ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1292/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1091 din 26.10.2017 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de eliberare din funcția de procuror și numire în funcția de judecător la Judecătoria Ploiești sau la Judecătoria Răcari, formulată de A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari.

În motivarea acestei hotărâri Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că prin Hotărârea nr. 1012/29.09.2017, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de judecător și a dispus sesizarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu propunerea de respingere a cererii de numire în funcția de judecător.

Conform evidențelor direcției de resort a rezultat că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, unitatea de parchet la care este încadrat contestatorul, din cele 4 posturi de procuror prevăzute în schemă (un post de conducere și 3 posturi de execuție), sunt ocupate un post de conducere și 2 posturi de execuție, fiind vacant un post de execuție.

În ceea ce privește volumul de activitate, în anul 2017 s-a înregistrat o încărcătură de 2128 dosare pe procuror, fața de media națională de 1290 dosare.

Din evidențele direcției de resort s-a constatat că la Judecătoria Ploiești, instanța la care se solicită numirea în funcția de judecător, din cele 47 posturi prevăzute în schema de personal, sunt ocupate 39 posturi, fiind vacante 8 posturi de execuție, din care 2 au fost indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratură.

La această instanță, în semestrul I al anului 2017, încărcătura pe judecător a fost de 951 dosare, față de media națională de 741 dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 613 dosare, spre deosebire de media națională de 551 dosare.

La Judecătoria Răcari, instanța la care se solicită, de asemenea, numirea în funcția de judecător, din cele 7 posturi prevăzute în schemă, sunt ocupate 3 posturi, fiind vacante un post aferent funcției de președinte și 3 posturi de execuție, din care unul a fost indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură.

La această instanță, în semestrul I al anului 2017, încărcătura pe judecător a fost de 1094 dosare, față de media națională de 741 dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 578 dosare, spre deosebire de media națională de 551 dosare.

Soluția de respingere a cererii a fost fundamentată pe faptul că Tribunalul Prahova, Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Pitești, Judecătoria Ploiești, Judecătoria Răcari, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești au comunicat puncte de vedere favorabile cererii, iar Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a emis un punct de vedere negativ cererii de numire în funcția de judecător formulată de doamna procuror A.

Contestatoarea A. a solicitat admiterea contestației formulate împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii - Plen nr. 1091 din data de 26.10.2017 prin care i-a fost respinsă cererea de numire din funcția de procuror

În motivare contestatoarea arată că, prin adoptarea hotărârii contestate, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a procedat la o greșită evaluare a criteriilor prevăzute de art. 23 alin. (1) din Regulament, în ceea ce o privește, cu consecința respingerii în mod neîntemeiat a cererii de numire în funcția de judecător la Judecătoria Ploiești sau la Judecătoria Răcari.

Astfel, în privința volumului de activitate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, s-a reținut în motivarea hotărârii contestate că în primul semestru al anului 2017 s-a înregistrat o încărcătură de 2128 dosare pe procuror, cu mult peste media națională, care a fost de 1290 de dosare pe procuror.

Din această perspectivă, începând cu data de 01.05.2016 și până la data de 01.08.2017 (când unei alte colege i-a fost admis transferul), Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari a funcționat cu o schemă completă de procurori (1 procuror pe funcție de conducere și 3 procurori pe funcții de execuție).

Cu toate acestea, încărcătura de 2128 dosare/procuror a fost stabilită ca și când unitatea a funcționat în toată perioada semestrului 1 al anului 2017 cu doar doi procurori.

Contestatoarea apreciază că modul în care a fost stabilită încărcătura dosarelor/procuror la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, nu este de natură a reflecta o situație exactă a volumului de activitate/procuror existent la nivelul unității de parchet, întrucât instituția a funcționat o perioadă mai lungă de timp cu schema completă de procurori, iar în prezent funcționează cu 3 procurori din cei patru existenți pe schemă.

Se mai arată că la Judecătoria Ploiești și la Judecătoria Răcari, instanțe la care a solicitat numirea în funcția de judecător, în primul semestru al anului 2017, încărcătura cauzelor pe judecător a fost situată peste media națională. Astfel, la Judecătoria Ploiești, în Semestrul 1 al anului 2017, încărcătura pe judecător a fost de 951 dosare, față de media națională de 741 dosare. La Judecătoria Răcari, în Semestrul 1 al anului 2017, încărcătura pe judecător a fost de 1094 dosare, față de media națională de 741 dosare.

La data formulării cererii de numire în funcția de judecător, din cele 47 de posturi de judecător prevăzute în schemă la Judecătoria Ploiești erau ocupate 39, fiind vacante 8 posturi de execuție, 2 fiind indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratură, astfel cum rezultă din situația posturilor de judecător la 01.09.2017 postată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii.

La sesiunea de transfer organizată în luna septembrie 2017 au fost formulate 4 cereri de transfer de către judecători de la Judecătoria Ploiești și nicio cerere de transfer la această instanță, iar secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a admis o singură cerere de transfer de la Judecătoria Ploiești.

Contestatoarea mai arată că la analiza cererii de numire în funcția de judecător, intimatul nu a avut în vedere situația Judecătoriei Ploiești sau a Judecătoriei Răcari din perspectiva volumului de dosare peste media națională și a dificultăților de personal, criteriu ce ar fi trebuit analizat prin comparație cu situația de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari.

Această abordare a intimatului reprezintă o inconsecvență în aprecierea criteriului privind "volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care provine solicitantul și la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora", în condițiile în care la respingerea cererii de numire în funcția de judecător s-a avut în vedere numai situația Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari și doar din perspectiva volumului de activitate, nu și cea a Judecătoriei Ploiești/Judecătoriei Răcari.

În opinia contestatoarei vechimea de 4 ani și 11 luni în funcția de procuror și cunoștințele acumulate în "profesional în această perioadă sunt de natură a crea premisele îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 23 art. (I

1

) din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, arătând, în esență, că hotărârea atacată a fost adoptată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și ale art. 22 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în care se face trimitere la criteriile prevăzute în art. 23 alin. (1

1

) din același Regulament, texte care nu creează automat un drept de numire în funcția de judecător și nu conduce la admiterea automată a cererii, conferind autorității emitente un drept de apreciere.

După o expunere detaliată a împrejurărilor de fapt supuse analizei în soluționarea cererii contestatoarei, intimatul a arătat că, în speță, nu este vorba de un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, așa cum refuzul este definit în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările ulterioare, respectiv exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, întrucât respingerea cererii contestatoarei s-a făcut în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor regulamentare incidente.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din același act normativ, excesul de putere este definit ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, situație care nu poate fi reținută în speță, contrar susținerilor contestatoarei.

În cauză, hotărârea adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are o justificare obiectivă și rezonabilă și anume gestionarea eficientă a resurselor umane în vederea asigurării unui echilibru al volumului de activitate la instituțiile implicate, astfel încât respingerea cererii contestatoarei de numire în funcția de judecător nu a fost arbitrară.

Actul administrativ supus controlului judecătoresc pe calea prevăzută în art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1091/26.10.2017, prin care contestatoarei, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, i-a fost respinsă cererea de numire în funcția de judecător.

Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a reținut corect că solicitarea contestatoarei este supusă prevederilor generale cuprinse în art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 ("La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege"), și a normelor administrative adoptate pentru aplicarea acestora.

Conform art. 22 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare, cererile de numire din funcția de judecător în funcția de procuror și din funcția de procuror în funcția de judecător se soluționează pe baza criteriilor prevăzute în art. 23 alin. (1

1

), și anume:

- volumul de activitate al instanțelor și parchetelor implicate, numărul de posturi vacante și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța sau parchetul de unde provine solicitantul;

- vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită numirea.

În speță au fost examinate aceste criterii, ajungându-se la concluzia respingerii cererii, având în vedere necesitatea asigurării bunei funcționări a unității de parchet la care funcționează magistratul în cauză.

În examinarea criticilor privind oportunitatea soluției administrative, Înalta Curte pornește de la premisa că raportul de drept administrativ este supus principiului proporționalității între măsurile individuale dispuse de autoritățile publice și interesul public pe care acestea au misiunea de a-l aduce la îndeplinire. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare.

În Legea contenciosului administrativ nr. x, o concretizare a acestui principiu poate fi regăsită în art. 2 alin. (1) lit. n) care, definind excesul de putere, face referire la exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea drepturilor sau libertăților cetățenilor.

Ținând seama de împrejurarea că actul administrativ trebuie să aibă calitatea de a satisface atât rigorile legii, cât și o nevoie socială determinată, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestora vizează, în final, respectarea principiului proporționalității, a echilibrului necesar între măsurile individuale și interesul public ocrotit, potrivit sumei de atribuții ce constituie competența legală a autorității publice (în speță - interesul public al bunei funcționări a justiției).

Prevederile regulamentare redate anterior, având un caracter supletiv, conferă numai o vocație pentru numirea din funcția de judecător în cea de procuror și respectiv, din funcția de procuror în cea de judecător, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile respective, în raport de toate elementele de fapt, în vederea asigurării unui echilibru între interesul general, reprezentat de funcționarea în bune condiții a instanțelor judecătorești și parchetelor implicate în procedură, și interesele de ordin profesional și personal ale magistratului care solicită aprobarea cererii.

Examinarea cererii contestatoarei de eliberare din funcția de procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari și numire în funcția de judecător, s-a realizat prin prisma criteriilor obiective prevăzute la art. 22 alin. (1) și art. 23 alin. (1

1

) din Regulament, care au vizat existența posturilor vacante la instanțele la care s-a solicitat numirea, volumul de activitate înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, schema de personal la această unitate de parchet, vechimea deținută de contestator la unitatea de parchet și vechimea în funcție, motivele de ordin personal invocate de către acesta și avizele comunicate de parchetele și instanțele implicate în procedura de ocupare a funcției.

Mențiunile din cuprinsul hotărârii contestate la punctele de vedere exprimate de unitățile de parchet și instanțele implicate în procedura de ocupare a funcției de judecător, s-a realizat în condițiile prevăzute de art. 22 alin. (3) din Regulament, pentru a se aprecia asupra oportunității cererii formulate de contestator, fără însă ca aceste avize să fie considerate determinante în adoptarea soluției.

În condițiile arătate, Înalta Curte constată că în mod justificat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată, având în vedere la adoptarea soluției, necesitatea unei bune organizări și funcționări a instanțelor judecătorești și a parchetelor implicate în procedură, în scopul asigurării, în primul rând, a bunei funcționări a unității de parchet la care funcționează contestatoarei, ținând seama de vechimea acestuia, precum și de necesitățile privind resursele umane la nivelul instanțelor la care s-a solicitat numirea.

În circumstanțele date, soluția adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este motivată cu respectarea criteriilor legale și nu poate fi apreciată ca fiind discreționară, constatându-se că motivele invocate de intimat în respingerea cererii formulate de contestatoare, au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reține existența unor elemente de exces de putere, de natură a afecta legalitatea hotărârii ce formează obiectul prezentei contestații.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1091 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1091 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2018.