la data de 5 octombrie 2010 cu o

cerere către Consiliul Superior al Magistraturii – privind numirea în funcția de

judecător în cadrul Judecătoriei Craiova, în conformitate cu prevederile art. 61

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Conform procedurii legale,

recurentul a susținut un interviu la Secția de Judecători a Consiliului

Superior al Magistraturii care a constatat că îndeplinește condițiile pentru a fi

numit în funcția de judecător, în acest sens fiind emisă Hotărârea nr. 1347 din

16 decembrie 2010.

Prin Hotărârea nr. 1118 din 16

decembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea

de numire în funcția de judecător la Judecătoria Craiova, formulată de D.G., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

În motivarea acestei hotărâri,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele:

Parchetul de

pe lângă Judecătoria Craiova și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova au

emis avize nefavorabile.

S-a reținut

de Plenul C.S.M. că din evidențele direcției de specialitate, rezultă că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, din cele 23 posturi de procuror prevăzute în

schemă, din care 2 posturi de conducere și 21 posturi de execuție, sunt ocupate

22 de posturi, fiind vacant 1 post de conducere; în anul 2009, la această

unitate de parchet, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1286 de dosare,

față de media națională de 1190 de dosare/procuror, iar în primul semestru al

anului 2010 încărcătura a fost de 1145 dosare/procuror, față de media națională

de 1064 de dosare/procuror.

Totodată, se

arată în considerentele hotărârii recurate, la Judecătoria Craiova, instanța la care se solicită numirea, din totalul de 51 de posturi de

judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 44 posturi, fiind vacante 7

posturi, din care 1 post aferent funcției de vicepreședinte; la aceasta

instanță, încărcătura pe judecător în anul 2009 a fost de 957 de dosare/judecător, față de media națională de 915 dosare/judecător, iar în

primul semestru al anului 2010 încărcătura a fost de 677 de dosare/judecător,

față de media națională de 707 dosare/judecător.

De asemenea,

în soluționarea cererii, Plenul C.S.M. a avut în vedere faptul că încărcătura

înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova s-a situat în

perioadele de referință analizate peste media naționala, astfel că vacantarea

unui post ar fi de natura să afecteze activitatea acestei unități de parchet,

precum și punctele de vedere nefavorabile exprimate de unitățile de parchet

implicate.

- În ceea ce privește motivul de

recurs referitor la încărcătura de dosare pe procuror considerată ca fiind peste

media națională, Înalta Curte reține că nu poate fi primită susținerea că în

alte situații asemănătoare, s-au admis cererile de numire în funcția de

judecător, analiza fiind deci făcută superficial și discriminatoriu.

În acest sens, Înalta Curte

apreciază că nu pot fi considerate situații asemănătoare întrucât nu poate fi asemănătoare

încărcătura de dosare pe procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova

și Tribunalul Constanța sau Judecătoria Oradea, Galați sau Cornetu, o

importanță deosebită având și complexitatea acestor dosare și gradul de

afectare al activității în urma plecării unui procuror.

- Motivele dezvoltate de recurent în

legătură cu aprecierea subiectivă a criteriilor privind gradul de ocupare a posturilor

la parchetul de la care se solicită plecarea precum și compararea cu situații

mai nefavorabile decât cea reținută în hotărârea sa, nu constituie de asemenea,

motive de nelegalitate a hotărârii Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii - întrucât cererile se soluționează de Consiliul Superior al

Magistraturii la momentul respectiv, având în vedere asigurarea unui echilibru

între interesul general și funcționarea în bune condiții a instanțelor și parchetelor

- și interesele de ordin personal al judecătorului sau procurorului după caz.

Potrivit art. 22 din Regulamentul

privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea

judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de

conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a

procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9

martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările

ulterioare „(1) cererea de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a

procurorilor în funcția de judecător se formulează în scris și se depune la Consiliul Superior al Magistraturii.

(2) Direcția

resurse umane și organizare solicită punctul de vedere al președintelui

instanței sau al conducătorului parchetului la care funcționează judecătorul

sau procurorul care solicită numirea în funcția de judecător, respectiv,

procuror și întocmește, în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii,

un referat în care prezintă datele relevante privind cariera judecătorului sau

a procurorului, situația posturilor vacante și a celor ocupate la instanța sau

la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul în cauză și la

instanța sau parchetul la care se solicită transferul, precum și volumul de

activitate și încărcătura pe judecător, sau procuror la instanța sau parchetul implicat

în procedura de transfer.

(3) Referatul întocmit potrivit alineatului precedent va

cuprinde date privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau

promovarea în funcțiile de judecător sau procuror, precum și numărul cererilor

de transfer formulate pentru instanța sau parchetul la care se propune ocuparea

funcției în condițiile prezentului articol. De asemenea, în cuprinsul

referatului vor fi inserate precizări vizând dificultățile de ocupare a

posturilor vacante la instanța sau parchetul la care se solicită transferul și

durata vacanțelor posturilor la instanța sau parchetul în cauză".

- De asemenea nici motivul privind neavizarea pozitivă a cererii

de numire a recurentului în funcția de judecător nu poate fi analizat în comparație

cu a altor procurori – întrucât trebuie analizată legalitatea hotărârii în

concret cu datele procurorului, ale instituției de unde provine și unde dorește

să fie numit.

Chiar dacă, în aparență s-ar putea

considera că situațiile prezentate de recurent sunt identice sau asemănătoare,

relevant este însă faptul că

Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă de apreciere

în ceea ce privește politica de resurse umane, atribut exclusiv pe care Înalta

Curte urmează a-l cenzura în măsura în care este exprimat în mod discreționar,

adică prin încălcarea competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor

și libertăților persoanelor.

Potrivit art. 61 alin. (1) din Legea

nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor „

La cererea motivată,

judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de

judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului

Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta

lege”.

Dispozițiile legale arătate

mai sus conferă numai o vocație, nu creează în mod direct un drept la numirea în

funcția de judecător (sau procuror), nu reprezintă o obligație ci este la

aprecierea Plenului

Consiliului

Superior al Magistraturii.

În concret, din evidențele direcției

de specialitate, rezultă că la momentul soluționării cererii, la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Craiova existau în schema prevăzută 23 de posturi de

procuror, din care 2 posturi de conducere și 21 posturi de execuție, erau

ocupate 22 de posturi, fiind vacant 1 post de conducere.

La Judecătoria Craiova, din totalul

de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate la acel moment 44

posturi, fiind vacante 7 posturi, din care 1 post aferent funcției de vicepreședinte.

La data de 1 ianuarie 2011 din

situația anexată privind schema posturilor de execuție efectiv vacante (fila 157

dosar) rezultă că la Judecătoria Craiova – din cele 7 posturi vacante – unul este

aferent funcției de vicepreședinte, 2 numiri de procuror – fără decret – (din ședința

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 16 decembrie 2010) iar patru

posturi sunt indisponibilizate pentru examenul de capacitate, fiind în

consecință „0” posturi de execuție vacante.

Din această perspectivă, nu se mai poate

aprecia asupra motivului de recurs care vizează împrejurarea că după ședința

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 16 decembrie 2010, au rămas

4 locuri vacante.

Nu se poate soluționa cererea

recurentului în sensul obligării intimatului să aprobe cererea de numire în

funcția de judecător la altă instanță, întrucât cererile prevăzute de art. 61

coroborate cu art. 22 din Legea nr. 303/2004, se analizează în concret -

cererea se formulează precis prin solicitarea plecării de la o unitate la alta iar

Direcția de resurse umane și organizare întocmește un referat privind datele relevante

privind cererea magistratului precum și procedurile aflate în derulare privind acele

locuri - ceea ce desigur nu poate face Înalta Curte, fiind de atributul Consiliul

Superior al Magistraturii și al Direcțiilor sale de specialitate.

Nici împrejurarea că ulterior,

recurentului i-au fost acordate  avize pozitive de către unitățile de Parchet implicate

nu determină o schimbare dat fiind faptul că la acel moment al soluționării cererii

sale de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, nu existau aceste

avize, fiind coroborată această situație cu încărcătura înregistrată la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova – și desigur cu motivele prezentate

de recurent și interviul susținut.

În consecință, față de cele arătate mai

sus, constatând că nu există motive de nelegalitate a hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1118 din 16 decembrie 2010 iar în

ceea ce privește oportunitatea emiterii hotărârii, se constată că nu s-au depășit

limitele dreptului de apreciere, pentru a fi în situația unui abuz de putere viind

vorba doar de o exercitare a prerogativelor ce i-au fost conferite Consiliului

Superior al Magistraturii - astfel că se va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de D.G. împotriva

Hotărârii nr. 1118 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 iunie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-06-06
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5602/2013
, în litigiu, în primul rând, dispozițiile art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că ”(1) La cererea motivată, judecătorii pot fi
ÎCCJ 2012-09-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3759/2012
a dispus numirea magistraților în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. 1.2. Prin Hotărârea nr. 1020 din 20 decembrie 2011 a secției pentru judecători din cadrul C.S.M., în acord cu cele reținute de principiu în Hotărârea Ple
ÎCCJ 2010-05-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2820/2010
telor. Dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele cuprinse în art. 61 din Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor potrivit cărora: „(1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii
ÎCCJ 2016-10-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2702/2016
29.03.2011 de Secția pentru procurori în materie disciplinară, sancțiunea disciplinară a avertismentului, iar recursul formulat de doamna procuror A. a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 276/12.09.2011. Se
ÎCCJ 2018-03-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1292/2018
de activitate la instituțiile implicate, astfel încât respingerea cererii contestatoarei de numire în funcția de judecător nu a fost arbitrară. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației Actul administrativ supus controlului judecă
Sursă