ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2015/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 6/P din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea penală formulată de petentul G.C. reprezentant al SC S.T. SRL, împotriva rezoluțiilor nr. 50/P/2008 din data de 13 august 2008 și nr. 393/II/2/2008 din 24 septembrie 2008, ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, ca nefondată. A fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Petiționarul G.C.

s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța cu o plângere, în care învedera faptul că, în noaptea de 28/29 iunie 2006, în jurul orelor 00 35 , a fost oprit în trafic autoturismul cu numărul de înmatriculare, condus de C.A., care transporta 35,74 mc de cherestea rășinoase. Cu prilejul controlului efectuat s-a constatat că avizul de livrare a mărfii către Portul Constanța expirase de aproximativ o oră, ceea ce constituie contravenția prevăzută de art. 3 lit. e) și art. 4 lit. h) din H.G. nr. 427/2004. Echipa de control a întocmit procesul verbal de contravenție prin care a fost sancționat conducătorul autoturismului cu 1.000 lei și a fost luată măsura complementară de ridicare în vederea confiscării cherestelei transportate.

Autoturismul a fost condus în incinta Ocolului Silvic Hârșova, unde a fost abandonat de C.A., care a și plecat de la locul constatării, după ce a anunțat telefonic pe șefii lui de cele întâmplate. În ziua de 30 iunie 2008, la sediul Ocolului Silvic Hârșova, s-au prezentat reprezentanții societăților: SC G.S. SRL Suceava și SC S.T. SRL Câmpulung Moldovenesc, respectiv reprezentanții transportatorului și ai proprietarului materialului lemnos. Așa cum rezultă din actele premergătoare existente în dosarul cauzei, la sediul Ocolului Silvic Hârșova a fost invitat și I.M.I. - subcomisar de poliție - care participase în noaptea precedentă la controlul efectuat - pentru discutarea cu cei doi reprezentanți din județul Suceava a împrejurărilor în care s-a constatat contravenția.

Întrucât cei doi reprezentanți ai societăților comerciale nu s-au înțeles și se acuzau reciproc de încălcarea dispozițiilor legale privind transportul de material lemnos, au fost invitați la sediul Poliției din Hârșova, unde s-au deplasat împreună și cu doi salariați ai Ocolului Silvic: R.D. și I.V. Din registrul de evidență existent la ofițerul de serviciu de la Poliția Hârșova rezultă că, în ziua de 30 iunie 2006 au intrat în sediu la orele 11 30 : R.D., I.V., G.C. și C.G., care au primit ecusoanele 101, 102, 105 și 106 și au fost invitați într-un birou. În registrul de poartă nu se menționează numărul și seria actului de identitate. Pentru că cei doi veniți de la Suceava continuau să se învinovățească reciproc de situația în care se ajunsese în sediul poliției, agentul de poliție D.G.

- participant și el la controlul din noaptea de 28/29 iunie 2008 - a tehnoredactat la calculator un proces-verbal, în care se consemna că cei doi reprezentanți au luat la cunoștință de constatarea contravenției și de întocmirea actelor procedurale legate de acesta. Procesul-verbal a fost semnat de lucrătorii de poliție, de cei doi funcționari ai Ocolului Silvic Hârșova, dar s-a refuzat semnarea lui de către reprezentanții SC G.S. SRL Suceava și SC S.T. SRL Câmpulung Moldovenesc, care au și părăsit sediul poliției. În zilele următoare au fost expediate, prin poștă, către cei din Suceava, atât procesul-verbal de contravenție, cât și cel de custodie al mărfii lăsate în curtea Ocolului Silvic Hârșova.

Împotriva procesului-verbal de custodie s-a formulat plângere la instanța de judecată, care a fost respinsă, soluție menținută și după epuizarea căilor de atac. La data de 19 noiembrie 2007, numitul C.G., administrator al SC S.T. SRL Câmpulung Moldovenesc, a sesizat parchetul și a cerut să se facă cercetări împotriva lucrătorilor de poliție din Hârșova, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, întrucât atunci când s-a întocmit procesul-verbal la sediul poliției, în ziua de 30 iunie 2006, au fost consemnate aspecte nereale, în sensul că la sediul poliției nu s-a aflat C.G., ci o altă persoană. Prin rezoluția din 13 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța dată în dosarul nr. 50/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.M.I.

și D.G. pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 și art. 291 C. pen. și față de Z.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. S-a apreciat că în ziua de 30 iunie 2006, la sediul Poliției din Hârșova nu s-a aflat G.C., ci reprezentantul acestuia Z.G., dar nu s-a putut stabili dacă Z.G. s-a legitimat cu un alt act de identitate sau dacă numele lui G.C. a fost menționat în actele întocmite, avându-se în vedere calitatea de administrator. De asemenea, s-a specificat că procesul verbal întocmit la 30 iunie 2006 nu constituie un act dintre cele cerute de lege în cazul constatării contravențiilor, ci reprezintă o comunicare către cei prezenți în legătură cu constatarea contravenției, acest proces verbal nefiind apt de a produce consecințele juridice ale procesului verbal de constatare a contravenției.

Intenția nu a fost, sub aspectul laturii subiective, de falsificare a unui act, atâta timp cât „lucrătorii de poliție nu au dorit să consemneze o situație concretă”, cea privind prezentarea la sediu a reprezentanților celor două societăți. Petiționarul G.C. a formulat plângere pe cale ierarhică împotriva rezoluției nr. 3/P din 9 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, plângere care a fost respinsă prin rezoluția din 24 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 393/II/2/2008 pronunțată în dosarul nr. 393/II/2/2008 emisă de procurorul general al acestui parchet. Nemulțumit de modul de soluționare a plângerii sale, petiționarul G.C. s-a adresat, în condițiile art. 278 1 C. proc.

pen., instanței de judecată, invocând nelegalitatea acesteia și susținând că intimații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. Instanța de fond a constatat că rezoluția atacată este legală și temeinică, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de fals intelectual sau fals material în înscrisuri oficiale. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul G.C., solicitând casarea hotărârii, admiterea plângerii și trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale față de cei doi intimați, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen.

Concluziile apărătorului petiționarului, ale acestuia și ale reprezentantului Parchetului au fost consemnate în practicaua prezentei decizii. Examinând hotărârea recurată sub aspectul motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată recursul petiționarului nefondat pentru următoarele considerente. Judecând plângerea, instanța de fond a verificat rezoluția dată de procuror pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, analizând amănunțit toate împrejurările și aspectele sesizate de petiționar, modul în care ele se regăsesc în dovezile efectuate și concluziile stabilite de organul de urmărire penală.

În mod corect s-a apreciat că nu pot fi reținute elementele constitutive ale celor două infracțiuni în sarcina intimaților, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat intenția acestora în săvârșirea faptei, ci se poate reține doar culpa, iar în acest caz infracțiunile de fals intelectual sau fals material nu pot fi săvârșite în această modalitate. Cu ocazia redactării proceselor verbale, lucrătorii de poliție au fost în eroare cu privire la prezența petiționarului G.C., reprezentant SC S.T. SRL Câmpulung Moldovenesc, deoarece nu i-au solicitat cartea de identitate pentru legitimare, prezentă fiind altă persoană din societate, respectiv Z.G. Astfel dacă atestarea sau omisiunea s-a săvârșit din eroare, fapta nu constituie fals intelectual, chiar dacă această eroare se datorează culpei (Tribunalul Suprem, secția penală, decizia nr. 311/1975).

În consecință, întrucât nu există dovezi de săvârșire a faptei penale sesizate, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată recursul petiționarului nefondat și îl va respinge, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC S.T. SRL prin reprezentant legal G.C. împotriva sentinței penale nr. 6/P din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat și la câte 500 lei cheltuieli judiciare către intimații I.M.I. și D.G. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.