ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8034/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Constanța, reclamanta K.I. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul

Constanța, prin primar, solicitând obligarea acestuia să emită dispoziție

motivată în soluționarea notificării înregistrată din 10 august 2001, cu

privire la imobilul teren situat în Constanța, (lotul 21, careul 277) și daune

cominatorii în valoare de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în caz de

neexecutare a obligației.

În motivarea cererii se

arată că reclamanta în calitate de moștenitoare a autorilor săi, a solicitat la

data de 10 august 2001 prin notificarea restituirea în natură a imobilului

teren sus identificat și că nici până în prezent pârâta nu a soluționat

notificarea, deși la dosar s-au depus toate actele doveditoare ale dreptului de

proprietate.

Tribunalul Constanța prin

sentința civilă nr. 538 din 6 mai 2008, a admis acțiunea, a obligat pârâtul să

se pronunțe prin dispoziție motivată asupra notificării privind restituirea

imobilului situat în Constanța, lotul 21, careul 72. A fost obligat pârâtul și

la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de

întârziere, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, până la

executarea obligației de emitere a dispoziției motivate.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că reclamanta s-a conformat dispozițiilor Legii nr. 10/2001 prin

formularea notificării, însă până la data introducerii cererii de chemare în

judecată, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a răspunde prin dispoziție

motivată, deși termenul de 60 zile a fost depășit.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta motivând că acțiunea a fost îndreptată în mod greșit

împotriva Municipiului Constanța căruia nu îi revine obligația de a face, ci

doar obligația de a da ca titular al dreptului de proprietate.

Curtea de Apel Constanța

soluționând apelul a pronunțat Decizia civilă nr. 209 din 24 septembrie 2008

prin care a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a

respins cererea de acordare a daunelor cominatorii.

În considerentele deciziei

s-a reținut că imobilul a cărui restituire se solicită face parte din

patrimoniul Municipiului Constanța, iar pârâtul se legitimează ca unitate

deținătoare în procedura instituită de Legea nr. 10/2001.

Primarul reprezintă unitatea

administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu

persoanele fizice sau juridice române, ori străine, precum și în justiție.

Potrivit art. 21 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001 și art. 67 alin. (1) din aceeași lege, obligația de a

soluționa notificarea revine deținătorului actual, respectiv unității

administrativ-teritoriale din al cărui patrimoniu face parte imobilul,

reprezentată de primar.

Referitor la plata daunelor

morale Curtea a reținut că legea specială prevede sancțiuni proprii pentru

nerespectarea termenelor instituite de lege iar dispozițiile C. civ. nu pot fi

reținute.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri a declarat recurs pârâta, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă critică hotărârea

sub următoarele aspecte:

- Cererea de chemare în

judecată este nulă, întrucât a fost formulată de un avocat fără a fi însușită

de reclamant.

- S-au aplicat greșit

dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, întrucât obligația de

emitere a dispoziției motivate revine primarului iar reclamantul a îndreptat

greșit acțiunea împotriva Municipiului Constanța căruia nu-i revine această

obligație.

Ca urmare acțiunea trebuia

respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Examinând criticile deduse

judecății prin intermediul recursului, Înalta Curte a reținut următoarele:

Reclamanta K.I. cu domiciliul

ales la Cabinet de avocatură J.D., a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Constanța,

prin primar, solicitând obligarea acestuia ca în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001

să emită dispoziție motivată în soluționarea notificării înregistrate din 10

august 2001, cu privire la imobilul situat în Constanța, (lotul 21, careul

277).

În motivele de recurs,

recurentul Municipiul Constanța prin primar susține că cererea de chemare în

judecată a fost îndreptată împotriva unei persoane fără calitate, având în

vedere că obligația de emitere a dispoziției motivate aparține primarului și nu

Municipiului Constanța prin primar, făcându-se astfel o aplicare greșită a

dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Susținerile recurentului în

sensul aplicării greșite a legii sunt nefondate, după cum se va arăta în

continuare.

Are calitatea de entitate

deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001 și are obligația de a răspunde

notificărilor formulate de persoanele pretins îndreptățite la măsuri

reparatorii, acea entitate cu personalitate juridică, care are imobilul

înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrată.

Prin art. 21 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001 republicată se conferă calitatea de entitate obligată la

restituire unității administrativ-teritoriale, prevederi care nu înlătură

calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit legii, până la data intrării în

vigoare a Legii nr. 247/2005.

Cum recurentul recunoaște în

criticile formulate în apel că imobilul a cărui restituire se solicită se află

în patrimoniul său iar potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 unitățile

administrativ-teritoriale sunt obligate la restituire, este cert că în speța

supusă analizei, recurentul are calitate procesuală pasivă, iar instanțele

judecătorești au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, respectiv art.

21 din Legea nr. 10/2001 – republicată.

Cel de-al doilea motiv de

recurs este tot nefondat întrucât în mod obișnuit neprezentarea părților în

procesul civil este posibilă. Cel care poate sta în judecată, poate să-și dea

mandat altuia să-l înlocuiască și să-i apere interesele, săvârșind actele de

procedură necesare.

Cum reclamanta și-a ales

domiciliul și a hotărât să fie reprezentată de avocat în judecată (aplicând și

ștampila), nu se poate reține nulitatea cererii în sensul art. 133 C. proc.

civ.

În consecință, față de cele

mai sus reținute, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

respinge recursul ca nefondat, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul Municipiul Constanța, prin primar împotriva Deciziei

civile nr. 209/C din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2009.