ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3797/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 1118 din 16 decembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de numire în funcția de judecător la Judecătoria Craiova, formulată de D.G., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova. În motivarea acestei hotărâri, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru numirea în funcțiile prevăzute la alin. (1), candidații vor susține un interviu în fața secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul procurorilor care solicită numirea ca judecători și, respectiv, a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul judecătorilor care solicită numirea ca procuror.

Prin Hotărârea nr. 1347 din 16 decembrie 2010 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 22-23 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare, pentru numirea în funcția de judecător, de către domnul procuror D.G.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova au emis avize nefavorabile. Reține Plenul C.S.M. că din evidențele direcției de specialitate, rezultă că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, din cele 23 posturi de procuror prevăzute în schemă, din care 2 posturi de conducere și 21 posturi de execuție, sunt ocupate 22 de posturi, fiind vacant 1 post de conducere; în anul 2009, la această unitate de parchet, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1286 de dosare, față de media națională de 1190 de dosare/procuror, iar în primul semestru al anului 2010 încărcătura a fost de 1145 dosare/procuror, față de media națională de 1064 de dosare/procuror.

Totodată, se arată în considerentele hotărârii recurate, la Judecătoria Craiova, instanța la care se solicită numirea, din totalul de 51 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 44 posturi, fiind vacante 7 posturi, din care 1 post aferent funcției de vicepreședinte; la aceasta instanță, încărcătura pe judecător în anul 2009 a fost de 957 de dosare/judecător, față de media națională de 915 dosare/judecător, iar în primul semestru al anului 2010 încărcătura a fost de 677 de dosare/judecător, față de media națională de 707 dosare/judecător. De asemenea, în soluționarea cererii, Plenul C.S.M. a avut în vedere faptul că încărcătura înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova s-a situat în perioadele de referință analizate peste media naționala, astfel că vacantarea unui post ar fi de natura să afecteze activitatea acestei unități de parchet, precum și punctele de vedere nefavorabile exprimate de unitățile de parchet implicate.

Împotriva Hotărârii nr. 1118 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a formulat recurs D.G., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată. În motivarea cererii de recurs s-au arătat în esență următoarele: - Hotărârea atacată este criticabilă, are un caracter arbitrar, fiind emisă cu exces de putere. Se arată că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii este motivată în principal pe faptul că încărcătura de dosare pe procuror este la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova peste media națională (1286 de dosare față de 1190 media națională în anul 2009 și respectiv 1145 de dosare față de 1064 media națională în primul semestru al anului 2010). Consideră recurentul că acest criteriu a fost însă analizat și aplicat în mod superficial și discriminatoriu față de alte cereri asemănătoare care s-au admis fără să se dea relevanță volumului de activitate de la parchet.

În acest sens, recurentul dă exemplu Hotărârea C.S.M. nr. 1100 din 16 decembrie 2010, Hotărârile C.S.M. nr. 1099 din 16 decembrie 2010 și 1101 din 16 decembrie 2010, Hotărârea C.S.M. nr. 1108 din 16 iunie 2010. - De asemenea, în mod arbitrar și subiectiv a fost analizat și criteriul gradului de ocupare a posturilor la parchetul de la care se solicită plecarea, Consiliul Superior al Magistraturii a ignorat total faptul că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova toate posturile de execuție sunt ocupate, astfel încât prin plecarea unui procuror nu este afectată activitatea parchetului, cu atât mai mult cu cât acest parchet este foarte solicitat de procurorii care domiciliază în Craiova și desfășoară activitate la parchete din alte localități.

Se arată că faptul că acest criteriu este apreciat extrem de subiectiv rezultă și din Hotărârea C.S.M. nr. 795 din 30 septembrie 2010 și Hotărârea C.S.M. nr. 803 din 30 septembrie 2010. A arătat de asemenea recurentul că, lipsa de fundament în aprecierea și soluționarea cererii sale rezultă cu evidență și din compararea cu hotărâri privind procurori aflați în situații chiar mai nefavorabile decât cea reținută în hotărârea sa. Spre exemplu, se arată în Hotărârile C.S.M. nr. 1098 din 16 decembrie 2010, nr. 1106 din 16 decembrie 2010 – în condițiile în care existau avize nefavorabile, unitatea la care lucra procurorul avea un deficit de personal și existau avize nefavorabile.

Precizează recurentul faptul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj cât și Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova nu au avizat pozitiv cererea de numire în funcția de judecător nu este un motiv pentru a respinge cererea deoarece existența avizelor nu reprezintă o condiție prevăzută de lege, nefiind o cerere de transfer pentru a fi necesar avizul unităților de la care pleacă solicitantul și al unităților la care se solicită numirea. În acest sens se arată spre exemplu H.C.S.M. nr. 1007 din 16 decembrie 2010, H.C.S.M. nr. 1105 din 16 decembrie 2010, H.C.S.M.

nr. 793 din 30 septembrie 2010. Intimatul nu a analizat decât impactul pe care numirea sa l-ar avea pentru unitatea de Parchet, fără să se raporteze nici un moment la lipsa de personal existentă la nivelul Judecătoriei Craiova, la numărul mare de posturi vacante în acel moment, 6 posturi de execuție și unul de conducere și la încărcătura de dosare pe judecător la această instanță, care în anul 2010 a fost mai mare decât media pe țară. A mai arătat recurentul că numirea sa în funcția de judecător la Judecătoria Craiova, ar fi respectat și condițiile de oportunitate existente la data emiterii hotărârii deoarece la unitatea la care este încadrat erau ocupate toate posturile de execuție, schema de personal era completă, iar la Judecătoria Craiova existau 6 posturi de execuție vacante, posturi pentru care nu se formulaseră cereri de transfer din partea unor judecători, ci doar cereri de numire din partea mai multor procurori.

- Numirea ca judecător era posibilă întrucât după terminarea ședinței în care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea recurentului de numire ca judecător, la Judecătoria Craiova au rămas în continuare vacante un număr de 4 posturi de execuție și un post de conducere. În concluzie, Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1118 din 16 decembrie 2010 de respingere a cererii recurentului de numire în funcția de judecător, a fost emisă fără a fi analizate și fără a se da eficiență criteriilor obiective prevăzute de lege, nerespectând nici cerințele de oportunitate pe care trebuie să le îndeplinească orice act administrativ, fiind emisă cu exces de putere.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 61 din Legea nr. 303/2004, art. 22 – 23 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare în conformitate cu prevederile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., solicitând respingerea recursului ca nefondat. Se arată că, având în vedere numărul mare de dosare înregistrate la Parchetul de pe lângă judecătoria Craiova și complexitatea acestora precum și faptul că vacantarea unui post ar fi de natură să afecteze activitatea Parchetului, motivele invocate de recurent în susținerea cererii sale privind numirea în funcția de judecător, avizele nefavorabile exprimate de unitățile de Parchet implicate, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat corect că cererea recurentului de numire în funcția de judecător la Judecătoria Craiova, nu poate fi primită.

Reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii în a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum și parcurgerea etapelor de formare, perfecționare, promovare a judecătorilor și procurorilor, numirea procurorilor în funcția de judecător și a judecătorului în funcția de procuror. Analizând cererea de recurs, normele legale incidente în cauză Înalta Curte constată că nu este fondată pentru următoarele considerente: Recurentul, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, a formulat la data de 5 octombrie 2010 cu o cerere către Consiliul Superior al Magistraturii – privind numirea în funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Craiova, în conformitate cu prevederile art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Conform procedurii legale, recurentul a susținut un interviu la Secția de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii care a constatat că îndeplinește condițiile pentru a fi numit în funcția de judecător, în acest sens fiind emisă Hotărârea nr. 1347 din 16 decembrie 2010. Prin Hotărârea nr. 1118 din 16 decembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de numire în funcția de judecător la Judecătoria Craiova, formulată de D.G., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova. În motivarea acestei hotărâri, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele: Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova au emis avize nefavorabile.

S-a reținut de Plenul C.S.M. că din evidențele direcției de specialitate, rezultă că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, din cele 23 posturi de procuror prevăzute în schemă, din care 2 posturi de conducere și 21 posturi de execuție, sunt ocupate 22 de posturi, fiind vacant 1 post de conducere; în anul 2009, la această unitate de parchet, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1286 de dosare, față de media națională de 1190 de dosare/procuror, iar în primul semestru al anului 2010 încărcătura a fost de 1145 dosare/procuror, față de media națională de 1064 de dosare/procuror.

Totodată, se arată în considerentele hotărârii recurate, la Judecătoria Craiova, instanța la care se solicită numirea, din totalul de 51 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 44 posturi, fiind vacante 7 posturi, din care 1 post aferent funcției de vicepreședinte; la aceasta instanță, încărcătura pe judecător în anul 2009 a fost de 957 de dosare/judecător, față de media națională de 915 dosare/judecător, iar în primul semestru al anului 2010 încărcătura a fost de 677 de dosare/judecător, față de media națională de 707 dosare/judecător. De asemenea, în soluționarea cererii, Plenul C.S.M. a avut în vedere faptul că încărcătura înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova s-a situat în perioadele de referință analizate peste media naționala, astfel că vacantarea unui post ar fi de natura să afecteze activitatea acestei unități de parchet, precum și punctele de vedere nefavorabile exprimate de unitățile de parchet implicate.

- În ceea ce privește motivul de recurs referitor la încărcătura de dosare pe procuror considerată ca fiind peste media națională, Înalta Curte reține că nu poate fi primită susținerea că în alte situații asemănătoare, s-au admis cererile de numire în funcția de judecător, analiza fiind deci făcută superficial și discriminatoriu. În acest sens, Înalta Curte apreciază că nu pot fi considerate situații asemănătoare întrucât nu poate fi asemănătoare încărcătura de dosare pe procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și Tribunalul Constanța sau Judecătoria Oradea, Galați sau Cornetu, o importanță deosebită având și complexitatea acestor dosare și gradul de afectare al activității în urma plecării unui procuror.

- Motivele dezvoltate de recurent în legătură cu aprecierea subiectivă a criteriilor privind gradul de ocupare a posturilor la parchetul de la care se solicită plecarea precum și compararea cu situații mai nefavorabile decât cea reținută în hotărârea sa, nu constituie de asemenea, motive de nelegalitate a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii - întrucât cererile se soluționează de Consiliul Superior al Magistraturii la momentul respectiv, având în vedere asigurarea unui echilibru între interesul general și funcționarea în bune condiții a instanțelor și parchetelor - și interesele de ordin personal al judecătorului sau procurorului după caz.

Potrivit art. 22 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare „(1) cererea de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător se formulează în scris și se depune la Consiliul Superior al Magistraturii.

(2) Direcția resurse umane și organizare solicită punctul de vedere al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul care solicită numirea în funcția de judecător, respectiv, procuror și întocmește, în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii, un referat în care prezintă datele relevante privind cariera judecătorului sau a procurorului, situația posturilor vacante și a celor ocupate la instanța sau la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul în cauză și la instanța sau parchetul la care se solicită transferul, precum și volumul de activitate și încărcătura pe judecător, sau procuror la instanța sau parchetul implicat în procedura de transfer.

(3) Referatul întocmit potrivit alineatului precedent va cuprinde date privind procedurile aflate în curs de derulare pentru numirea sau promovarea în funcțiile de judecător sau procuror, precum și numărul cererilor de transfer formulate pentru instanța sau parchetul la care se propune ocuparea funcției în condițiile prezentului articol. De asemenea, în cuprinsul referatului vor fi inserate precizări vizând dificultățile de ocupare a posturilor vacante la instanța sau parchetul la care se solicită transferul și durata vacanțelor posturilor la instanța sau parchetul în cauză". - De asemenea nici motivul privind neavizarea pozitivă a cererii de numire a recurentului în funcția de judecător nu poate fi analizat în comparație cu a altor procurori – întrucât trebuie analizată legalitatea hotărârii în concret cu datele procurorului, ale instituției de unde provine și unde dorește să fie numit.

Chiar dacă, în aparență s-ar putea considera că situațiile prezentate de recurent sunt identice sau asemănătoare, relevant este însă faptul că Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă de apreciere în ceea ce privește politica de resurse umane, atribut exclusiv pe care Înalta Curte urmează a-l cenzura în măsura în care este exprimat în mod discreționar, adică prin încălcarea competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților persoanelor. Potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor „ La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege”.

Dispozițiile legale arătate mai sus conferă numai o vocație, nu creează în mod direct un drept la numirea în funcția de judecător (sau procuror), nu reprezintă o obligație ci este la aprecierea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. În concret, din evidențele direcției de specialitate, rezultă că la momentul soluționării cererii, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova existau în schema prevăzută 23 de posturi de procuror, din care 2 posturi de conducere și 21 posturi de execuție, erau ocupate 22 de posturi, fiind vacant 1 post de conducere. La Judecătoria Craiova, din totalul de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate la acel moment 44 posturi, fiind vacante 7 posturi, din care 1 post aferent funcției de vicepreședinte.

La data de 1 ianuarie 2011 din situația anexată privind schema posturilor de execuție efectiv vacante (fila 157 dosar) rezultă că la Judecătoria Craiova – din cele 7 posturi vacante – unul este aferent funcției de vicepreședinte, 2 numiri de procuror – fără decret – (din ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 16 decembrie 2010) iar patru posturi sunt indisponibilizate pentru examenul de capacitate, fiind în consecință „0” posturi de execuție vacante. Din această perspectivă, nu se mai poate aprecia asupra motivului de recurs care vizează împrejurarea că după ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 16 decembrie 2010, au rămas 4 locuri vacante.

Nu se poate soluționa cererea recurentului în sensul obligării intimatului să aprobe cererea de numire în funcția de judecător la altă instanță, întrucât cererile prevăzute de art. 61 coroborate cu art. 22 din Legea nr. 303/2004, se analizează în concret - cererea se formulează precis prin solicitarea plecării de la o unitate la alta iar Direcția de resurse umane și organizare întocmește un referat privind datele relevante privind cererea magistratului precum și procedurile aflate în derulare privind acele locuri - ceea ce desigur nu poate face Înalta Curte, fiind de atributul Consiliul Superior al Magistraturii și al Direcțiilor sale de specialitate.

Nici împrejurarea că ulterior, recurentului i-au fost acordate avize pozitive de către unitățile de Parchet implicate nu determină o schimbare dat fiind faptul că la acel moment al soluționării cererii sale de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, nu existau aceste avize, fiind coroborată această situație cu încărcătura înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova – și desigur cu motivele prezentate de recurent și interviul susținut. În consecință, față de cele arătate mai sus, constatând că nu există motive de nelegalitate a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1118 din 16 decembrie 2010 iar în ceea ce privește oportunitatea emiterii hotărârii, se constată că nu s-au depășit limitele dreptului de apreciere, pentru a fi în situația unui abuz de putere viind vorba doar de o exercitare a prerogativelor ce i-au fost conferite Consiliului Superior al Magistraturii - astfel că se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G. împotriva Hotărârii nr. 1118 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.