ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3323/2017

Asupra recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 341 din 30 martie 2017 a fost respinsă cererea formulată de doamna A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, de eliberare din funcția de procuror și numire în funcția de judecător la Judecătoria sectorului 1 București, Judecătoria sectorului 3 București, Judecătoria sectorului 5 București sau Judecătoria Răcari.

La data de 21.04.2017 s-a înregistrat contestația formulată de A. care a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 341 din 30 martie 2017.

În motivarea cererii sale, contestatoarea a arătat că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 61 din Legea nr. 303/2004 pentru a fi numită în funcția de judecător la Judecătoria Răcari.

Hotărârea Plenului C.S.M. prin care s-a respins cererea de numire în funcția de judecător ce cuprinde motive cu caracter general, nefiind analizate prevăzute de lege, în mod concret, preluându-se motivarea Secției pentru judecători a C.S.M.-ului, astfel încât cererea a fost soluționată pe alte considerente, decât cele avute în vedere de legiuitor. Astfel au fost reținute ca argumente:

" aspectele care privesc aptitudinile specifice funcției de judecător și cele motivaționale, rezultate din răspunsurile cu ocazia susținerii interviului."

Verificările efectuate pentru numirea în funcția de judecător trebuie să aibă la bază date concrete, obiective și nu aspecte de oportunitate, care nu sunt prevăzute de actul normativ ce reglementează numirea în funcția de judecător.

Contestatoarea a avut în vedere faptul că, atât unitatea de Parchet de la care a solicitat transferul, cât și Judecătoria Răcari au acordat avize pozitive, astfel încât nu se punea problema afectării activității și a creării unor limitări ale personalului ce lucrează la Parchetul Pogoanele. Au acordat aviz pozitiv și Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița, precum și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău.

Nu se poate reține că numărul redus de personal de la unitățile mici de Parchet și încărcătura mare a acestora ar fi un impediment în efectuarea transferului, întrucât s-ar crea o discriminare față de unitățile de parchet cu număr mare de procurori, care ar putea să ceară un transfer în alte condiții, decât cea în care se află contestatoarea.

La momentul formulării cererii de transfer, nu exista nici un post vacant la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, iar la Judecătoria Răcari existau patru posturi vacante, astfel încât era posibil să se efectueze numirea în funcția de judecător, din punctul de vedere al posturilor existente în sistemul judiciar la data de 02.03.2017.

Respingerea cererii de numire în funcția de judecător s-a făcut cu încălcarea drepturilor contestatoarei, deoarece nu există impedimente în aprobarea cererii sale, aspect, ce trebuie cenzurat pe cale judiciară.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 25 mai 2017, Consiliului Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

În motivarea cererii sale, C.S.M. a arătat că la soluționarea cererii contestatoarei au fost avute în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, precum și ale art. 22 și 23 din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător.

În al doilea rând, au fost avute în vedere și avizele negative comunicate de Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, aspect care demonstrează că trebuie menținut un echilibru între interesul general constând în buna funcționare a unității de parchet de pe lângă Judecătoria Pogoanele și interesele de ordin personal și profesional ale procurorului ce a solicitat numirea în funcția de judecător.

Examinând contestația formulată de contestatoarea A., în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că cererea este nefondată pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin Hotărârea nr. 341 din 30.03.2017, Plenul C.S.M. a respins cererea de numire în funcția de judecător la Judecătoria Răcari, a contestatoarei A., cu motivarea că volumul de activitate de la cele două instituții nu justfică ocuparea funcțiilor vacante în temeiul solicitării formulată de doamna procuror, fluctuația de personal fiind de natură să determine perturbarea activității de la Parchet.

Hotărârea Plenului C.S.M. s-a întemeiat pe dispozițiile art. 61 din Legea nr. 303/2004 și art. 22 -23 din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurilor în funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurilor în funcția de judecător.

Potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004:

"

La cererea motivată, judecătorii pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii, în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege".

Din interpretarea textului legal menționat, care conține o normă dispozitivă nu rezultă existența unui drept de care beneficiază automat persoanele vizate de ipoteza normei legale și nici obligația corelativă a autorității publice de a dispune admiterea cererilor de numire în funcțiile de procuror sau de judecător.

Regulamentul prevede în art. 23 alin. (11), mai multe criterii ce trebuie avute în vedere la soluționarea unor asemenea cereri formulate de magistrați: volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care provine solicitantul și la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultatea de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcția de judecător și procuror; vechimea la instanța sau parchetul de la care provine solicitantul; vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită numirea.

Din analiza hotărârii contestate de doamna procuror A. se observă că la soluționarea cererii de numire din funcția de procuror în funcția de judecător, Plenul C.S.M. a avut în vedere volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, al Judecătoriei Răcari și vechimea în funcție a contestatoarei.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, unitatea la care este încadrată contestatoarea, toate cele trei posturi prevăzute în schemă sunt ocupate. În ceea ce privește volumul de activitate, în anul 2016 s-a înregistrat o încărcătură de 588 de dosare/procuror, comparativ cu media națională de 1480 de dosare.

La Judecătoria Răcari în anul 2016 încărcătura a fost de 1080 de cauze pe judecător, față de media națională 1083 de cauze/judecător, iar încărcătura/schemă a fost de 910 cauze, spre deosebire de media națională de 874 cauze pe schemă.

Totuși, nici legea și nici Regulamentul nu impun prevalența unor criterii față de celelalte, astfel încât la soluționarea cererii de numire în funcția de judecător, ele trebuie analizate în mod corelat, astfel încât, nu numai interesul angajatorului privind politica de resurse umane să fie realizat, dar să poată fi îndeplinită și corelarea interesului public cu cel privat. În speță, nu este vorba de exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, întrucât respingerea cererii s-a făcut în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor regulamentare și legale incidente.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 excesul de putere este definit ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor", situație care nu poate fi reținută în speța de față.

Limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestora vizează respectarea principiului proporționalității, a echilibrului necesar între măsurile individuale și interesul public ocrotit, potrivit competenței legale a autorității publice (în speță, interesul public al bunei funcționări a justiției). Din această perspectivă, raportat la motivarea hotărârii atacate, nu se poate afirma că Plenul C.S.M. s-ar fi îndepărtat de la scopul legii sau ar fi acționat în mod nerezonabil, încălcând limitele marjei de apreciere, atunci când a respins cererea contestatorului de numire în funcția de judecător.

Așa cum s-a arătat, deși au fost analizate toate motivele de ordin personal și profesional ale contestatorului, interesul public al asigurării bunei funcționări a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele a primat, numirea unui procuror în funcția de judecător la Judecătoria Răcari nefiind oportună la acel moment.

În speță, de o importanță deosebită în evaluarea consecințelor soluționării favorabile a cererii de numire din funcția de procuror în funcția de judecător este analiza de oportunitate realizată de instituțiile implicate în procedura de emitere a avizelor prevăzute de art. 22 alin. (3) din Regulament.

În cauză, au fost emise avize nefavorabile de Curtea de Apel București și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, care confirmă aprecierea Plenului C.S.M. conform căreia admiterea cererii contestatoarei ar afecta buna funcționare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele.

Chiar dacă în cauză au fost emise și avize favorabile de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele și de la Judecătoria Răcari, rămâne la latitudinea organului administrativ să aprecieze asupra oportunității numirii în funcția de judecător a contestatoarei, raportat la toate elementele cauzei.

Soluția Plenului CSM a fost adoptată în contextul unei analize comparative a situației unității de parchet în cadrul căreia funcționează contestatoarea și volumul de activitate situat aproape de media națională - și a situației instanțelor la care a solicitat numirea, considerându-se oportună rămânerea doamnei A., în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, în calitate de procuror.

În consecință, hotărârea atacată de contestatoare nu este afectată de niciun motiv de nelegalitate și Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 317/2004, urmează să respingă contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 341 din 30 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE CONSIDERENTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 341 din 30 martie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2017.