ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3903/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față:

Pe rolul Judecătoriei Tulcea s-a

înregistrat cererea de divorț formulată de reclamanta L.N. împotriva pârâtului L.C.

Prin sentința civilă nr. 132 din 19

iunie 2009 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Sectorului 1 București, cu motivarea că se stabilește competența

în raport de dispozițiile art. 155 din Legea nr. 105/1992 și nu potrivit art. 607

C. proc. civ., soții neavând domiciliul în țară.

Judecătoria Sectorului 1 București a

declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Tulcea prin

sentința civilă nr. 14.166 din 25 noiembrie 2009, în urma admiterii excepției

de necompetență teritorială invocată de ambele părți.

S-a reținut că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 607 C. proc. civ., ultimul domiciliu comun al

părților aflându-se pe raza Judecătoriei Tulcea.

Analizând conflictul negativ de

competență, potrivit art. 20 și urm. C. proc. civ., Înalta Curte constată că

este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Tulcea.

Conform art. 607 C. proc. civ., judecata

cererii de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se

află cel din urmă domiciliu comun al soților, cu condiția ca cel puțin unul

dintre ei să mai locuiască în circumscripția acestei instanțe.

După cum rezultă din sentința

Judecătoriei sectorului 1 București reclamanta a precizat că pârâtul

domiciliază în localitatea Agighiol, județul Tulcea, iar ultimul domiciliu

comun al soților a fost în municipiul Tulcea.

În consecință, cu aplicarea normelor

procedurale sus-menționate, Înalta Curte urmează să stabilească competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Tulcea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie

2010.