ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1293/2018

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1081 din 26.10.2017 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de eliberare din funcția de procuror și numire în funcția de judecător la Judecătoria Motru sau la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, formulată de A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu.

În motivarea acestei hotărâri, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că prin Hotărârea nr. 1013/29.09.2017, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de judecător și a dispus sesizarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu propunerea de respingere a cererii de numire în funcția de judecător.

Conform evidențelor direcției de resort a rezultat că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, unitatea de parchet la care este încadrat contestatorul, din cele 14 posturi de procuror prevăzute în schemă (2 posturi de conducere și 14 posturi de execuție), sunt ocupate 12 posturi (1 post de conducere și 11 posturi de execuție), fiind vacant 1 post de conducere și un post de execuție.

În ceea ce privește volumul de activitate, în anul 2017 s-a înregistrat o încărcătură de 701 dosare pe procuror, față de media națională de 1290 dosare.

Din evidențele direcției de resort s-a constatat că la Judecătoria Motru, instanța la care se solicită numirea în funcția de judecător, din cele 6 posturi prevăzute în schema de personal, sunt ocupate 5 posturi, existând 1 post efectiv vacant pentru numirea în funcția de judecător.

La această instanță, în anul 2017, încărcătura pe judecător a fost de 1000 dosare, față de media națională de 741 dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 834 dosare, spre deosebire de media națională de 551 dosare.

Soluția de respingere a cererii de a fost fundamentată pe faptul că Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinți, Judecătoria Motru și Judecătoria Drobeta Turnu Severin au comunicat puncte de vedere favorabile cererii, în timp ce Direcția Națională Anticorupție a transmis un punct de vedere prin care a lăsat soluționarea cereri la aprecierea Consiliului Superior al Magistraturii.

Contestatorul A. a solicitat admiterea contestației formulate împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii - Plen nr. 1081 din data de 26.10.2017 prin care i-a fost respinsă cererea de numire din funcția de procuror

În motivare se arată că hotărârea contestată a fost adoptată cu exces de putere, Consiliul Superior al Magistraturii a analizat în mod formal și eliptic cererea, în condițiile în care motivarea hotărârii s-a limitat doar la redarea unor date statistice, dar fără o analiză a acestora.

Singura fraza ce poate fi interpretată ca fiind motivarea hotărârii este cea înscrisă la pagina 4, paragraful 3 din Hotărâre înțelegând din aceasta lipsa aptitudinilor specifice funcției de judecător precum și lipsa aspectelor motivaționale.

Contestatorul susține că niciunul dintre criteriile invocate de intimat nu se încadrează în cele stabilite potrivit dispozițiilor art. 22 și 23 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător (- volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante, la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; - vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; - vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul; - vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul; - specializarea judecător/procuror/specializările complementare, vechimea în cadrul secțiilor/completului corespunzător specializării precum și disponibilitatea de a activa în altă secție/complet decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele acestuia; - domiciliul solicitantului; - locul de muncă al soțului sau soției; - distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul alocat acesteia; - starea de sănătate și situația familială).

Cu alte cuvinte, Consiliul Superior al Magistraturii nu a analizat cererea prin prisma prevederilor legale și mai mult, și-a depășit prerogativele făcând aprecieri nerealiste și injuste cu privire la lipsa aptitudinilor și a motivației. Un asemenea argument apare străin de criteriile expres prevăzute de art. 23 alin. (11) din Regulamentul adoptat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006.

O astfel de abordare a intimatului nu apare în acord nici cu statutul constituțional al celor două profesii și nici nu se înscrie în direcția actelor internaționale în domeniu, precum parag. (18) din Recomandarea (2000)19 a Comitetului de Miniștri al Statelor Membre ale Consiliului Europei privind rolul urmăririi penale în sistemul de justiție penală adoptată la 6 octombrie 2000 prin care s-a statuat că "statele ar trebui să ia măsuri pentru a face posibil ca această persoană să desfășoare în mod succesiv funcția de procuror public cu cea de judecător și invers. Astfel de schimbări de funcții sunt posibile doar la cererea expresă a persoanei respective și cu respectarea garanțiilor".

În speță, nu a fost contestată îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, iar toate autoritățile judiciare implicate în procedură, respectiv Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Gorj, Tribunalul Mehedinți, Judecătoria Motru și Judecătoria Drobeta Turnu Severin și-au exprimat acordul cu privire la numirea în funcția de judecător.

Analiza intimatului apare formală și neadecvată, mai ales în condițiile în care această posibilitate legală a magistraților în funcție, de numire în funcția de judecător/procuror, are caracter singular, magistratului în funcție fiindu-i interzis să aplice pentru forme de recrutare exterioare, pentru examenul de admitere în magistratură ori să promoveze din funcția de judecător/procuror într-un grad superior, dar într-o funcție diferită de judecător sau procuror decât cea deținută anterior, cu excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cadrul soluționării unei cereri de numire în funcția de judecător sau procuror, analiza nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri, cu mențiunea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-1 ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al judecătorului sau procurorului care a formulat o asemenea cerere.

Nu se poate nega faptul că îndeplinirea condițiilor pentru numirea fie în funcția de procuror, fie cea de judecător, nu creează automat un drept la numire și nu conduce de plano la admiterea cererii de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, dar refuzul de admitere trebuie să fie motivat și justificat pentru că altfel acesta devine abuziv.

Prin prisma oportunității cererii, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu exista un singur post de execuție vacant (dintr-un total de 12 posturi de execuție), acest post fiind ușor ocupabil având în vedere că la toate sesiunile de transfer au fost solicitări pentru această unitate de Parchet (inclusiv la ședința secției pentru procurori din data de 26.09.2017, când au fost respinse două cereri de transfer).

În ceea ce privește volumul de activitate, în primul semestru al anului 2017 s-a înregistrat o încărcătura de 701 dosare pe procuror, comparativ cu media națională de 1290 de dosare.

Având în vedere aceste aspecte, se poate constata că prin vacantarea unui post de execuție, nu ar fi fost afectată activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu mai ales că acest loc s-ar fi putut ocupa într-un timp extrem de scurt.

Pe de altă parte, la Judecătoria Drobeta Turnu Severin erau vacante un număr de 9 posturi plus încă două posturi indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratură a căror ocupare era incertă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, arătând, în esență, că hotărârea atacată a fost adoptată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și ale art. 22 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în care se face trimitere la criteriile prevăzute în art. 23 alin. (1

1

) din același Regulament, texte care nu creează automat un drept de numire în funcția de judecător și nu conduce la admiterea automată a cererii, conferind autorității emitente un drept de apreciere.

După o expunere detaliată a împrejurărilor de fapt supuse analizei în soluționarea cererii contestatorului, intimatul a arătat că, în speță, nu este vorba de un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, așa cum refuzul este definit în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, respectiv exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, întrucât respingerea cererii contestatorului s-a făcut în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor regulamentare incidente.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din același act normativ, excesul de putere este definit ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, situație care nu poate fi reținută în speță, contrar susținerilor contestatorului.

În cauză, hotărârea adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are o justificare obiectivă și rezonabilă și anume gestionarea eficientă a resurselor umane în vederea asigurării unui echilibru al volumului de activitate la instituțiile implicate, astfel încât respingerea cererii contestatorului de numire în funcția de judecător nu a fost arbitrară.

Actul administrativ supus controlului judecătoresc pe calea prevăzută în art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1081/26.10.2017, prin care contestatorului, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, i-a fost respinsă cererea de numire în funcția de judecător.

Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a reținut corect că solicitarea contestatorului este supusă prevederilor generale cuprinse în art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 ("La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege"), și a normelor administrative adoptate pentru aplicarea acestora.

Conform art. 22 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare, cererile de numire din funcția de judecător în funcția de procuror și din funcția de procuror în funcția de judecător se soluționează pe baza criteriilor prevăzute în art. 23 alin. (1

1

), și anume:

- volumul de activitate al instanțelor și parchetelor implicate, numărul de posturi vacante și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța sau parchetul de unde provine solicitantul;

- vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită numirea.

În speță au fost examinate aceste criterii, ajungându-se la concluzia respingerii cererii, având în vedere necesitatea asigurării bunei funcționări a unității de parchet la care funcționează magistratul în cauză.

În examinarea criticilor privind oportunitatea soluției administrative, Înalta Curte pornește de la premisa că raportul de drept administrativ este supus principiului proporționalității între măsurile individuale dispuse de autoritățile publice și interesul public pe care acestea au misiunea de a-l aduce la îndeplinire. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare.

În Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, o concretizare a acestui principiu poate fi regăsită în art. 2 alin. (1) lit. n) care, definind excesul de putere, face referire la exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea drepturilor sau libertăților cetățenilor.

Ținând seama de împrejurarea că actul administrativ trebuie să aibă calitatea de a satisface atât rigorile legii, cât și o nevoie socială determinată, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestora vizează, în final, respectarea principiului proporționalității, a echilibrului necesar între măsurile individuale și interesul public ocrotit, potrivit sumei de atribuții ce constituie competența legală a autorității publice (în speță - interesul public al bunei funcționări a justiției).

Prevederile regulamentare redate anterior, având un caracter supletiv, conferă numai o vocație pentru numirea din funcția de judecător în cea de procuror și respectiv, din funcția de procuror în cea de judecător, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile respective, în raport de toate elementele de fapt, în vederea asigurării unui echilibru între interesul general, reprezentat de funcționarea în bune condiții a instanțelor judecătorești și parchetelor implicate în procedură, și interesele de ordin profesional și personal ale magistratului care solicită aprobarea cererii.

Examinarea cererii contestatorului de eliberare din funcția de procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu și numire în funcția de judecător, s-a realizat prin prisma criteriilor obiective prevăzute la art. 22 alin. (1) și art. 23 alin. (1

1

) din Regulament, care au vizat existența posturilor vacante la instanțele la care s-a solicitat numirea, volumul de activitate înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, schema de personal la această unitate de parchet, vechimea deținută de contestator la unitatea de parchet și vechimea în funcție, motivele de ordin personal invocate de către acesta și avizele comunicate de parchetele și instanțele implicate în procedura de ocupare a funcției.

Mențiunile din cuprinsul hotărârii contestate la punctele de vedere exprimate de unitățile de parchet și instanțele implicate în procedura de ocupare a funcției de judecător, s-a realizat în condițiile prevăzute de art. 22 alin. (3) din Regulament, pentru a se aprecia asupra oportunității cererii formulate de contestator, fără însă ca aceste avize să fie considerate determinante în adoptarea soluției.

De altfel, instanțele implicate au dat aviz favorabil, iar Direcția Națională Anticorupție a transmis un punct de vedere prin care a lăsat soluționarea cererii la aprecierea Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere că domnul procuror urma să-și înceteze activitatea în cadrul acestei structuri de parchet începând cu 01 octombrie 2017.

Așa cum rezultă din probele dosarului, contestatorul a formulat cererea de numire în funcția de procuror la 05 septembrie 2017, la momentul în care era procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritoriale Pitești, dar, la momentul analizării cererii de numire în funcția de judecător de către Consiliul Superior al Magistraturii (26 octombrie 2017) contestatorul era procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, iar atunci când a fost analizară cererea de către secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (29 septembrie 2017) contestatorul era procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și, de aceea, nu s-a solicitat avizul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, unde acesta funcționa începând cu 01 octombrie 2017.

Unul dintre criteriile stabilite în Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare este și cel al vechimii la parchetul de unde provine solicitantul, iar contestatorul revenise la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu numai la 01 ianuarie 2017, astfel că la momentul analizării cererii de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (26 octombrie 2017) rezultă că vechimea acestuia, după revenire, era mai mică de o lună.

Anterior, contestatorul a fost încadrat procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritoriale Pitești, unde a funcționat începând cu 15 mai 2017 și până la 01 octombrie 2017.

În condițiile arătate, Înalta Curte constată că în mod justificat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată, având în vedere la adoptarea soluției, necesitatea unei bune organizări și funcționări a instanțelor judecătorești și a parchetelor implicate în procedură, în scopul asigurării bunei funcționări a unității de parchet la care funcționează contestatorul, dar ținând seama de vechimea acestuia, precum și de necesitățile privind resursele umane la nivelul instanțelor la care s-a solicitat numirea.

În circumstanțele date, soluția adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este motivată cu respectarea criteriilor legale și nu poate fi apreciată ca fiind discreționară, constatându-se că motivele invocate de intimat în respingerea cererii formulate de contestator, au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reține existența unor elemente de exces de putere, de natură a afecta legalitatea hotărârii ce formează obiectul prezentei contestații.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1081 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1081 din 26 octombrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2018.