ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1035/2010

Prin sentința comercială nr. 13210 din 3

decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a

VI-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea

precizată formulată de reclamantul Ministerul Economiei și

Finanțelor în contradictoriu cu B.C.R.

Pentru a pronunța această

sentință prima instanță a reținut că A.V.A.S. a

preluat o creanță bancară neperformantă a SC P.G. SA,

pentru care reclamantul a emis titluri de stat, că ulterior, prin

hotărâre irevocabilă s-a constatat nul contractul de cesiune și

actele adiționale încheiate între A.V.A.S. și SC B. SA, că

reclamantul a fost notificat despre aceasta, dar, în temeiul art. 14 din O.G. nr.

33/2006 nu este îndreptățit la restituirea sumelor deoarece nu a

făcut dovada îmbogățirii fără just temei a băncii

pârâte, care nici nu a recuperat, la rândul ei, de la pretinsul debitor

valoarea creanței.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia

comercială nr. 291 din 9 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială.

În considerentele deciziei se

reține că prima instanță a interpretat corect dispozițiile

art. 14 din O.G. nr. 33/2006, în sensul că, deși sumele în litigiu

reprezintă o plată nedatorată, reclamantul nu a putut dovedi

prin mijloace de probă concludente că ea a condus la o

îmbogățire a B.C.R. fără just temei, iar acest aspect este

recunoscut chiar de către reclamant prin adresa din 2006 conform

căreia returnarea către Ministerul Finanțelor Publice a

contravalorii titlurilor de stat emise în schimbul activelor este necesară

din partea B.C.R. numai dacă banca a recuperat de la debitor suma respectivă.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a declarat recurs susținând că hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori

străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) și este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Apreciind că între cele

două motive de recurs există o strânsă legătură,

motivarea recursului este comună.

Recurenta critică faptul

că instanța de apel s-a limitat la analizarea doar a unuia dintre

răspunsurile reclamantului la interogator și nu le-a reținut pe

cele oferite de pârâtă, care vin în sprijinul pretențiilor reclamate.

Astfel, nu s-a reținut că,

potrivit hotărârilor judecătorești, cesionarea la A.V.A.S. a

activelor bancare provenind de la debitorul SC P.G. SA Craiova s-a efectuat

fără temei legal, întrucât nu se încadrează în prevederile O.U.G.

nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, SC B.C.R. SA

încasând în mod necuvenit valoarea nominală și dobânda aferentă

titlurilor de stat emise în contrapartida acestora.

Nu a reținut nici faptul

că, emisiunea de titluri de stat în contrapartida activelor bancare

neperformante a fost efectuată de către Ministerul Finanțelor

Publice pe răspunderea și la solicitarea BCR SA a valorii nominale

totale a acestora, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 115/1999 și

ale art. 17, art. 211 și art. 22 din O.G. nr. 39/1999. Deși la

instanța de fond a arătat că „acest contract de cesiune a

creanței față de debitoarea-reclamantă este lipsit de

obiect întrucât între SC B. SA și SC P.G. SA nu exista nicio datorie”

și, deci, nu exista creanța, ulterior, instanța arată

că, „creanța specificată avea caracterul unei creanțe

bancare neperformante”, moment de la care concluziile instanței au fost

greșite.

Reținând adresa din 2006 a

Ministerul Finanțelor Publice în motivarea hotărârii, instanța

de apel nu a adoptat soluția prin aplicarea legii, ci prin interpretarea

unui înscris care privește un punct de vedere de principiu fără

vreo mențiune în legătură cu cauza. Pe de altă parte,

adresa este anterioară datei adoptării O.G. nr. 33/2006, astfel

că greșit s-a reținut în motivare faptul că „aceasta este

interpretarea dată textului de lege de către reclamant”.

În ceea ce privește

interpretarea dispozițiilor art. 14 din O.G. nr. 33/2006, recurenta

susține că alin. (1) vizează doar sumele plătite de

Ministerul Finanțelor Publice ca rezultat al măsurilor financiare

luate în temeiul legislației speciale, nu și cele lipsite de temei

legal, cum e cazul în speță, când, prin hotărâri

judecătorești irevocabile s-a decis că cesionarea la A.V.A.S. a

activelor bancare provenind de la debitorul SC P.G. SA Craiova s-a efectuat

fără temei legal, întrucât nu se încadrează în O.U.G. nr. 51/1998,

SC B.C.R. SA încasând în mod necuvenit valoarea nominală și dobânda

aferentă titlurilor de stat emise în contrapartida acestora.

Prin întâmpinarea înregistrată

la 18 ianuarie 2010 intimata B.C.R. a solicitat respingerea recursului.

În apărare susține că

hotărârea este motivată, că instanța de apel a arătat

situația de fapt și temeiurile pentru care sunt respinse cererile

reclamantului având în vedere și probele administrate.

În legătură cu aplicarea

dispozițiilor art. 14 din O.G. nr. 33/2006 se arată că

interpretarea acestora dată de prima instanță a fost

însușită de curtea de apel și este în concordanță cu

interpretarea dată de Ministerul Finanțelor Publice înainte de

apariția O.G. nr. 33/2006.

Cu privire la aceasta intimata

susține în continuare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru

restituirea contravalorii titlurilor de stat, deoarece nu s-a produs o

îmbogățire fără just temei a băncii, căreia, dimpotrivă,

prin obligarea la restituirea acestor sume, i s-ar crea un prejudiciu.

Analizând recursul prin prisma

motivelor invocate se vor reține următoarele:

A.V.A.S. a preluat o

creanță bancară neperformantă a SC P.G. SA Craiova cu

valoarea nominală de 127.716,08 lei, în structura monetară DEM

și EURO, care a fost consolidată la valoarea de 59.101,04 dolari

S.U.A. conform OUG nr. 51/1998 și a cărei plată s-a realizat

prin emiterea de titluri de stat purtătoare de dobândă.

Prin sentința nr. 8 bis din 6

martie 2003 a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă

prin decizia nr. 2519 din 14 septembrie 2003 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-a constatat nulitatea absolută a

contractului de cesiune de creanță din 21 iulie 1999 și a

actelor adiționale încheiate între A.V.A.S. și SC B. SA (B.C.R.)

privind pe debitoarea SC P.G. SA. În consecință, pârâtele B.C.R.

și A.V.A.S. au fost obligate să înlăture poziția de

debitoare a societății comerciale, pentru un număr de 10 bilete

la ordin, care privesc 10% virat la bugetul de stat.

SC B. SA, care avea calitatea de

garant în contractul de vânzare-cumpărare prin care SC P.G. SA a

cumpărat de la o firmă din Italia o linie tehnologică, a

autorizat executarea scrisorii de garanție și pentru diferența

de 10%, plătind astfel și ceea ce debitoarea, respectiv garantul nu

datora, cesionând astfel către A.V.A.B. (A.V.A.S.) o creanță al

cărei obiect nu exista.

Așa cum s-a reținut

și în cuprinsul sentinței privind nulitatea absolută

irevocabilă a contractului de cesiune, procedând la autorizarea

executării scrisorii de garanție, SC B. SA și ulterior B.C.R.,

care a încheiat toate actele adiționale la contractul de cesiune de

creanță, și-au creat singure un prejudiciu, care nu se

datorează societății comerciale, ci chiar propriei lor culpe.

Cele statuate prin această

hotărâre judecătorească, fiind în puterea lucrului judecat,

exclud incidența excepției prevăzute de art. 14 alin. (3) din O.G.

nr. 33/2006, pentru restituirea sumelor de către bancă.

Pârâta datorează sumele

pretinse în baza art. 14 alin. (2) din O.G. nr. 33/2006 conform căruia

sumele de natura titlurilor de stat încasate de B.C.R. ca efect al

măsurilor financiare, care reprezintă o plată nedatorată ce

ar conduce la îmbogățirea fără just temei a băncii,

vor fi restituite de către bancă Ministerului Finanțelor

Publice, fără a se percepe penalități, în condițiile

în care ministerul a emis titluri de stat în contrapartida activelor bancare

neperformante predate la A.V.A.S., la solicitarea și pe răspunderea B.C.R.

Toate condițiile prevăzute

de această normă legală sunt îndeplinite în speță,

întrucât, în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile s-a

stabilit că cesionarea la A.V.A.S. a activelor bancare provenind de la

debitorul SC P.G. SA s-a efectuat fără temei legal, neîncadrându-se

în prevederile O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale

statului, B.C.R. încasând în mod necuvenit valoarea nominală și

dobânda aferentă titlurilor de stat emise în contrapartida acestora.

În consecință, independent

de modalitatea de interpretare a probei cu interogatoriul părților

și cu valoarea probantă acordată de instanța de apel

adresei prin care s-a reținut că reclamantul a recunoscut

condițiile în care sumele de bani îi pot fi returnate, aspecte de

netemeinicie care exced posibilităților de examinare în prezentul

recurs, se va reține că, deși unele din considerentele deciziei

sunt contradictorii, instanța de apel și-a argumentat considerentele

care i-au format convingerea pentru a pronunța soluția de respingere

a apelului, însă, potrivit celor reținute anterior, hotărârea este

dată cu aplicarea greșită a legii, astfel că, în baza art. 312

alin. (1), art. 314, raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite

recursul reclamantului și în consecință, conform art. 296 C.

proc. civ. se va admite apelul împotriva sentinței nr. 13210 din 3

decembrie 2008 a Tribunalului București care va fi schimbată în

întregime.

Astfel, în temeiul art. 14 alin. (2)

din O.G. nr. 33/2006 se va admite acțiunea reclamantului Ministerul

Finanțelor Publice împotriva pârâtei B.C.R., care va fi obligată la

plata sumei de 44.277,02 lei și 31.368,97 dolari S.U.A., contravaloare

titluri de stat denominate, precum și la 26.384,31 lei și respectiv

3.015,55 dolari S.U.A. dobândă legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul Ministerul Finanțelor Publice București, împotriva

deciziei nr. 291 din 9 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, pe care o modifică

și în consecință.

Admite apelul declarat de reclamant

împotriva sentinței nr. 13210 din 3 decembrie 2008 a Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, pe care o schimbă în

întregime, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamant

împotriva pârâtei B.C.R. și dispune obligarea pârâtei la plata sumei de

44.277,02 lei și 31.368,97 dolari S.U.A., contravaloare titluri de stat

denominate, precum și la 26.384,31 lei și respectiv 3.015,55 dolari S.U.A.

dobândă legală.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 16 martie 2010.