ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3469/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3410 din 9 decembrie 2008, a respins acțiunea formulată de reclamanta M.V.C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind rămasă fără obiect în ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtului la evaluarea imobilului pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii și, respectiv, ca fiind prematur formulată în ceea ce privește petitele prividn emiterea Deciziei reprezentând titlu de despăgubire și plata efectivă a acestor drepturi.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că pârâta a făcut dovada predării dosarului spre evaluare, după finalizarea etapelor procedurii administrative reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 urmând a fi emisă și decizia reprezentând titlul de despăgubire, iar plata efectivă a despăgubirilor se face de către Autoritatea Națională după depunerea opțiunii persoanei îndreptățite, fie pentru plata în numerar, fie pentru acțiuni la Fondul Proprietatea. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor criticând-o pentru nelegalitate, în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motivat de faptul că prima instanță nu s-a pronunșat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia cu privire la solicitarea de plată a despăgubirilor din cererea de întregire a acțiunii reclamantei.

A fost apreciată ca fiind greșită și soluția de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8 lei, în condițiile în care s-a arătat la primul termen de judecată că dosarul a fost transmis spre soluționare, iar Comisia Centrală este o entitate fără personalitate juridică și fără buget propriu. Recursul nu este fondat. Prin considerentele cu caracter decisiv ale hotărârii atacate s-a statuat în mod expres că plata efectivă a despăgubirilor se face de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților după emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, prin valorificarea acesteia în condițiile stabilite de capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, modificată prin O.U.G.

nr. 81/2007, iar faptul că prin dispozitivul hotărârii nu s-a indicat expres soluția de respingere a petitului privind plata despăgubirilor pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei-recurente nu este de natură să o prejudicieze în vreun mod, recursul fiind practic lipsit de interes sub acest aspect. De asemenea, raportat la soluția dată primului capăt de cerere și în temeiul prevederilor art. 274 C. proc. civ., s-a stabilit în mod corect în sarcina recurentei-pârâte obligația de plată a cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, pârâta fiind indiscutabil „căzută din pretenții”, în sensul acestui test de lege, în condițiile în care transmiterea dosarului spre evaluare s-a făcut ulterior sesizării instanței.

În consecință, nefiind incident în speță motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , invocat de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 3410 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2009.