ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4000/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași, reclamantele R.L. și C.I.E. au solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr.

554/2004, suspendarea executării actului administrativ emis sub nr. 76602 din

03 iulie 2009 de către pârâtul M.J.L.C.

Motivându-și cererea,

reclamantele au arătat că, prin actul administrativ menționat, s-a dispus ca

drepturile salariate aferente lunii iulie 2009, precum și cele ce se vor plăti

în viitor, să fie achitate fără a include sporul de 50% pentru risc și solicitare

neuropsihică. De asemenea, prin actul administrativ menționat, s-a solicitat

ordonatorilor de credite secundari și terțiari să adopte măsurile care se impun

pentru respectarea acestei dispoziții.

Totodată, reclamantele au

arătat că actul administrativ a cărui suspendare se solicită este nelegal,

deoarece:

- încalcă dispozițiile art. 15

alin. (2) din Constituția României, care prevăd că legea dispune numai pentru

viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. S-a

arătat că reclamantele au prestat deja munca pentru luna iunie 2009, în cadrul

instanței unde își desfășoară activitatea;

- nu respectă prevederile art.

74 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor, referitor la posibilitatea diminuării ori suspendării drepturilor

salariate decât în cazurile prevăzute de legea menționată;

- neplata sporului de 50%

arătat reprezintă o diminuare a drepturilor salariate în condițiile în care

acestea fuseseră plătite în lunile anterioare lunii iunie 2009, conform

ordinului nr. 1165/C/2009 al ministrului justiției și libertăților cetățenești;

- încalcă dispozițiile art. 164

C. muncii cu privire la reținerea din salariu ori suspendarea plății acestuia,

precum și în ceea ce privește obligația de plată a salariului, ca principală

obligație a angajatorului;

- este fundamentat pe

dispoziții date de primul-ministru, precum și de ministrul finanțelor publice,

care nu pot încălca prevederile legii, având o forță juridică inferioară;

- încalcă

prevederile art. 8 alin. (1) din Convenția Organizației Internaționale a Muncii

privind protecția salariatului - nr. 95/1949, convenție ratificată de România;

- C.E.D.O. s-a pronunțat în

mod constant, în sensul că neplata drepturilor salariate constituie o încălcare

a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și

Libertăților Fundamentale ale Omului.

S-a mai învederat că, deși

prin actul a cărui suspendare se solicită s-a prevăzut că plata sporului de 50%

se va face eșalonat, potrivit O.U.G. nr. 71/2009, schimbarea modalității de

plată a salariului fără acordul salariatului contravine principiilor C. muncii,

potrivit cărora plata salariului se face cel puțin odată pe lună.

Reclamantele au apreciat că

puternica aparență de neconcordanță a actului administrativ vizat cu

prevederile Constituției României, Legii nr. 303/2004, C.E.D.O. și a celorlalte

documente internaționale invocate, precum și efectele grave pe care le produce

asupra reclamantelor constituie un caz bine justificat, în sensul prevăzut de art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. De asemenea reclamantele au apreciat ca

fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de Legea contenciosului

administrativ, măsura suspendării fiind necesară pentru prevenirea unei pagube

iminente pentru reclamante și familiile acestora, în condițiile în care, prin

lege, acestora le este interzisă desfășurarea altor activități care să le

permită obținerea unor venituri de natură salariată.

Prin sentința nr. 157/ CA

din 27 iulie 2009 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantele R.L. și C.I.E.,

dispunându-se suspendarea executării actului administrativ emis de pârâtul M.J.L.C.,

sub nr. 76602 din 03 iulie 2009, până la pronunțarea instanței de fond.

Curtea de Apel Iași a

reținut că reclamantele s-au adresat, anterior formulării acțiunii, organului

emitent pentru revocarea actului.

Cu privire la existența

cazului bine justificat s-a reținut că, în cauză, refuzul plății sporului de

50% pentru risc și solicitare neuropsihică, în condițiile în care anterior

acest spor fusese inclus în salariu, conturează grave încălcări ale legii

speciale de salarizare a magistraților și personalului asimilat, iar în ceea ce

privește necesitatea prevenirii unei pagube iminente s-a apreciat că

susținerile reclamantelor sunt pe deplin justificate.

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel Iași a declarat recurs pârâtul M.J.L.C.

În

motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul a susținut că adresa contestată nu constituie un act

administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, ci o simplă operațiune de

încunoștințare a ordonatorilor secundari și terțiari de credite, realizată ca

urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2009 coroborată cu Legea nr. 18/2009

și Legea nr. 500/2002, prin care se aduce la cunoștință situația bugetului și

noua formă de plată a sporului de 50%.

A

fost invocată în acest sens practica Înaltei Curți de Casație și Justiție cu

privire la actele emise de organele fiscale în cadrul activității de îndrumare

a contribuabililor, în aplicarea legislației fiscale și cea privind adresa prin

care se comunică personalului didactic rezultatul evaluării activității

profesionale.

Analizând

sentința atacată în raport de motivul de recurs formulat, cât și din oficiu, în

baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este

nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Așa

cum rezultă din actele dosarului, obiectul acțiunii deduse judecății îl

reprezintă suspendarea măsurii dispuse cu privire la plata drepturilor

salariale, ce a fost comunicată cu adresa din 3 iulie 2009 emisă de recurentul

M.J.L.C.

Prin

această măsură, emitentul a dispus ca la data de 10 iulie 2009, drepturile

salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fără a include și sporul de

50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. În plus, aceeași autoritate

publică a arătat că această modalitate de calcul a drepturilor salariale se va

păstra și pentru viitor, plata sporului anterior individualizat urmând să se

efectueze conform eșalonării prevăzute de O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor

sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi

salariale personalului din sectorul bugetar.

Potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/ 2004, în

cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a

autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond.

Rezultă

că o primă cerință pentru a interveni această măsură excepțională de întrerupere

a efectelor unui act administrativ este aceea de a fi în prezența unui asemenea

act.

Potrivit

art. 2 alin. (1) lit. c) din legea mai sus citată, prin noțiunea de act

administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ

emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea

organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă

naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

În

speța de față, nu poate fi primită critica recurentului, în sensul negării

caracterului de act administrativ, deoarece în mod evident, prin adresa în

discuție a fost comunicată o măsură prin care se modifică un element esențial

al raporturilor de serviciu existente între judecători și stat: modificarea

cuantumului salariului cuvenit pentru activitatea prestată în luna iunie 2009.

În

plus, măsura supusă analizei în cauza de față a fost luată în regim de putere

publică, în vederea organizării executării unei norme cu putere de lege,

respectiv, a O.U.G. nr. 71/2009.

Așadar,

nu se poate afirma că suntem în prezența unei simple operațiuni administrative

de comunicare către ordonatorii secundari și terțiari de credite, după cum

susține în mod eronat recurentul.

În

ceea ce privește condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu

modificările și completările ulterioare, instanța de fond a reținut în mod

corect că sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de art. 14 alin. (1) din

lege, atât sub aspectul cazului bine justificat concretizat în îndoieli

serioase cu privire la legalitatea actului a cărei suspendare se solicită, cât

și în ceea ce privește existența unui prejudiciu material viitor și previzibil,

constând în reducerea cu 50% a veniturilor intimaților.

Pe

cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.,

va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.J.L.C. împotriva sentinței nr. 157/ CA din 27 iulie 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2009.