ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3344/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, la data de 13 iunie 2008, reclamanții B.T.V.

și B.D.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., obligarea

acesteia din urmă la emiterea deciziei de despăgubire cu plata în numerar a

sumei de 499.105 lei, reprezentând contravaloarea imobilului, construcții și

teren în suprafață de 300 m.p., pentru care a formulat cerere de restituire în

baza Legii nr. 10/2001.

Ulterior, prin cerere

precizatoare, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să transmită dosarul

evaluatorului sau societății de evaluare desemnată în vederea întocmirii

raportului de evaluare, precum și obligarea acesteia la emiterea deciziei care

să conțină titlul de despăgubiri cu plata în numerar, menționând totodată că înțeleg

să se judece în contradictoriu cu C.C.S.D.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

2828 din 27 octombrie 2008, a respins ca rămas fără obiect primul capăt din

cererea precizatoare și admis al doilea capăt de cerere, obligând pârâta să

emită decizia solicitată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, prin Ordinul nr. 435/2005, emis de I.P.J. Neamț,

s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanților pentru bunurile imobile

menționate și s-a dispus trimiterea dosarului la C.C. în vederea reevaluarea

imobilelor.

Apreciind că, din

concluziile scrise depuse la dosar de pârâtă rezultă că dosarul reclamanților a

fost analizat din punct de vedere al legalității și a fost trimis la un

evaluator în vederea întocmirii raportului de expertiză, instanța a concluzionat

că primul capăt al acțiunii reclamanților a rămas fără obiect.

Cu privire la al 2-lea capăt

de cerere s-a reținut că, deși Legea nr. 247/2005 stabilește procedura care

trebuie parcursă în această materie, nu prevede, ca de altfel nici Normele

metodologice de aplicare a legii, un termen de soluționare a dosarelor de către

C.C., în scopul asigurării protecției reale a drepturilor consfințite prin

această lege, instanța va complini omisiunea legiuitorului prin raportare la

„termenul rezonabil” statuat în C.E.D.O.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta.

Recurenta a susținut că

instanța de fond, deși a reținut în mod corect că primul capăt al cererii

precizatoare a rămas fără obiect, nu a luat în considerare faptul că, potrivit

dispozițiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005 și Normelor metodologice de

aplicare a acestora, C.C.S.D. nu poate emite decizia reprezentând titlul de

despăgubiri cât timp există obiecțiuni asupra cuantumului măsurilor reparatorii

stabilite prin raportul de expertiză, iar în speță răspunsul evaluatorilor la

obiecțiunile reclamanților a fost comunicat comisiei la data de 12 noiembrie

2008, respectiv cu mult după pronunțarea sentinței deși dosarul a fost transmis

evaluatorului la data de 9 iunie 2008, adică înainte de data introducerii

acțiunii.

Pe cale de consecință,

recurenta a apreciat că nu se poate reține în sarcina sa culpa de a fi

tergiversat soluționarea cererii intimaților - reclamanți.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurentă și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Intimata - reclamantă a

supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul emiterii

deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul compus din teren în

construcție, individualizat conform datelor menționate în cererea de chemare în

judecată.

Calitatea de persoană

îndreptățită la restituirea prin echivalent i-a fost recunoscută prin Ordinul nr.

435/2005 emis de P.J. Neamț, dispunându-se transmiterea acestuia, împreună cu

dosarul notificării, către C.C.S.D. în vederea reevaluării imobilelor preluate

abuziv, instituție la sediul căreia a fost înregistrat cu nr. 000903 din 5

octombrie 2005.

Intervalul mare de timp pe

parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru

imobilul preluat abuziv, reglementată de Titlul VIII din Legea nr. 247/2005,

conferă consistență concluziei la care a ajuns instanța de fond în sensul

încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil

consacrat de art. 6 paragraful 1 din C.E.A.D.O.L.F., fiind luate în calcul atât

complexitatea etapelor procedurale, cât și celelalte criterii de apreciere a

termenului rezonabil, indicate în cererea de recurs.

Având în vedere dispozițiile

art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația

primară și secundară, având ca obiect de reglementare procedura de acordare a

despăgubirilor, nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu

concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, oricare

ar fi natura acestora, drept statuat în art. 6 paragraful 1 din Convenție, ca o

garanție a unui proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară

ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor

sau deciziilor definitive.

Soluționarea cauzelor în mod

imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și element al

dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului U.E.,

consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de

către P.E. și C.U.E., argument în plus în sensul netemeiniciei criticilor aduse

hotărârii recurate.

În consecință, Curtea va

respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 2828 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2009.