ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 535/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 535/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 99/P din 2 aprilie 2009 Tribunalul Bihor, în baza art. 334

C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică reținută în sarcina inculpaților

G.T. și P.F. din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. și ped.

de art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu referire la art. 42 C. pen. a

dispus condamnarea inculpaților

G.T.

(fiul

lui C. și M.) și

P.F.

(fiica lui

C. și A.) la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64

lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 86

1

și art.

71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor

de mai sus precum și a pedepselor accesorii prev.de art. 71, art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) C. pen. pe durata a câte unui termen de încercare de 6 ani,

stabilit conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen.

au fost obligați inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe

durata termenului de încercare:

a)

să se prezinte, la datele fixate,

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor;

b)

să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., a

atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

alin. (1)

și (2) C. pen.

În baza art. 14 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ. au fost obligați inculpații în solidar la plata

următoarelor sume, cu titlu de despăgubiri civile sau echivalentului în lei la

cursul de schimb al datei plății efective, după cum urmează:

- 400 euro în favoarea părții civile

C.L.;

- 500 euro în favoarea

părții civile M.F.

;

- 500 euro în favoarea

părții civile G.D.;

- 1.000 euro în favoarea

părții civile V.I.,;

- 1.000 euro în favoarea

părții civile V.I., și a respins restul pretențiilor formulate de această

parte.

În baza art. 191 C. proc.

pen. au fost obligați inculpații la plata a câte 1000 RON cheltuieli judiciare

în favoarea statului.

În esență, instanța de fond,

în baza probelor administrate în cauză a reținut în sarcina celor 2 inculpați

că în cursul lunilor februarie, martie 2006, în baza unei înțelegeri

prealabile, au racolat, transportat, preluat și cazat în Italia un număr de 6

persoane, promițându-le locuri de muncă.

După ce au ajuns în Italia

victimele au prestat o scurtă perioadă de timp diferite munci, după care s-au

întors în România, parte din ele trebuind să împrumute bani pentru a ajunge

acasă.

Pentru „serviciul” de a fi

fost aduși în Italia și duși la munci în condiții de salarizare, sănătate și

securitate ilegale după normele în vigoare, inculpații au perceput de la

părțile vătămate comisioane cuprinse între 100 și 300 euro, precum și

contravaloarea transportului până în Italia.

Instanța a motivat reținerea

stării de fapt mai sus arătată indicând ca probe declarațiile părților civile

V.I., V.I., C.L., M.F., G.D. și declarațiile martorilor G.G., V.A., N.N., ce se

coroborează în parte cu declarațiile inculpaților.

Referitor la încadrarea

juridică dată faptelor inculpaților în actul de sesizare al procurorului,

instanța fondului a schimbat-o din infracțiunea prev.de art. 12 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea

prev. de art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, a

motivat că, din declarațiile persoanelor audiate atât în cursul urmăririi

penale cât și la cercetarea judecătorească s-au conturat cu exactitate

elementele certe ale stării de fapt ale acțiunilor concrete pe care le-au

desfășurat inculpații.

Instanța fondului reține că

ansamblul probatoriului relevă faptul că inculpații, pe parcursul unei scurte

perioade de timp, au reușit, prin promisiuni făcute unui număr de 6 persoane,

să obțină diverse sume de bani de la acestea.

Analizând declarațiile

persoanelor audiate, părți vătămate în cauză, instanța arată că acestea au luat

legătura cu inculpații din dorința de a obține locuri de muncă bine retribuite

în U.E., respectiv în Italia.

Mai arată că inculpații au

profitat de buna credință a acestor persoane, promițându-le în mod mincinos că

le va facilita obținerea unor astfel de locuri de muncă bine retribuite.

Examinând dispozițiile art.

2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 instanța fondului reține că prin exploatarea

unei persoane se înțelege executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în

mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă,

salarizare, sănătate și securitate. Mai reține instanța că nu s-au relevat

modalități de săvârșire a faptelor care să corespundă definițiilor art. 2 lit.

b), c) și e) din Legea nr. 678/2001.

În raport de prevederile

legale menționate instanța fondului apreciază că raportat la elementele

concrete ale stării de fapt nu se pot reține în sarcina inculpaților activități

de exploatare din cele prevăzute de art. 2 lit. a) din

l

egea nr. 678/2001.

Instanța fondului mai subliniază că

pct. 1 al art. 2 din lege definește traficul de persoane ca fiind faptele prev.

de art. 12 și 13 din aceeași lege.

În motivare, după

reproducerea art. 12 din Legea nr. 678/2001, instanța conchide că prin

exploatare se înțelege executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în

mod forțat ori cu încălcarea normelor privind condițiile de muncă, salarizare,

sănătate și securitate.

Or, potrivit aprecierii

instanței, în cauză nu au fost relevate elemente de natură să dovedească faptul

că inculpații în mod direct au procedat la exploatarea persoanelor cărora le-au

promis obținerea unor locuri de muncă.

Inculpații au profitat doar

de credulitatea acestora, iar recrutarea persoanelor nu s-a realizat în scopul

exploatării, element esențial în diferențierea traficului de persoane de

infracțiunea de înșelăciune, mai motivează instanța.

În absența acestui element

activitatea infracțională de recrutare prin inducere în eroare a persoanelor

vătămate a fost apreciată de instanța fondului ca realizând conținutul

constitutiv al infracțiunii de înșelăciune.

Prin Decizia penală nr.

99/A/2009 Curtea de Apel Oradea a admis apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bihor și inculpații G.T. și P.F. împotriva sentinței menționate, pe

care a desființat-o și a înlăturat disp. art. 334 C. proc. pen. și art. 86

1

C. pen.

A schimbat încadrarea

juridică dată faptelor inculpaților, pe care i-a condamnat la câte o pedeapsă

de câte 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a)

și alin. (2) C. pen. - art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților

pe durata termenului de încercare de 3 ani și a atras atenția inculpaților

asupra disp. art. 83 C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

Împotriva deciziei au

declarat recurs inculpații, care nu l-au motivat în termenul prevăzut de art.

385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Așa fiind, Curtea va examina

recursurile în limita prev. de art. 385

10

alin. (2)

1

combinat cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

În concluziile orale au

susținut că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt prin condamnarea lor,

motiv de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.,

că inculpații n-au făcut altceva decât să ajute părțile civile să-și găsească

un loc de muncă.

Recursurile nu sunt fondate.

Starea de fapt reținută de

instanța de fond și instanța de apel este corect reținută.

Încadrarea juridică dată în

actul de sesizare și în decizia Curții de apel, respectiv infracțiunea prev. de

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, este legală și temeinică.

Astfel, în mod corect

instanța apelului reține că recrutarea persoanelor vătămate s-a realizat în

scopul exploatării muncii acestora, neavând relevanță că inculpații nu s-au

implicat direct în raporturile de muncă a acestora cu patronii care le-au

exploatat munca prin nerespectarea condițiilor legale de angajare, de

salarizare, de sănătate, de securitate, de exercitare a muncii.

În mod pertinent se

motivează că nu prezintă relevanță cât și-au însușit inculpații din câștigurile

precare ale părților vătămate deoarece textul de incriminare nu prevede ca

scopul săvârșirii infracțiunii să fie realizat numai de către inculpat, acest

scop putând fi realizat și de o terță persoană - în cauză patronii italieni

pentru care părțile vătămate au prestat muncă în condiții de exploatare.

Cât privește înțelesul

termenului de exploatare a unei persoane, Înalta Curte observă că, potrivit

art. 2 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, prin exploatarea unei persoane se

înțelege executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat,

alternativ, cu executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii cu încălcarea

normelor legale privind condițiile de muncă, de salarizare, de sănătate și de

securitate.

În esență, Înalta Curte mai

observă că ademenirea părților vătămate în Italia pentru a presta munci cu

încălcarea normelor legale referitoare la condițiile de muncă, de salarizare,

de sănătate și de securitate s-a făcut de către inculpați prin inducerea în eroare

a acestora.

Or, prin aceste acțiuni de

amăgire, de inducere în eroare, în sensul că li se vor asigura condiții de

muncă rezonabile, legale, este realizat elementul material al laturii obiective

a infracțiunii prev. de art. 12 din lege, definit printre altele ca fiind

recrutarea . prin fraudă ori înșelăciune pentru obținerea consimțământului în

scopul exploatării unei persoane.

Înalta Curte observă că

infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 se poate comite ca și

infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 C. pen. prin inducerea în eroare

a unor persoane. Ceea ce este de esența infracțiunii prev. de art. 12 din Legea

nr. 678/2001 este însă că atunci când latura obiectivă a acestei infracțiuni se

consumă prin inducere în eroare, prin „înșelăciune”, scopul imediat urmărit

este exploatarea acestei persoane și mediat prin realizarea acestui scop poate

fi urmărit un interes material.

Așa cum a motivat instanța

apelului nu este de esența infracțiunii de trafic de persoane realizarea de

foloase materiale imediate de către inculpat.

Rezultatul fraudei ori

înșelăciunii, inducerii în eroare, pe care-l presupune existența infracțiunii

de trafic de persoane, este exploatarea persoanei respective, inclusiv prin

încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și

securitate.

Folosul material este în

general mobilul comiterii infracțiunii, dar nu ține de esența infracțiunii de

trafic de influență.

Așa fiind, în mod legal și

temeinic instanța apelului a reținut în sarcina inculpaților infracțiunea de

trafic de persoane în forma art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța apelului a aplicat

o pedeapsă în limitele prevăzute de lege, reținând temeinic circumstanțe

atenuante în favoarea inculpaților, cărora le-a dat eficiență.

Nu există niciun alt motiv

de casare care examinat din oficiu ar putea crea inculpaților o situație mai

favorabilă.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge recursurile inculpaților, pe

care-i va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații G.T. și P.F. împotriva Deciziei penale nr. 99/ A din 17

noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimatele părți civile V.I., C.L., M.F. și G.D. se va avansa din fondul

M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 februarie 2010.