ÎCCJ, decizie (scj.ro #82079)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82079) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil preluat de stat. Cerere de restituire
în natură. Tergiversarea sau refuzul de a răspunde la notificare. Solicitarea
de daune cominatorii. Inaplicabilitatea dispozițiilor art.580 Cod procedură
civilă sau art.1073 -1075 Cod civil.
Cuprins
pe materii
. Drept procesual civil. Executarea hotărârilor
judecătorești. Solicitarea de daune cominatorii. Inaplicabilitatea
dispozițiilor art.580 Cod procedură civilă sau art.1073 -1075 Cod civil.
Index
alfabetic
. Drept civil.
-
Solicitarea
de daune cominatorii.
-
Inaplicabilitatea
dispozițiilor art.580 Cod procedură civilă sau art.1073 -1075 Cod civil.
Legea nr. 10/2001: art. 23
Cod civil: art.1073 -1075
Cod procedură civilă: art.580
Legea nr.10/2001 este o lege specială și vizează restituirea în natură
sau acordarea de măsuri reparatorii în ce privește imobilele preluate abuziv,
stabilind și procedura de urmat pentru realizarea scopului legii.
Pentru neîndeplinirea în anumite termene a obligațiilor ce revin diverselor
persoane juridice implicate în procedura de restituire sau de acordarea
reparațiilor, legea a prevăzut sancțiuni (de exemplu art.30 alin (2) care
penalizează unitatea vinovată cu 0,1% pe zi din valoarea sumei datorate) însă,
pentru alte termene, cum este și cazul termenului de 60 de zile la care se
referă art. 23 alin (1), nu a prevăzut nici o sancțiune.
În consecință, în lipsa unor sancțiuni prevăzute de legea
specială, instanțele nu pot apela la prevederi din Codul civil și
Codul de procedură civilă care nu au legătură cu problematica pe care
legea specială o rezolvă în ansamblul ei
.
Î.C.C.J., Secția civilă și de
proprietate intelectuală, decizia nr. 765 din 24 ianuarie 2006.
La 15 iunie 2004 reclamanta I.M. a chemat în judecată pe
pârâții Municipiul Constanța și Municipiul Constanța, prin primar, solicitând
obligarea acestora la emiterea deciziei sau dispoziției motivate în baza art.23
din Legea nr.10/2001, obligarea la daune cominatorii în cuantum de 50.000 lei
pe zi de întârziere și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâții nu au respectat termenul
de 60 de zile de la înregistrarea notificării privind cererea de
restituire în natură a imobilului situat în Mamaia, lotul 10, careul 61,
județul Constanța constând în teren în suprafață de 341,92 mp ce a aparținut
autorilor săi în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub
nr.2910/1939 la Tribunalul Constanța și nu au emis decizia sau dispoziția
motivată.
Prin sentința civilă nr.1179 din 7 octombrie 2004 Tribunalul Constanța, Secția
civilă a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca
obiect plata de daune cominatorii invocată din oficiu de instanță și a admis în
parte acțiunea obligând pârâții să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra
cererii de restituire în natură. A respins cererea de cheltuieli de judecată ca
nedovedită.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că daunele cominatorii nu
sunt prevăzute în Codul de procedură civilă în cazul neexecutării obligațiilor
de a face.
Instanța a mai reținut că pârâții nu au respectat obligația prevăzută în art.23
alin.1 din Legea nr.10/2001 și nu s-au pronunțat în termen de 60 de zile de la
înregistrarea notificării prin decizie sau dispoziție motivată.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel susținând că, respingerea
capătului de cerere privind plata daunele cominatorii este nelegală. De
asemenea, în mod greșit instanța a respins cererea privind cheltuielile de
judecată, deoarece la dosar sunt dovezi cu privire la efectuarea acestora.
Prin decizia nr.618 C din 23 mai 2005 Curtea de Apel Constanța
Secția civilă a respins apelul, confirmând soluția instanței de fond în baza
acelorași considerente.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, aceasta considerându-se
îndreptățită la acordarea daunelor cominatorii și a cheltuielilor
de judecată în condițiile în care acțiunea a fost admisă în parte,
pârâții fiind obligați să emită decizie sau dispoziție motivată.
Recursul este nefondat.
Reclamanta, în temeiul Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al imobilelor
preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 a
notificat pârâții Municipiul
Constanța și Municipiul Constanța prin primar solicitând restituirea
imobilului ce a aparținut autorilor săi (art.20, 21 din lege).
Pârâții nu s-au conformat dispozițiilor art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001 și
nu s-au pronunțat în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării
prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii.
Sub acest aspect instanțele au procedat legal obligând pârâții să se pronunțe
asupra cererii.
De asemenea, instanțele au procedat în mod corect respingând cererea de
acordare a daunelor cominatorii dar nu poate fi reținută aplicabilitatea
dispozițiilor art.580 Cod procedură civilă sau art.1073 -1075 Cod civil.
Legea nr.10/2001 este o lege specială și vizează restituirea în natură sau
măsuri reparatorii în ce privește imobilele preluate abuziv, stabilind și
procedura de urmat pentru realizarea scopului legii.
Pentru neîndeplinirea în anumite termene a obligațiilor ce revin diverselor
persoane juridice implicate în procedura de restituire sau de acordarea
reparațiilor, legea a prevăzut sancțiuni (de exemplu art.30 alin (2) care
penalizează unitatea vinovată cu 0,1% pe zi din valoarea sumei datorate) iar
pentru alte termene nu a prevăzut sancțiuni cum este și cazul termenului de 60
de zile la care se referă art. 23 alin (1).
În consecință, în lipsa unor sancțiuni prevăzute de legea specială, instanțele
au apelat la prevederi din Codul civil și Codul de procedură
civilă care nu au legătură cu problematica pe care legea specială o
rezolvă în ansamblul ei.
Cu referire la respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de
judecată în mod corect aceasta a fost respinsă, o condiție esențială de
acordare fiind ca ele să fie dovedite.
Conform dispozițiilor art.1169 Cod civil „cel care face o propunere înaintea
judecății trebuie să o dovedească”.
În speță, reclamanta a cărei acțiune a fost admisă în parte nu a depus
dovezi privind efectuarea de cheltuieli de judecată.
Așa fiind pentru considerentele ce preced recursul a fost respins ca nefondat
și văzând dispozițiile art.274 C.pr.civ. recurenta a fost obligată la plata a
200 lei (RON) cheltuieli de judecată către intimații pârâți.