ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8034/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta K.I. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Constanța, prin primar, solicitând obligarea acestuia să emită dispoziție motivată în soluționarea notificării înregistrată din 10 august 2001, cu privire la imobilul teren situat în Constanța, (lotul 21, careul 277) și daune cominatorii în valoare de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în caz de neexecutare a obligației. În motivarea cererii se arată că reclamanta în calitate de moștenitoare a autorilor săi, a solicitat la data de 10 august 2001 prin notificarea restituirea în natură a imobilului teren sus identificat și că nici până în prezent pârâta nu a soluționat notificarea, deși la dosar s-au depus toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate.

Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 538 din 6 mai 2008, a admis acțiunea, a obligat pârâtul să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra notificării privind restituirea imobilului situat în Constanța, lotul 21, careul 72. A fost obligat pârâtul și la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, până la executarea obligației de emitere a dispoziției motivate. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanta s-a conformat dispozițiilor Legii nr. 10/2001 prin formularea notificării, însă până la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a răspunde prin dispoziție motivată, deși termenul de 60 zile a fost depășit.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta motivând că acțiunea a fost îndreptată în mod greșit împotriva Municipiului Constanța căruia nu îi revine obligația de a face, ci doar obligația de a da ca titular al dreptului de proprietate. Curtea de Apel Constanța soluționând apelul a pronunțat Decizia civilă nr. 209 din 24 septembrie 2008 prin care a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins cererea de acordare a daunelor cominatorii. În considerentele deciziei s-a reținut că imobilul a cărui restituire se solicită face parte din patrimoniul Municipiului Constanța, iar pârâtul se legitimează ca unitate deținătoare în procedura instituită de Legea nr. 10/2001.

Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române, ori străine, precum și în justiție. Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și art. 67 alin. (1) din aceeași lege, obligația de a soluționa notificarea revine deținătorului actual, respectiv unității administrativ-teritoriale din al cărui patrimoniu face parte imobilul, reprezentată de primar. Referitor la plata daunelor morale Curtea a reținut că legea specială prevede sancțiuni proprii pentru nerespectarea termenelor instituite de lege iar dispozițiile C. civ. nu pot fi reținute. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenta-pârâtă critică hotărârea sub următoarele aspecte: - Cererea de chemare în judecată este nulă, întrucât a fost formulată de un avocat fără a fi însușită de reclamant. - S-au aplicat greșit dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, întrucât obligația de emitere a dispoziției motivate revine primarului iar reclamantul a îndreptat greșit acțiunea împotriva Municipiului Constanța căruia nu-i revine această obligație. Ca urmare acțiunea trebuia respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Examinând criticile deduse judecății prin intermediul recursului, Înalta Curte a reținut următoarele: Reclamanta K.I.

cu domiciliul ales la Cabinet de avocatură J.D., a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Constanța, prin primar, solicitând obligarea acestuia ca în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 să emită dispoziție motivată în soluționarea notificării înregistrate din 10 august 2001, cu privire la imobilul situat în Constanța, (lotul 21, careul 277). În motivele de recurs, recurentul Municipiul Constanța prin primar susține că cererea de chemare în judecată a fost îndreptată împotriva unei persoane fără calitate, având în vedere că obligația de emitere a dispoziției motivate aparține primarului și nu Municipiului Constanța prin primar, făcându-se astfel o aplicare greșită a dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Susținerile recurentului în sensul aplicării greșite a legii sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare. Are calitatea de entitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001 și are obligația de a răspunde notificărilor formulate de persoanele pretins îndreptățite la măsuri reparatorii, acea entitate cu personalitate juridică, care are imobilul înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrată. Prin art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată se conferă calitatea de entitate obligată la restituire unității administrativ-teritoriale, prevederi care nu înlătură calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Cum recurentul recunoaște în criticile formulate în apel că imobilul a cărui restituire se solicită se află în patrimoniul său iar potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 unitățile administrativ-teritoriale sunt obligate la restituire, este cert că în speța supusă analizei, recurentul are calitate procesuală pasivă, iar instanțele judecătorești au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, respectiv art. 21 din Legea nr. 10/2001 – republicată. Cel de-al doilea motiv de recurs este tot nefondat întrucât în mod obișnuit neprezentarea părților în procesul civil este posibilă. Cel care poate sta în judecată, poate să-și dea mandat altuia să-l înlocuiască și să-i apere interesele, săvârșind actele de procedură necesare.

Cum reclamanta și-a ales domiciliul și a hotărât să fie reprezentată de avocat în judecată (aplicând și ștampila), nu se poate reține nulitatea cererii în sensul art. 133 C. proc. civ. În consecință, față de cele mai sus reținute, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Constanța, prin primar împotriva Deciziei civile nr. 209/C din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2009.