ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1035/2010

Prin sentința comercială nr. 13210 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamantul Ministerul Economiei și Finanțelor în contradictoriu cu B.C.R. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că A.V.A.S. a preluat o creanță bancară neperformantă a SC P.G. SA, pentru care reclamantul a emis titluri de stat, că ulterior, prin hotărâre irevocabilă s-a constatat nul contractul de cesiune și actele adiționale încheiate între A.V.A.S. și SC B. SA, că reclamantul a fost notificat despre aceasta, dar, în temeiul art. 14 din O.G. nr. 33/2006 nu este îndreptățit la restituirea sumelor deoarece nu a făcut dovada îmbogățirii fără just temei a băncii pârâte, care nici nu a recuperat, la rândul ei, de la pretinsul debitor valoarea creanței.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 291 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. În considerentele deciziei se reține că prima instanță a interpretat corect dispozițiile art. 14 din O.G. nr. 33/2006, în sensul că, deși sumele în litigiu reprezintă o plată nedatorată, reclamantul nu a putut dovedi prin mijloace de probă concludente că ea a condus la o îmbogățire a B.C.R. fără just temei, iar acest aspect este recunoscut chiar de către reclamant prin adresa din 2006 conform căreia returnarea către Ministerul Finanțelor Publice a contravalorii titlurilor de stat emise în schimbul activelor este necesară din partea B.C.R.

numai dacă banca a recuperat de la debitor suma respectivă. Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs susținând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) și este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Apreciind că între cele două motive de recurs există o strânsă legătură, motivarea recursului este comună. Recurenta critică faptul că instanța de apel s-a limitat la analizarea doar a unuia dintre răspunsurile reclamantului la interogator și nu le-a reținut pe cele oferite de pârâtă, care vin în sprijinul pretențiilor reclamate.

Astfel, nu s-a reținut că, potrivit hotărârilor judecătorești, cesionarea la A.V.A.S. a activelor bancare provenind de la debitorul SC P.G. SA Craiova s-a efectuat fără temei legal, întrucât nu se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, SC B.C.R. SA încasând în mod necuvenit valoarea nominală și dobânda aferentă titlurilor de stat emise în contrapartida acestora. Nu a reținut nici faptul că, emisiunea de titluri de stat în contrapartida activelor bancare neperformante a fost efectuată de către Ministerul Finanțelor Publice pe răspunderea și la solicitarea BCR SA a valorii nominale totale a acestora, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 115/1999 și ale art. 17, art. 211 și art. 22 din O.G.

nr. 39/1999. Deși la instanța de fond a arătat că „acest contract de cesiune a creanței față de debitoarea-reclamantă este lipsit de obiect întrucât între SC B. SA și SC P.G. SA nu exista nicio datorie” și, deci, nu exista creanța, ulterior, instanța arată că, „creanța specificată avea caracterul unei creanțe bancare neperformante”, moment de la care concluziile instanței au fost greșite. Reținând adresa din 2006 a Ministerul Finanțelor Publice în motivarea hotărârii, instanța de apel nu a adoptat soluția prin aplicarea legii, ci prin interpretarea unui înscris care privește un punct de vedere de principiu fără vreo mențiune în legătură cu cauza. Pe de altă parte, adresa este anterioară datei adoptării O.G.

nr. 33/2006, astfel că greșit s-a reținut în motivare faptul că „aceasta este interpretarea dată textului de lege de către reclamant”. În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 14 din O.G. nr. 33/2006, recurenta susține că alin. (1) vizează doar sumele plătite de Ministerul Finanțelor Publice ca rezultat al măsurilor financiare luate în temeiul legislației speciale, nu și cele lipsite de temei legal, cum e cazul în speță, când, prin hotărâri judecătorești irevocabile s-a decis că cesionarea la A.V.A.S. a activelor bancare provenind de la debitorul SC P.G. SA Craiova s-a efectuat fără temei legal, întrucât nu se încadrează în O.U.G. nr. 51/1998, SC B.C.R. SA încasând în mod necuvenit valoarea nominală și dobânda aferentă titlurilor de stat emise în contrapartida acestora.

Prin întâmpinarea înregistrată la 18 ianuarie 2010 intimata B.C.R. a solicitat respingerea recursului. În apărare susține că hotărârea este motivată, că instanța de apel a arătat situația de fapt și temeiurile pentru care sunt respinse cererile reclamantului având în vedere și probele administrate. În legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 14 din O.G. nr. 33/2006 se arată că interpretarea acestora dată de prima instanță a fost însușită de curtea de apel și este în concordanță cu interpretarea dată de Ministerul Finanțelor Publice înainte de apariția O.G. nr. 33/2006. Cu privire la aceasta intimata susține în continuare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru restituirea contravalorii titlurilor de stat, deoarece nu s-a produs o îmbogățire fără just temei a băncii, căreia, dimpotrivă, prin obligarea la restituirea acestor sume, i s-ar crea un prejudiciu.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: A.V.A.S. a preluat o creanță bancară neperformantă a SC P.G. SA Craiova cu valoarea nominală de 127.716,08 lei, în structura monetară DEM și EURO, care a fost consolidată la valoarea de 59.101,04 dolari S.U.A. conform OUG nr. 51/1998 și a cărei plată s-a realizat prin emiterea de titluri de stat purtătoare de dobândă. Prin sentința nr. 8 bis din 6 martie 2003 a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2519 din 14 septembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță din 21 iulie 1999 și a actelor adiționale încheiate între A.V.A.S.

și SC B. SA (B.C.R.) privind pe debitoarea SC P.G. SA. În consecință, pârâtele B.C.R. și A.V.A.S. au fost obligate să înlăture poziția de debitoare a societății comerciale, pentru un număr de 10 bilete la ordin, care privesc 10% virat la bugetul de stat. SC B. SA, care avea calitatea de garant în contractul de vânzare-cumpărare prin care SC P.G. SA a cumpărat de la o firmă din Italia o linie tehnologică, a autorizat executarea scrisorii de garanție și pentru diferența de 10%, plătind astfel și ceea ce debitoarea, respectiv garantul nu datora, cesionând astfel către A.V.A.B. (A.V.A.S.) o creanță al cărei obiect nu exista.

Așa cum s-a reținut și în cuprinsul sentinței privind nulitatea absolută irevocabilă a contractului de cesiune, procedând la autorizarea executării scrisorii de garanție, SC B. SA și ulterior B.C.R., care a încheiat toate actele adiționale la contractul de cesiune de creanță, și-au creat singure un prejudiciu, care nu se datorează societății comerciale, ci chiar propriei lor culpe. Cele statuate prin această hotărâre judecătorească, fiind în puterea lucrului judecat, exclud incidența excepției prevăzute de art. 14 alin. (3) din O.G. nr. 33/2006, pentru restituirea sumelor de către bancă. Pârâta datorează sumele pretinse în baza art. 14 alin. (2) din O.G. nr. 33/2006 conform căruia sumele de natura titlurilor de stat încasate de B.C.R.

ca efect al măsurilor financiare, care reprezintă o plată nedatorată ce ar conduce la îmbogățirea fără just temei a băncii, vor fi restituite de către bancă Ministerului Finanțelor Publice, fără a se percepe penalități, în condițiile în care ministerul a emis titluri de stat în contrapartida activelor bancare neperformante predate la A.V.A.S., la solicitarea și pe răspunderea B.C.R. Toate condițiile prevăzute de această normă legală sunt îndeplinite în speță, întrucât, în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile s-a stabilit că cesionarea la A.V.A.S. a activelor bancare provenind de la debitorul SC P.G. SA s-a efectuat fără temei legal, neîncadrându-se în prevederile O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, B.C.R.

încasând în mod necuvenit valoarea nominală și dobânda aferentă titlurilor de stat emise în contrapartida acestora. În consecință, independent de modalitatea de interpretare a probei cu interogatoriul părților și cu valoarea probantă acordată de instanța de apel adresei prin care s-a reținut că reclamantul a recunoscut condițiile în care sumele de bani îi pot fi returnate, aspecte de netemeinicie care exced posibilităților de examinare în prezentul recurs, se va reține că, deși unele din considerentele deciziei sunt contradictorii, instanța de apel și-a argumentat considerentele care i-au format convingerea pentru a pronunța soluția de respingere a apelului, însă, potrivit celor reținute anterior, hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, astfel că, în baza art. 312 alin. (1), art. 314, raportat la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. se va admite recursul reclamantului și în consecință, conform art. 296 C. proc. civ. se va admite apelul împotriva sentinței nr. 13210 din 3 decembrie 2008 a Tribunalului București care va fi schimbată în întregime. Astfel, în temeiul art. 14 alin. (2) din O.G. nr. 33/2006 se va admite acțiunea reclamantului Ministerul Finanțelor Publice împotriva pârâtei B.C.R., care va fi obligată la plata sumei de 44.277,02 lei și 31.368,97 dolari S.U.A., contravaloare titluri de stat denominate, precum și la 26.384,31 lei și respectiv 3.015,55 dolari S.U.A. dobândă legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Finanțelor Publice București, împotriva deciziei nr. 291 din 9 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică și în consecință. Admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 13210 din 3 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o schimbă în întregime, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei B.C.R. și dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 44.277,02 lei și 31.368,97 dolari S.U.A., contravaloare titluri de stat denominate, precum și la 26.384,31 lei și respectiv 3.015,55 dolari S.U.A. dobândă legală. Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 martie 2010.