ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4000/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași, reclamantele R.L. și C.I.E. au solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ emis sub nr. 76602 din 03 iulie 2009 de către pârâtul M.J.L.C. Motivându-și cererea, reclamantele au arătat că, prin actul administrativ menționat, s-a dispus ca drepturile salariate aferente lunii iulie 2009, precum și cele ce se vor plăti în viitor, să fie achitate fără a include sporul de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică. De asemenea, prin actul administrativ menționat, s-a solicitat ordonatorilor de credite secundari și terțiari să adopte măsurile care se impun pentru respectarea acestei dispoziții.

Totodată, reclamantele au arătat că actul administrativ a cărui suspendare se solicită este nelegal, deoarece: - încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României, care prevăd că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

S-a arătat că reclamantele au prestat deja munca pentru luna iunie 2009, în cadrul instanței unde își desfășoară activitatea; - nu respectă prevederile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, referitor la posibilitatea diminuării ori suspendării drepturilor salariate decât în cazurile prevăzute de legea menționată; - neplata sporului de 50% arătat reprezintă o diminuare a drepturilor salariate în condițiile în care acestea fuseseră plătite în lunile anterioare lunii iunie 2009, conform ordinului nr. 1165/C/2009 al ministrului justiției și libertăților cetățenești; - încalcă dispozițiile art. 164 C. muncii cu privire la reținerea din salariu ori suspendarea plății acestuia, precum și în ceea ce privește obligația de plată a salariului, ca principală obligație a angajatorului; - este fundamentat pe dispoziții date de primul-ministru, precum și de ministrul finanțelor publice, care nu pot încălca prevederile legii, având o forță juridică inferioară; - încalcă prevederile art. 8 alin. (1) din Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind protecția salariatului - nr. 95/1949, convenție ratificată de România; - C.E.D.O.

s-a pronunțat în mod constant, în sensul că neplata drepturilor salariate constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului. S-a mai învederat că, deși prin actul a cărui suspendare se solicită s-a prevăzut că plata sporului de 50% se va face eșalonat, potrivit O.U.G. nr. 71/2009, schimbarea modalității de plată a salariului fără acordul salariatului contravine principiilor C. muncii, potrivit cărora plata salariului se face cel puțin odată pe lună. Reclamantele au apreciat că puternica aparență de neconcordanță a actului administrativ vizat cu prevederile Constituției României, Legii nr. 303/2004, C.E.D.O. și a celorlalte documente internaționale invocate, precum și efectele grave pe care le produce asupra reclamantelor constituie un caz bine justificat, în sensul prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea reclamantele au apreciat ca fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de Legea contenciosului administrativ, măsura suspendării fiind necesară pentru prevenirea unei pagube iminente pentru reclamante și familiile acestora, în condițiile în care, prin lege, acestora le este interzisă desfășurarea altor activități care să le permită obținerea unor venituri de natură salariată. Prin sentința nr. 157/ CA din 27 iulie 2009 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantele R.L. și C.I.E., dispunându-se suspendarea executării actului administrativ emis de pârâtul M.J.L.C., sub nr. 76602 din 03 iulie 2009, până la pronunțarea instanței de fond.

Curtea de Apel Iași a reținut că reclamantele s-au adresat, anterior formulării acțiunii, organului emitent pentru revocarea actului. Cu privire la existența cazului bine justificat s-a reținut că, în cauză, refuzul plății sporului de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică, în condițiile în care anterior acest spor fusese inclus în salariu, conturează grave încălcări ale legii speciale de salarizare a magistraților și personalului asimilat, iar în ceea ce privește necesitatea prevenirii unei pagube iminente s-a apreciat că susținerile reclamantelor sunt pe deplin justificate. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Iași a declarat recurs pârâtul M.J.L.C. În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul a susținut că adresa contestată nu constituie un act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, ci o simplă operațiune de încunoștințare a ordonatorilor secundari și terțiari de credite, realizată ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2009 coroborată cu Legea nr. 18/2009 și Legea nr. 500/2002, prin care se aduce la cunoștință situația bugetului și noua formă de plată a sporului de 50%. A fost invocată în acest sens practica Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la actele emise de organele fiscale în cadrul activității de îndrumare a contribuabililor, în aplicarea legislației fiscale și cea privind adresa prin care se comunică personalului didactic rezultatul evaluării activității profesionale.

Analizând sentința atacată în raport de motivul de recurs formulat, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Așa cum rezultă din actele dosarului, obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă suspendarea măsurii dispuse cu privire la plata drepturilor salariale, ce a fost comunicată cu adresa din 3 iulie 2009 emisă de recurentul M.J.L.C. Prin această măsură, emitentul a dispus ca la data de 10 iulie 2009, drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. În plus, aceeași autoritate publică a arătat că această modalitate de calcul a drepturilor salariale se va păstra și pentru viitor, plata sporului anterior individualizat urmând să se efectueze conform eșalonării prevăzute de O.U.G.

nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/ 2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Rezultă că o primă cerință pentru a interveni această măsură excepțională de întrerupere a efectelor unui act administrativ este aceea de a fi în prezența unui asemenea act.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din legea mai sus citată, prin noțiunea de act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. În speța de față, nu poate fi primită critica recurentului, în sensul negării caracterului de act administrativ, deoarece în mod evident, prin adresa în discuție a fost comunicată o măsură prin care se modifică un element esențial al raporturilor de serviciu existente între judecători și stat: modificarea cuantumului salariului cuvenit pentru activitatea prestată în luna iunie 2009. În plus, măsura supusă analizei în cauza de față a fost luată în regim de putere publică, în vederea organizării executării unei norme cu putere de lege, respectiv, a O.U.G.

nr. 71/2009. Așadar, nu se poate afirma că suntem în prezența unei simple operațiuni administrative de comunicare către ordonatorii secundari și terțiari de credite, după cum susține în mod eronat recurentul. În ceea ce privește condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a reținut în mod corect că sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de art. 14 alin. (1) din lege, atât sub aspectul cazului bine justificat concretizat în îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului a cărei suspendare se solicită, cât și în ceea ce privește existența unui prejudiciu material viitor și previzibil, constând în reducerea cu 50% a veniturilor intimaților.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.J.L.C. împotriva sentinței nr. 157/ CA din 27 iulie 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2009.