ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2192/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 62/PI din 20 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins plângerea formulată de petentul B.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul 2/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că prin plângerea formulată de petentul B.I.

s-a solicitat instanței desființarea rezoluției din 29 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara dată în dosarul 2/P/2007, întrucât a fost nemulțumit de soluționarea fondului cauzei ce a condus la condamnarea sa la pedeapsa închisorii în regim de detenție, deoarece fila CEC nu a fost completată la rubricile pe care le conținea, iar completarea acesteia s-a realizat ulterior de către altă persoană. Această plângere a fost înregistrată la instanța de fond la data 20 aprilie 2007, formându-se dosarul nr. 772/59/2007. Din conținutul plângerii, a rezultat că petentul B.I. a formulat plângere penală împotriva magistratului judecător C.M.

pe care a acuzat-o de comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, fiind nemulțumit de soluția pe care aceasta a pronunțat-o într-o cauză având ca obiect revizuire - ce a format obiectul dosarului nr. 1932/2002 al Judecătoriei Arad, soluționat prin sentința penală nr. 773 din 27 martie 2002, deoarece a interpretat în mod greșit prevederile art. 394 C. proc. pen. Instanța de fond a reținut că petentul a formulat o cerere de revizuire întemeiată pe considerentul că nu este vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, deoarece fila CEC nu a fost completată la rubricile pe care le conținea, iar completarea acesteia s-a realizat ulterior de către altă persoană, filă CEC care dealtfel nici nu se află la dosar, concluziile Parchetului au fost de respingere a cererii de revizuire, concluzii care au fost înaintate instanței competente.

împotriva sentinței pronunțată de magistratul împotriva căruia se îndreaptă plângerea, a declarat apel petentul, fiind nemulțumit de depășirea competenței materiale de către intimată, în opinia sa cererea de revizuire urmând a se judeca de Tribunalul Arad. Instanța a apreciat că nu se poate reține în sarcina judecătoarei C.M. săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., întrucât aceasta a făcut aplicarea dispozițiilor legale în materie, consacrate de art. 394 C. proc. pen., potrivit cărora nu se poate proceda la rejudecarea cauzei decât în cazurile expres prevăzute de lege. Cu privire la competența materială a soluționării cererilor de revizuire, prin Recursul în interesul legii din data de 09 octombrie 2006, s-a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 401 C. proc.

pen. , instanța competentă cu soluționarea cererilor de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul B.I. , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278 1 C. proc. pen. Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că intimata magistrat judecător C.M. în calitatea pe care o avea, aceea de judecător la Judecătoria Arad, a pronunțat sentința și a indicat considerentele care au stat la baza acesteia.

Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice încălcare a dispozițiilor procedurale cu ocazia desfășurării activității de judecată a magistratului judecător, angajează răspunderea penală a acestuia, ci doar dacă se dovedește reaua-credință cu care acționează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiuni reclamată. Eventualele încălcări ale dispozițiilor procedurale cu ocazia soluționării cauzei de către magistratul judecător, pot fi criticate într-un cadru procesual adecvat, respectiv în fața instanței de control judiciar, instanță de judecată sesizată cu soluționarea cauzei respective în calea de atac.

In speță, petiționarul, a avut calitatea de revizuent condamnat în dosarul în legătură cu care pretinde că s-au săvârșit faptele reclamate, astfel încât își putea valorifica susținerile în fața instanței de control judiciar. Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.I., împotriva sentinței penale nr. 62/PI din 20 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală . Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2008.