ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3717/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin dispoziția nr. 8262 din 30 mai 2007, emisă de Primarul General al municipiului București, în temeiul Legii nr. 10/2001, a fost respinsă notificarea formulată de petenții B.I.N. și B.A.A., privind restituirea apartamentului nr. 2 din București, sectorul 1, deoarece a fost tardiv formulată la data de 26 septembrie 2005. Contestația formulată de petenți împotriva acestei dispoziții a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința nr. 302 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, iar prin decizia nr. 707/A din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sentința a fost desființată și a fost trimisă cauza, spre rejudecare aceluiași tribunal, pentru a se analiza dacă, pe fond, contestația întrunește prevederile Legii nr. 10/2001.

Rejudecând cauza, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a pronunțat sentința nr. 444 din 30 martie 2009, prin care a fost admisă contestația, a fost dispusă anularea dispoziției nr. 8262 din 30 mai 2007 emisă de Primăria municipiului București, care a fost obligată să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în favoarea reclamanților, pentru imobilul situat în București, sectorul 1, astfel cum este identificat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1373/17776 din 14 noiembrie 1996, încheiat între pârâtă și C.I. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul a aparținut autorului contestatorilor, B.B.N., bun trecut abuziv în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950 și vândut numitului C.I., situație în care nu pot fi acordate decât măsuri reparatorii în echivalent.

Apelul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primarul general împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 658/A din 7 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București, reprezentat de primarul general, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că termenul de 60 de zile pentru obligația unității deținătoare de a se pronunța poate avea două date de referință, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare, că nu există dovezi din care să rezulte dacă au fost primite despăgubiri cu ocazia trecerii imobilului în proprietatea statului și nici că dacă autorul contestatorilor nu a beneficiat de acordurile internaționale încheiate de România, privind reglementarea problemelor financiare în suspensie.

Recursul este nefondat. Prima critică privitoare la termenul de 60 de zile în care trebuie soluționată notificarea este lipsită de relevanță, deoarece instanța de fond, a cărei soluție a fost menținută de instanța de apel s-a pronunțat pe fondul cauzei, anulând dispoziția contestată, emisă de primarul general, prin care a fost soluționată notificarea. Celelalte două critici formulate de recurent nu au fost invocate în apel, ci pentru prima dată în recurs, situație în care, potrivit principiului omisso medio , nu pot fi analizate. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar general împotriva deciziei nr. 658/A din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2010.