ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1123/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1123/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față,

Prin Sentința penală nr. 267/PI din 22 octombrie 2009 Curtea

de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul

B.I. împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 325/P/2009 din

16 iunie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. l-a obligat pe petiționar să plătească 200 RON, cheltuieli judiciare

statului.

Pentru a hotărî astfel a reținut

următoarele:

Prin plângerea penală înregistrată

la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad sub nr. 419/P/2008, deținutul B.I. a

solicitat tragerea la răspundere penală a membrilor comisiei de individualizare

a regimului de deținere a Penitenciarului Arad, pentru comiterea infracțiunilor

de abuz în serviciu și neglijență în serviciu, constând în aceea că membrii

acesteia nu i-ar fi adus la cunoștință rezultatul cererii sale de

reindividualizare a regimului de penitenciar, făcută în luna septembrie 2008,

astfel că el nu a mai avut posibilitatea de a ataca decizia acestui for la

judecătorul delegat la penitenciar.

Prin Ordonanța din 22 aprilie 2009

emisă în Dosarul nr. 419/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și-a

declinat competența de soluționare a plângerii formulată de petentul B.I., în

favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, reținându-se

incidența în cauză a dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 293/2004.

Audiat fiind la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 10 iunie 2009, petentul a declarat că

în data de 30 septembrie 2008 a cerut schimbarea regimului său de penitenciar,

iar, după două luni de zile de la data formulării acestei cereri, a fost din

nou introdus în comisie, însă cererea sa a fost respinsă, acest act, precum și

respingerea cererii sale, fiind apreciat de către petent ca fiind un abuz

săvârșit împotriva sa, de către membrii comisiei anterior menționate.

Prin rezoluția dată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 16 iunie 2009 în Dosarul nr.

325/P/2009, în temeiul art. 228, alin. (4) și (6), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

subinspectorul de penitenciare H.D., comisarul D.P. - directorul

Penitenciarului Arad, inspectorul principal B.A. - directorul adjunct al

Penitenciarului Arad, comisarul de penitenciare U.D., medicul penitenciarului -

inspectorul principal C.D., consilier în cadrul Serviciului de Probațiune al

Tribunalului Arad - S.C.C., inspectorul de penitenciare P.P., psihologul T.O.

și educator și comisar șef L.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246

C. pen.

Pentru a dispune astfel, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a reținut că potrivit dispozițiilor art.

14 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse

de către organele judiciare în cursul procesului penal, în fiecare penitenciar

se constituie o comisie pentru individualizarea regimului de executare a

pedepselor privative de libertate, alcătuită din: directorul penitenciarului,

directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, medicul

penitenciarului, șeful serviciului socio-educativ și un consilier din cadrul

serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor,

în a cărui circumscripție teritorială se află penitenciarul, desemnat anual de

directorul serviciului, psihologul și educatorul implicați în programul de

reintegrare socială a persoanei condamnate. Capitolul 2 al aceluiași act

normativ prevede că regimurile de executare a pedepselor privative de libertate

sunt regimul de maximă siguranță, regimul închis, regimul semideschis și

regimul deschis de penitenciar, aceste regimuri fiind bazate pe sistemele

progresiv și regresiv, adică persoanele condamnate pot trece dintr-un regim în

altul în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, se reține că schimbarea

regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de către

judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, fie la

cererea persoanei condamnate, fie la sesizarea comisiei pentru individualizarea

regimului de executare a pedepselor privative de libertate.

În urma verificărilor efectuate, s-a

constatat că persoana privată de libertate B.I. a adresat directorului

Penitenciarului Arad o cerere înregistrată din 14 iulie 2008, prin intermediul

căreia a solicitat ridicarea "gradului sporit de risc" în care era

clasificat din data de 19 septembrie 2006, întrucât deținutul, pe fondul unor

nemulțumiri personale, în data de 16 septembrie 2006 a început să bată în ușa

camerei de deținere, să strige și să instige la nesupunere alte persoane

private de libertate, cărora le-a cerut să se ralieze la revolta persoanelor

private de libertate din Penitenciarul Baia Mare. Ca urmare a acestei cereri, persoana

privată de libertate a fost analizată în comisia de analizare a persoanelor

private de libertate aflate în categoria celor cu grad sporit de risc și s-a

propus declasificarea sa din categoria regimului de maximă siguranță, fiind

declasificat din categoria deținuților cu grad sporit de risc prin

procesul-verbal din 05 august 2008, din punct de vedere al regimului de

penitenciar în care este clasificat, B.I. aflându-se în regim închis de

penitenciar de la data de 08 decembrie 2006.

În luna martie 2008, persoana

privată de libertate B.I. a fost analizat în comisia de individualizare a

pedepsei, fiind menținut în categoria celor clasificați ca executând pedeapsa

în regim închis de penitenciar, conform încheierii pronunțate de către

judecătorul delegat la Penitenciarul Arad, la data de 28 martie 2008, în

Dosarul cu nr. 496/2008, următorul termen de analizare a situației deținutului

fiind fixat pentru data de 27 septembrie 2009.

S-a mai reținut că prin cererea

înregistrată din 26 august 2008, B.I. a solicitat judecătorului delegat cu

executarea pedepselor la Penitenciarul Arad trecerea sa în regimul inferior ca

și grad de severitate, adică din regimul închis de penitenciar, în regimul

semideschis de penitenciar, iar prin încheierea din 29 august 2008, pronunțată

în Dosarul nr. 1420/2008, judecătorul delegat al Penitenciarului Arad a respins

cererea formulată de către petent, privind schimbarea regimului său de

executare a pedepsei din regim închis de penitenciar în regim semideschis de

penitenciar, constatându-se că deținutul a mai formulat o cerere cu conținut

similar, soluționată prin încheierea judecătorului delegat din 28 martie 2008,

pronunțată în Dosarul nr. 496/2008, rămasă definitivă prin Sentința penală nr.

1336 din 20 mai 2008 a Judecătoriei Arad, încheiere prin care s-a respins

cererea petentului și s-a stabilit drept termen nou pentru introducerea unei

alte cereri data de 27 septembrie 2008, cererea fiind prematur introdusă.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara a mai reținut că în 25 noiembrie 2008 B.I. a fost analizat din nou de

către membrii comisiei pentru individualizarea regimului de executare a

pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Arad, care, prin

raportul din 25 noiembrie 2008 au hotărât să îl repartizeze pe deținut tot în

regim închis de executare a pedepsei, hotărârea comisiei fiind atacată de către

persoana privată de libertate la judecătorul delegat cu executarea pedepselor

la Penitenciarul Arad, iar acesta, prin încheierea din 17 decembrie 2008 a

respins cererea petentului. Împotriva acestei hotărâri a judecătorului delegat,

persoana privată de libertate a formulat contestație, ce a fost respinsă de

către Judecătoria Arad prin Sentința penală nr. 945 din 30 aprilie 2009,

pronunțată în Dosarul nr. 13069/55/2008, în motivare arătându-se că deținutul a

fost sancționat disciplinar în data de 23 octombrie 2008 pentru faptul că a

avut atitudini necuviincioase în fața organelor judiciare.

Din adresa din 15 iunie 2009 a

Penitenciarului Arad s-a reținut că la data de 25 noiembrie 2008 membrii

comisiei de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de

libertate au fost: comisarul D.P., directorul adjunct al penitenciarului care

asigura comanda penitenciarului, în lipsa directorului H.D., inspectorul

principal B.A., ca persoană responsabilă pentru siguranța deținerii și regim de

penitenciar, comisarul de penitenciare U.D., medicul penitenciarului,

inspectorul principal C.D., din partea Serviciului de Educație și Intervenție

psihosocială, S.C.C., consilier în cadrul Serviciului de Probațiune al

Tribunalului Arad, inspector de penitenciare P.P., psiholog, comisar T.O.,

educator și comisar șef L.A., șeful Biroului evidență persoane private de

libertate, secretarul comisiei.

S-a apreciat că în sarcina acestor

persoane, care au făcut parte din comisia pentru individualizarea regimului de

executare a pedepselor privative de libertate, din data de 25 noiembrie 2008,

nu au fost reținute acțiuni care să poată constitui elementul material al

laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, fapt pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi față de acestea,

sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., față de

persoana privată de libertate B.I., constatându-se că o astfel de faptă nu

există în materialitatea ei. Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

și față de directorul Penitenciarului Arad, H.D. sub aspectul săvârșirii

aceleiași infracțiuni, întrucât s-a constatat că acesta nu a făcut parte din Comisia

de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate

care a analizat situația lui B.I. în data de 25 noiembrie 2008.

Împotriva acestei rezoluții a

formulat plângere petentul B.I., contestând-o și solicitând a fi audiat și a

depune acte doveditoare.

Prin rezoluția dată de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 29 iulie

2009 în Dosarul nr. 785/II/2/2009, în temeiul art. 278 C. proc. pen. a fost

respinsă plângerea formulată de petentul B.I., din starea de fapt reținută,

concluzionându-se că membrii comisiei nu au comis infracțiunea pentru care au

fost reclamați, iar directorul penitenciarului nu a făcut parte din comisia

respectivă. De asemenea, din verificările efectuate în faza actelor

premergătoare s-a reținut că cererile adresate comisiei de către petent au fost

judicios analizate și soluționate prin prisma dispozițiilor legale.

Examinând cauza, prin prisma

criticilor formulate de petentul B.I., instanța a reținut că rezoluțiile contestate

sunt temeinice și legale.

Prin rezoluția contestată au fost

analizate în mod temeinic și amplu aspectele invocate de petent, iar instanța

în completare a arătat cele ce urmează:

Prin dispozițiile art. 246 C. pen. a

fost incriminată ca infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor", fapta funcționarului public, care, în exercițiul

atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl

îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor

legale ale unei persoane. Raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire

penală în cauză nu s-a făcut dovada că intimații menționați, cu rea-credință,

nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de

serviciu, astfel încât soluția de netrimitere în judecată este legală și

temeinică. Pe de altă parte, formulând plângere, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale confirmată

de procurorul ierarhic superior, petentul nu a administrat probe, în raport cu

care să se poată stabili o altă situație de fapt, încercând în fapt, indirect,

să obțină modificarea soluțiilor judecătorului delegat cu executarea pedepselor

privative de libertate, care au intrat în autoritate de lucru judecat prin respingerea

de către Judecătoria Arad a contestației.

Trebuie avut în vedere că potrivit

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 275/2006 schimbarea regimului de executare

a pedepselor privative de libertate este atribuția judecătorului delegat pentru

executarea pedepselor privative de libertate și nu a comisiei pentru

individualizarea regimului de executare. Astfel, potrivit art. 26 alin. (1),

(5) și (6) din Legea nr. 275/2006 se prevede următoarea procedură:

"schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se

dispune de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de

libertate, la cererea persoanei condamnate sau la sesizarea comisiei pentru

individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.

Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative

de libertate are obligația ca, o dată la 6 luni, să analizeze conduita

persoanei condamnate și eforturile depuse de aceasta pentru reintegrare

socială, întocmind un raport care se aduce la cunoștința persoanei condamnate,

sub semnătură. În cazul în care comisia apreciază că se impune schimbarea

regimului de executare, sesizează judecătorul delegat pentru executarea

pedepselor privative de libertate"

[

alin. (1)]; "judecătorul delegat pentru executarea

pedepselor privative de libertate dispune prin încheiere motivată, cu privire

la schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, numai

după ascultarea persoanei condamnate, la locul de deținere, în termen de 15

zile de la primirea cererii sau sesizării" [alin. (5)]; "când

judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate

constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru schimbarea regimului de

executare a pedepselor privative de libertate, prin încheierea de respingere

fixează termenul după expirarea căruia cererea sau sesizarea va putea fi

reînnoită, termen care nu poate fi mai mare de 6 luni" [alin. (6)].

Susținerile petentului în sensul că ar fi primit mai multe soluții privind

regimul de executare cu nerespectarea termenului de șase luni prevăzut de Legea

nr. 275/2006 nu sunt întemeiate întrucât o parte din soluții sunt urmare a

cererilor sale (respectiv - cererile înregistrate din 14 iulie 2008, din 26

august 2008), iar cealaltă parte în respectarea de către comisie a termenelor

legale sau de rediscutare stabilite de judecătorul delegat sau de instanța de

judecată (respectiv - Dosar nr. 496 din 28 martie 2008, raportul din 25

noiembrie 2008).

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, petiționarul.

Recursul nu a fost motivat, iar

petiționarul deși legal citat, nu s-a prezentat să-l susțină și nici nu a depus

memorii pentru a-l susține.

Examinând hotărârea conform art. 385

6

alin. (1) și (3) C. proc. pen. sub toate aspectele se constată că recursul este

nefondat.

Petiționarul nemulțumit, potrivit

susținerilor sale, că membrii comisiei pentru individualizarea regimului de

execuție a pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Arad nu i-au

soluționat în termen cererea formulată, tergiversând soluționarea din luna

septembrie 2008 până la 2 decembrie 2008, s-a adresat cu plângere penală

procurorului solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen.

În urma actelor premergătoare, având

în vedere actele de la dosarul cauzei și Sentințele penale nr. 945 din 30

aprilie 2009 și nr. 1336 din 20 mai 2008, pronunțate de Judecătoria Arad s-a

dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 246

C. pen. în temeiul art. 228 alin. (4) și (6) raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen. - fapta nu există.

Prima instanță procedând conform

art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. a verificat rezoluția pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a constatat că prin

rezoluția atacată au fost analizate în mod temeinic aspectele invocate de

petent.

Printr-o motivare amplă, cu

completări la cele reținute de procuror, instanța a reținut că soluția de

neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.

Înalta Curte având în vedere că recurentul

nu a invocat niciun motiv de recurs care analizat să fie de natură a atrage

casarea sentinței urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul B.I. împotriva Sentinței penale nr. 267/PI din 22

octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petent la plata

sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

23 martie 2010.