ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3344/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 13 iunie 2008, reclamanții B.T.V. și B.D.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., obligarea acesteia din urmă la emiterea deciziei de despăgubire cu plata în numerar a sumei de 499.105 lei, reprezentând contravaloarea imobilului, construcții și teren în suprafață de 300 m.p., pentru care a formulat cerere de restituire în baza Legii nr. 10/2001. Ulterior, prin cerere precizatoare, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să transmită dosarul evaluatorului sau societății de evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare, precum și obligarea acesteia la emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubiri cu plata în numerar, menționând totodată că înțeleg să se judece în contradictoriu cu C.C.S.D.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2828 din 27 octombrie 2008, a respins ca rămas fără obiect primul capăt din cererea precizatoare și admis al doilea capăt de cerere, obligând pârâta să emită decizia solicitată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin Ordinul nr. 435/2005, emis de I.P.J. Neamț, s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanților pentru bunurile imobile menționate și s-a dispus trimiterea dosarului la C.C. în vederea reevaluarea imobilelor. Apreciind că, din concluziile scrise depuse la dosar de pârâtă rezultă că dosarul reclamanților a fost analizat din punct de vedere al legalității și a fost trimis la un evaluator în vederea întocmirii raportului de expertiză, instanța a concluzionat că primul capăt al acțiunii reclamanților a rămas fără obiect.

Cu privire la al 2-lea capăt de cerere s-a reținut că, deși Legea nr. 247/2005 stabilește procedura care trebuie parcursă în această materie, nu prevede, ca de altfel nici Normele metodologice de aplicare a legii, un termen de soluționare a dosarelor de către C.C., în scopul asigurării protecției reale a drepturilor consfințite prin această lege, instanța va complini omisiunea legiuitorului prin raportare la „termenul rezonabil” statuat în C.E.D.O. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta. Recurenta a susținut că instanța de fond, deși a reținut în mod corect că primul capăt al cererii precizatoare a rămas fără obiect, nu a luat în considerare faptul că, potrivit dispozițiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005 și Normelor metodologice de aplicare a acestora, C.C.S.D.

nu poate emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri cât timp există obiecțiuni asupra cuantumului măsurilor reparatorii stabilite prin raportul de expertiză, iar în speță răspunsul evaluatorilor la obiecțiunile reclamanților a fost comunicat comisiei la data de 12 noiembrie 2008, respectiv cu mult după pronunțarea sentinței deși dosarul a fost transmis evaluatorului la data de 9 iunie 2008, adică înainte de data introducerii acțiunii. Pe cale de consecință, recurenta a apreciat că nu se poate reține în sarcina sa culpa de a fi tergiversat soluționarea cererii intimaților - reclamanți. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Intimata - reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul compus din teren în construcție, individualizat conform datelor menționate în cererea de chemare în judecată. Calitatea de persoană îndreptățită la restituirea prin echivalent i-a fost recunoscută prin Ordinul nr. 435/2005 emis de P.J. Neamț, dispunându-se transmiterea acestuia, împreună cu dosarul notificării, către C.C.S.D.

în vederea reevaluării imobilelor preluate abuziv, instituție la sediul căreia a fost înregistrat cu nr. 000903 din 5 octombrie 2005. Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv, reglementată de Titlul VIII din Legea nr. 247/2005, conferă consistență concluziei la care a ajuns instanța de fond în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din C.E.A.D.O.L.F., fiind luate în calcul atât complexitatea etapelor procedurale, cât și celelalte criterii de apreciere a termenului rezonabil, indicate în cererea de recurs.

Având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară, având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor, nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, oricare ar fi natura acestora, drept statuat în art. 6 paragraful 1 din Convenție, ca o garanție a unui proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive. Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și element al dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului U.E., consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către P.E.

și C.U.E., argument în plus în sensul netemeiniciei criticilor aduse hotărârii recurate. În consecință, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 2828 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2009.