ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 669/2010

Asupra cererii de revizuire de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 1564 din 10 aprilie 2008

din Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile

nr. 194 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a casat sentința

atacată și, pe fond, a respins acțiunea reclamantei F.F., ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că având în vedere

situația istorică existentă la acea dată, în sensul că

în toamna anului 1944 nu se mai putea vorbi de persecuție din motive

etnice, instanța de fond a pronunțat o soluție greșită.

Împotriva acestei decizii

intimata-reclamantă F.F., în temeiul dispozițiilor art. 322 C. proc.

civ., a formulat cerere de revizuire.

În susținerea cererii de revizuire

se depun înscrisuri noi printre care acte de stare civilă și hotărâri

judecătorești din care rezultă că familia și fratele revizuentei

sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului inclusiv cu înscrisurile

noi depuse de revizuentă, Înalta Curte constată că cererea este

întemeiată motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 327 alin.

(1) C. proc. civ., o va admite astfel cum a fost formulată și pe cale

de consecință va desființa decizia atacată și

rejudecând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor

împotriva sentinței civile nr. 194 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea ca nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție

instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 322 alin. (5) C. proc. civ.

„revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere

dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri

doveditoare, care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare

mai presus de voința părților”.

Pentru ca înscrisurile ce se prezintă

în cererea de revizuire să fie „înscrisuri doveditoare” în sensul

dispozițiilor art. 322 alin. (5) C. proc. civ., este necesar ca ele,

dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii,

să fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată.

Hotărârea judecătorească

depusă de revizuentă prin care i se recunoaște fratelui său

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, îndeplinește condițiile

prevăzute de art. din O.G. nr. 105/1999, potrivit cărora dovada se

face cu acte oficiale și prin orice mijloc de probă.

Or, înscrisul nou depus în cauză, este

de natură a duce la o altă soluție decât cea

pronunțată de instanța de recurs.

Astfel fiind, cererea de revizuire va fi admisă,

iar decizia atacată va fi desființată.

Rejudecând cauza, Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile

expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate

se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată

să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr.

105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act

normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în

situațiile prevăzute la art.1 din ordonanță se poate face

cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta

nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă și-a

dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu

înscrisuri și a celei cu martori.

În cauză a fost depusă

hotărârea nr. 211/CA/2007-PI din 3 decembrie 2007, hotărâre prin care se recunoaște fratelui reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000.

Așadar, înscrisurile și

declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în

motivarea hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege.

Cum în cauză s-a făcut dovada

și este de necontestat faptul că reclamanta împreună cu familia

s-a refugiat din motive etnice din comuna Bolz în Roșia de Beiuș, în

mod corect instanța de fond a reținut că aceasta a suportat

consecințele morale și materiale ale refugiului și este

îndreptățită să se bucure de drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că hotărârea instanței de fond este temeinică

și legală, motiv pentru care recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 194 din

12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal va fi respins ca nefondat.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art.

327 alin. (1) și art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cererea de revizuire se

va admite, decizia atacată se va desființa și rejudecând cauza

Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană

de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 194 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de revizuire

formulată de F.F., împotriva deciziei nr. 1564 din 10 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Desființează decizia

atacată și rejudecând cauza respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 194 din

12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.