ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2192/2008

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

penală nr. 62/PI din 20 martie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, s-a

respins plângerea

formulată de petentul B.I. împotriva

rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale

dată în dosarul 2/P/2007 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a

fost obligat

petentul la plata sumei de 60

lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a

reținut că prin plângerea formulată de petentul B.I. s-a solicitat instanței

desființarea rezoluției din 29 martie 2007 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara dată în dosarul

2/P/2007, întrucât

a fost nemulțumit

de soluționarea fondului cauzei ce a condus la

condamnarea sa la

pedeapsa închisorii în regim de detenție, deoarece fila CEC nu a fost

completată la rubricile pe care le

conținea,

iar completarea acesteia s-a realizat ulterior de către altă

persoană.

Această plângere a

fost înregistrată la instanța de fond la data

20 aprilie 2007,

formându-se dosarul nr. 772/59/2007.

Din conținutul plângerii, a rezultat că

petentul B.I.

a formulat plângere penală

împotriva magistratului judecător C.M.

pe care a acuzat-o de comiterea

infracțiunii de abuz în serviciu, fiind nemulțumit de soluția pe care aceasta a

pronunțat-o

într-o cauză având ca obiect

revizuire - ce a format obiectul dosarului

nr. 1932/2002 al Judecătoriei Arad, soluționat prin sentința penală nr.

773

din 27 martie 2002, deoarece a interpretat în mod greșit prevederile art. 394 C.

proc. pen.

Instanța de

fond a reținut că petentul a formulat o cerere de

revizuire întemeiată pe considerentul că nu este

vinovat de comiterea

faptelor

pentru care a fost trimis în judecată, deoarece fila CEC nu a

fost completată la rubricile pe care le conținea, iar completarea

acesteia s-a realizat ulterior de către altă

persoană, filă CEC care dealtfel nici nu se află la dosar, concluziile

Parchetului au fost de

respingere a cererii de revizuire, concluzii care

au fost înaintate

instanței competente.

împotriva sentinței pronunțată de magistratul

împotriva căruia se

îndreaptă plângerea, a declarat apel petentul, fiind nemulțumit de depășirea

competenței materiale de către

intimată, în

opinia sa cererea de revizuire urmând a se judeca de

Tribunalul Arad.

Instanța a

apreciat că nu se poate reține în sarcina judecătoarei

C.M. săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C.

pen.,

întrucât aceasta a făcut aplicarea dispozițiilor

legale în materie,

consacrate de art. 394 C.

proc. pen., potrivit cărora nu se

poate proceda la rejudecarea cauzei

decât în cazurile expres

prevăzute de lege.

Cu privire la competența materială a soluționării

cererilor de

revizuire, prin Recursul în interesul legii din data de 09 octombrie 2006, s-a

statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 401 C. proc. pen.

, instanța competentă cu soluționarea cererilor de

revizuire este instanța care a

judecat cauza în primă instanță.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs petentul B.I.

, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile

din plângerea penală și plângerea adresată

instanței în baza art. 278

1

C. proc. pen.

Examinând

recursul declarat de petent sub toate aspectele,

conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta

este nefondat.

Instanța

de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul

cauzei,

a apreciat în mod corect că intimata magistrat judecător

C.M. în calitatea pe care o avea, aceea de

judecător la

Judecătoria Arad, a pronunțat sentința și a indicat

considerentele care au stat la baza acesteia.

Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat,

în concret, în ce

constă vătămarea adusă

intereselor sale, trebuie precizat că nu orice

încălcare a dispozițiilor

procedurale cu ocazia desfășurării activității

de judecată a magistratului judecător, angajează răspunderea penală

a

acestuia, ci doar dacă se dovedește reaua-credință cu care

acționează acesta în scopul prejudicierii

intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura

subiectivă/obiectivă a infracțiuni reclamată. Eventualele încălcări ale dispozițiilor

procedurale cu ocazia soluționării cauzei de către magistratul

judecător, pot fi criticate într-un cadru procesual adecvat, respectiv

în fața instanței de control judiciar, instanță

de judecată sesizată cu

soluționarea

cauzei respective în calea de atac. In speță, petiționarul,

a avut

calitatea de revizuent condamnat în dosarul în legătură cu

care pretinde că s-au săvârșit faptele reclamate,

astfel încât își putea

valorifica

susținerile în fața instanței de control judiciar.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că

soluția

pronunțată în cauză este legală și

temeinică, văzând dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul

ca nefondat,

iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurentul la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul B.I., împotriva sentinței penale nr. 62/PI din 20 martie 2008 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală .

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2008.