ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 86/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 86/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului, constată
următoarele:
Prin
sentința penală nr. 185/ D din 30 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1361/110/2013
al Tribunalului Bacău s-a dispus în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320
1
alin. (1) - (4) și (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului R.V., la
pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de
„înșelăciune" și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b), c) din C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a
aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a
și b), c) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art.
215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.
37 lit. b) C. pen. și art. 320
1
alin. (1) - (4) și (7) C. proc. pen.,
s-a dispus condamnarea inculpatului M.M., la pedeapsa de 7 ani închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la „înșelăciune77 și 5 ani
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a și b), c) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a
aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a
și b), c) C. pen.
S-a constatat că inculpații sunt
arestați în altă cauză.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen.
raportat la art. 998 și urm. C. civ. au fost obligați în solidar inculpații, la
despăgubiri civile în sumă de: 84.221,80 lei către partea civilă SC D. SRL - 3.820
lei către partea civilă SC E.P. SRL, prin lichidator jud. D., U.A.; 43.587,39
lei către partea civilă SC R.E.O.N.L. SRL; 38.096,04 lei către partea civilă SC
S.M.I. SRL; 39.744,10 lei către partea civilă SC R.I.C. SRL; 10.109,29 lei
către partea civilă SC N. SRL; 43.911 lei către partea civilă SC N.A.C.I. SRL;
34.077,79 lei către partea civilă SC S. SRL Galați; 154.000 lei către partea
civilă SC P. SA; 29.743,46 lei către partea civilă SC D.I.I. SRL.;
S-a constatat că partea vătămată SC R.
SRL. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a luat act că inculpatul R.V. a fost
asistat de avocat desemnat din oficiu și inculpatul M.M. de avocat ales.
Pentru a dispune astfel, prima
instanță a reținut că la data de 25 martie 2008, o persoană a cărei identitate
a rămas necunoscută a sesizat organelor competente faptul că SC T.H. SRL din
Bacău reprezentată de numiții I.N. și L.T., își desfășurau activitatea în
curtea fostei SC A. SA Bacău, într-un mod care prezenta suspiciuni, deoarece
marfa ar fi depozitată și ridicată doar pe timpul nopții. Rezultă totodată, din
sesizare, că societățile partenere ar fi fost induse în eroare de
reprezentanții SC T.H. SRL, întrucât plata mărfurilor se făcea cu file cec
pentru care nu exista disponibil în contul emitentului.
În data de 24 martie 2008, organele de
poliție, din cadrul I.P.J. Bacău -S.I.F, împreună cu un reprezentant al
Direcției Silvice Bacău, fiind in exercitarea atribuțiilor de serviciu, au
identificat în loc. Bacău un T.I.R., la care era atașată o remorcă, în care era
transportată cherestea. Având în vedere faptul că șoferul, numitul N.C., a
prezentat avizul de însoțire din 24 martie 2008 emis de SC D.R. SRL către SC
T.H. SRL, care era completat necorespunzător și totodată a declarat că marfa a
fost ridicată din curtea fostei SC A. SRL de la SC T.H. SRL, organele de
poliție, împreună cu reprezentantul Direcției Silvice Bacău, s-au deplasat la
fața locului, identificând curtea societății menționate o clădire la parterul
căreia se găseau hale de depozitare, iar la etaj mai multe birouri închiriate
unor societăți comerciale, pe unul dintre aceste birouri fiind un afiș cu
denumirea SC T.H. SRL.
În prezența administratorului de la SC
A. SRL, proprietară a spațiului menționat, au fost ridicate acte din biroul SC
T.H. SRL în depozit a fost identificată cantitatea de 32 mc cherestea și două
schele metalice, fără a se putea lua legătura cu vreun reprezentant al acestei
societății( bunurile menționate au fost restituite în timpul cercetărilor
părților vătămate SC D.R. SRL și SC E.P. SRL conform ordonanței Procurorului
din data de 14 mai 2008).
În ziua de 25 martie 2008, martorul O.U.I.
a revendicat marfa indicată de organele silvice, motivat de faptul că ar fi
fost achiziționată de la numitul T., administrator la SC T.H. SRL, conform
facturii fiscale din 24 martie 2008 și chitanței din 24 martie 2008. Din
declarația martorului, rezultă că acesta, în calitate de administrator la SC R.O.T.C.
SRL, a convenit cu SC T.H. SRL reprezentată de directorul acesteia, numitul T.
(identificat în timpul cercetărilor ca fiind inculpatul R.V.) să cumpere
cherestea. Conform înțelegerii, în data de 24 martie 2008, numitul T. a dat
dispoziție ca marfa din depozit să fie încărcată într-un tir cu destinația
București, SC M.T. SRL. Numitul T. a completat și i-a înmânat factura fiscală din
24 martie 2008 și chitanța din 24 martie 2008 care atesta achitarea sumei de 5.000
lei.
În cursul aceleiași zile, fiind
anunțat de șoferul N.C. că tirul a fost oprit de poliție, l-a sunat și s-a
întâlnit cu numitul T. solicitându-i să meargă la poliție să lămurească
situația, însă acesta i-a comunicat că nu are încă actele de însoțire și i-a
dat chitanțele nr. 264 și 265 pentru suma de 1.000 lei.
Martorul O.U.I. a identificat în poze
pe inculpatul R.V. ca fiind persoana care s-a recomandat T., reprezentant al SC
T.H. SRL, descriindu-l totodată ca un bărbat de aproximativ 50 de ani,
grizonat.
În data de 31 august 2008, au fost
identificați și audiați martorii C.L.C., A.I., din declarațiile acestora
rezultând că în data de 24 martie 2008, împreună cu alte persoane, au descărcat
cherestea în curtea fostei A., la ordinele date de un bărbat solid în vârsta de
aprox 35-40 de ani, care folosea o mașină albastă și care a fost
recunoscut în poze ca fiind inculpatul M.M.
S-a stabilit în cursul cercetărilor că
marfa transportată cu tirul în data de 24 martie 2008 aparținea persoanei
juridice SC D.R. SRL.
Din declarația reprezentantului legal
al SC D.R. SRL., numitul P.L., rezultă că la începutul lunii martie 2008, a
primit de Ia SC T.H. SRL prin numărul de fax, o comanda pentru cherestea.
Totodată, a fost sunat de către o persoană care s-a recomandat ca fiind numitul
L.T., director la societatea menționată, cu care a stabilit de comun acord ca
plata mărfii ce va fi livrată să fie făcută cu file cec sau bilete la ordin.
Conform înțelegerii, SC D.R. SRL, a
livrat în perioada 19 martie 2008-03 aprilie 2008, cinci transporturi de
cherestea în valoare de 84.221, 80 lei către SC T.H. SRL primindu-se inițial o
filă cec și apoi bilete ordin. Primele două transporturi au ajuns în Bacău în
depozitul din curtea fostei A., iar celelalte trei în București.
Întrucât în data de 07 aprilie 2008,
plata nu a fost efectuată, reprezentantul părții vătămate a făcut verificări
identificând locul unde fusese livrată marfa în București, în fapt un depozit
care aparținea numitului B.C., care cumpărase de la numitul L.T. cherestea la
un preț mult mai mic decât cel cu care îl vânduse el.
Faptul că inculpatul R.V. a emis
instrumentele de creditare, in sensul că le-a completat și le-a înmânat
reprezentanților părții vătămate, rezulta și din raportul de constatare din 06
februarie 2012 și raportul din 19 martie 2012, conform cărora scrisul de
completare al biletelor la ordin emise în data de 20 martie 2008, de 24 martie 2008,
de 28 martie 2008 si de 01 aprilie 2008, filei C.E.C., al facturii din 24
martie 2008, chitanței din 24 martie 2008, aparține acestuia; de asemenea
mențiunile de pe avizul de însoțire din 24 martie 2008 și de pe factura din 20
martie 2008 .se transporta cu auto, respectiv .se achita, cu fila cec
aparținând aceluiași inculpat.
În timpul cercetărilor, au fost
identificate alte 10 părți vătămate toate prejudiciate într-un mod similar
celui de mai sus, ca urmare a desfășurării unor relații comerciale cu SC T.H.
SRL.
La data de 06 mai 2008, numitul A.E.G.,
în calitate de administrator la SC E.P. SRL Ploiești, a solicitat cercetarea
reprezentanților lui SC T.H. SRL pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune
și cauzarea unui prejudiciu în cuantum de 14.208,6 lei.
La data de 16 mai 2008 la I.P.J Bacău -
S.I.F a fost înregistrată sesizarea lui SC R.O.L. SRL din Deva, împotriva
reprezentanților lui SC T.H. SRL pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune
și cauzarea unui prejudiciu de 43.587,39 lei.
Conform sesizării și declarației
numitului G.I., administrator al părții vătămate, în luna aprilie 2008 a fost
contactat de o persoană care s-a recomandat ca fiind numitul L.T., reprezentant
al SC T.H. SRL. In baza unei comenzi subscrise de acesta și trimise prin fax, a
livrat marfa în valoare de 43.587,39 lei. Marfa a fost transportată de numitul
D.D. în București, iar plata s-a făcut cu fila C.E.C., care nu a fost onorată
la scadență pentru lipsă totală disponibil în cont, trăgător în interdicție
bancară, filă cec anulată.
După prima livrare, reprezentantul
părții vătămate susține că a mai fost contactat de numitul L.T. pentru o altă
livrare, dar a refuzat să onoreze o a doua comandă. După 30 de zile, a introdus
la plată fila cec care nu a putut fi onorată pentru lipsă totală disponibil în
cont și atunci a încercat fără succes contactarea telefonică a reprezentantului
SC T.H. SRL.
Conform declarației numitului D.D.,
marfa a fost livrată în București la Metro M. reprezentantului SC T.H. SRL, un
bărbat de aproximativ 50 de ani cu părul grizonat și început de chelie de la
care a primit o filă cec.
Rezultă din rapoartele de constatare
menționate la pct. 1. a că fila cec a fost completată de inculpatul R.V.
La data de 22 mai 2008 la I.P.J Bacău,
a fost înregistrată sesizarea lui SC S.M.I. SRL din București împotriva
reprezentanților lui SC T.H. SRL, numiții I.N., C.M., pentru săvârșirea
infracțiunii de înșelăciune și cauzarea unui prejudiciu de 38.096,04 lei.
Din cuprinsul sesizării, rezultă că în
data de 20 martie 2008, după discuții telefonice cu o persoană care s-a
recomandat ca fiind directorul tehnic al lui SC T.H. SRL, numitul C.M., s-a
primit o comandă prin fax pentru produse în valoare de 38.096,04 lei. O parte
din marfă a fost livrată prin curier rapid C.A.R.G.U.S., iar restul de marfă și
actele (factură, aviz) au fost trimise prin numitul B.S. în data de 24 martie 2008.
Plata a fost făcută cu fila C.E.C., care a fost refuzat la plată pentru lipsă
totală disponibil cont, trăgător aflat în interdicție bancară.
În data de 23 mai 2008, SC R.I.C. SRL
din București a solicitat cercetarea reprezentanților lui SC T.H. SRL, numiții
C.F., I.N., L.T., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și cauzarea
unui prejudiciu de 39.744,10 lei.
Din cuprinsul sesizării, rezultă că în
luna martie 2008, partea vătămată a fost contactată telefonic de o persoană
care s-a recomandat I.N., director general al SC T.H. SRL și care intenționa să
achiziționeze produse. După ce reprezentantul de la Bacău al societății
vânzătoare a discutat cu directorul lui SC T.H. SRL, în data de 12 martie 2008,
s-a primit o comandă prin fax și s-a livrat marfă în valoare de 39.744,10 lei.
Plata s-a făcut cu fila C.E.C. care ulterior a fost refuzată la plată pentru
lipsa totală disponibil în cont și lipsă de mandat semnatar.
SC N. SRL din Bistrița Năsăud a
solicitat, în data de 16 iunie 2008, cercetarea lui C.N., director al SC T.H.
SRL, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals privind
identitate, motivat de faptul că a livrat marfa în valoare de 10.109,29 lei,
iar fila cec emisă ca instrument de plată nu a fost onorată. Conform declarației
reprezentantului părții vătămate, numitul N.C.H., în data de 12 mai 2008 a fost
contactat de o persoană care s-a recomandat C.N., directorul lui SC T.H. SRL,
care dorea să achiziționeze produse. La data de 30 mai 2008 s-a întâlnit cu
numitul C.N., care după ce a semnat și stampilat contractul, i-a înmânat fila C.E.C.,
pe care a și completat-o, intrând apoi în posesia mărfii în valoare de
10,109,29 lei. Fila C.E.C. a fost refuzată la plată pentru lipsa disponibil,
trăgător în interdicție bancară, fila cec anulată.
În data de 31 iulie 2009, SC N.A.I.
SRL din București a formulat plângere penală împotriva lui C.F., reprezentant
al SC T.H. SRL pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și cauzarea unui
prejudiciu de 43.911 lei.
Din declarația numitului I.V.,
reprezentant al părții vătămate, rezultă că în cursul lunii iunie 2008, a
primit prin fax comandă de la SC T.H. SRL, SC P.U. SRL Galați ș.a. în baza
acestor comenzi a livrat marfa în valoare de 42.649,89 lei către SC P.U. SRL
Galați la un depozit, unde a fost preluată de numitul C.N. Ulterior a livrat
marfa în valoare de 43.911 lei câtre SC T.H. SRL, marfa fiind livrată în
același loc și aceleiași persoane, numitului C.N., plata fiind făcută cu filă C.E.C.;
În data de 06 octombrie 2008, SC S.
SRL din Galați a sesizat organele competente faptul că SC T.H. SRL, prin
numitul B.G., a achiziționat marfă în valoare de 34.077,79 lei, iar fila C.E.C.,
emisă ca plată a fost refuzată la plată pentru lipsă totală disponibil.
S.C. Dolphin International Impex S.R.L
a fost prejudiciată în urma unor relațiilor comerciale desfășurate cu SC T.H.
SRL cu suma de 29.743,46 lei.
În data de 13 mai 2008, reprezentantul
lui SC P.H. SA Vâlcea a formulat plângere la I.P.J Constanta - S.I.F împotriva
lui SC T.H. SRL, administrată de numitul C.F. pentru săvârșirea infracțiunii de
înșelăciune.
În data de 10 martie 2008 SC R. SRL
Brașov a primit de asemenea prin fax o comandă de la SC T.H. SRL în baza căreia
a livrat marfă în valoare de 39.045,16 lei, plata efectuându-se cu fila C.E.C.,
care a fost refuzată la plată pentru lipsă totală disponibil în cont.
S-a reținut că situația de fapt este
dovedită de declarația inculpaților de recunoaștere în totalitate a
învinuirilor ce li se aduc, din cadrul judecății, dar și prin toate mijloacele
de probă administrate pe parcursul urmăririi penale.
S-a reținut că în drept, fapta
inculpatului R.V. care, în perioada martie-iunie 2008, în baza aceleiași
rezoluții infracționale și prezentându-se sub o identitate falsă (așa-zis
reprezentant al SC T.H. SRL) a emis 12 file cec și 5 bilete la ordin nevalide,
ca modalitate de plată a bunurilor achiziționate de la reprezentanții a 11
părți vătămate, deși știa că SC T.H. SRL nu are disponibil în cont, inducând
astfel în eroare 11 părți vătămate atât la momentul contractării cât și la
momentul executării în scopul obținerii de foloase materiale și creând astfel o
pagubă totală de peste 200.000 lei, constituie elementele infracțiunii de
înșelăciune în convenții prin folosire de mijloace frauduloase, în formă
continuată, cu consecințe deosebit de grave, infracțiune prev. de art. 215 alin.
(1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Mijloacele frauduloase prin care se
realizează latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune în convenții sunt
calitatea mincinoasă și instrumentele de creditare nevalide. Inducerea și
menținerea stării de amăgire reprezentanților părții vătămate a fost posibilă
tocmai pentru s-au emis aceste file cec și pentru că s-au completat bilete la
ordin. Faptul că inculpatul R.V., persoană neautorizată, a completat file cec
semnate de titular dar obținute fraudulos cu mențiuni nereale fără să existe
acoperirea necesară nu întrunește elementele infracțiunii prev. de art. 290 C.
pen. și nici cele ale infracțiunii prev. de art. 282 C. pen.
În aceiași măsură, completarea
biletului la ordin nu întrunește elemente infracțiunii prev. de art. 290 C.
pen. Biletul la ordin este un instrument de creditare și totodată un înscris
sub semnătură privată care atestă mențiuni privind contul bancă plătitoare,
suma datorată, toate de natură a convinge asupra seriozității și posibilității
de plată ale făptuitorului.
În ceea ce privește infracțiunea de
fals privind identitatea în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale
acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective, întrucât pentru reținerea
acestei infracțiuni se impune a se constata că prezentarea sub o identitate
falsă a avut loc în scopul inducerii sau menținerii în eroare a unui organ sau
a unei instituții de stat ori din cele prev. de art. 145 C. pen., nu și față de
persoane de drept privat.
La realizarea procesului de
individualizare a pedepsei ce s-au aplicat inculpaților au fost avute în vedere
criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă
prevăzute de lege (de la 3 ani la 15 ani, reduse cu o treime conform art. 320
1
C. proc. pen. - 2 ani la 10 ani), circumstanțele de fapt și modul concret de
comitere a acestora, cuantumul ridicat al prejudiciului provocat părților
civile, numărul mare al părților civile induse în eroare și prejudiciate,
precum și circumstanțele vizând persoana inculpaților, aceștia săvârșind
infracțiunile în stare de recidivă postexecutorie.
Astfel, față de inculpatul R.V. s-a
reținut starea de recidivă postexecutorie, întrucât faptele au fost săvârșite
după împlinirea termenului de liberare condiționată. Potrivit mențiunilor din
cazierul acestuia la data de 09 septembrie 2005 inculpatul a fost liberat
condiționat cu un rest de pedeapsa de 581 zile, toate infracțiunile pentru care
fusese condamnat definitiv cu pedepse mai mari de 6 luni, fiind săvârșite cu
intenție.
Recunoașterea anumitor împrejurări ca
circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările
luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau
caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului, încât
numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în
cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
S-a aplicat inculpaților câte o
pedeapsă principală cu închisoarea, în limitele legale reduse cu o 1/3 după
aplicarea art. 320
1
alin. (1), (4) și (7) C. proc. pen., în regim de
executare și ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art.
64 teza a-II-a și lit. b), c) C. pen., apreciindu-se că pedepsele aplicate, cu
privare de libertate conform art. 57 C. pen., în condițiile prevăzute art. 320
1
C. proc. pen., sunt - atât sub aspectul cuantumului, cât și al modului de
executare - apte să asigure cerințele prevăzute de art. 52 C. pen. privind
scopul și finalitățile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de
reeducare a inculpaților și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de
către aceștia, inculpații nefiind la primul contact cu legea penală, ambii
săvârșind faptele în stare de recidivă postexecutorie, și în formă continuată,
provocând părților vătămate/civile un prejudiciu considerabil - 741,775,63 lei
- considerat de lege ca și consecințe deosebit de grave, astfel singura
modalitate de executare a pedepsei rămâne totuși prin privare de libertate și
numai în acest mod pedeapsa își va realiza scopul educativ.
Referitor la pedeapsa complementara și
accesorie, instanța s-a raportat la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,
la Protocoalele Adiționale și la jurisprudența C.E.D.O. în materie (ex. cauzele
Hirst c. Marii Britanii, Sabău și Pîrcălab c. României ș.a.) care în
conformitate cu art. 2 alin. (2) și la art. 20 din Constituție fac parte din
dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr.
30/1994, dar și la Decizia nr. 74/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale înaltei
Curți de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii.
S-a apreciat că nu se justifică și
interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I
C. pen., nefiind proporțională față de scopul limitării acestui drept.
Restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă doar
dacă este necesară, iar o astfel de măsură trebuie să fie proporțională cu
situația care a determinat-o. O aplicare automată a pedepsei accesorii a
dreptului de a vota, încalcă atât principiul proporționalității cât și art. 3
din Primul Protocol adițional.
S-a reținut că natura faptei
săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților, duc la
concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., respectiv dreptul de a
fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a
ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care
exercițiului acestora a fost interzis pe durata executării pedepsei principale.
Sub aspectul laturii civile, referitor
la sumele solicitate de către părțile civile reprezentând prejudiciul cauzat de
inculpați prin faptele comise, având în vedere mijloacele de probă administrate
în cauză, din cuprinsul cărora rezultă caracterul cert al acestuia si
cuantumul, față de dispozițiile art. 346 C. proc. pen. și art. 14 C. proc. pen.,
dar și principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă, a admis
acțiunile civile promovate și în baza art. 14 și 346 C. proc. pen.
raportat la art. 998 si urm. C. civ. au fost obligați în solidar inculpații, la
plata de despăgubiri civile astfel cum au fost menționate în dispozitiv.
În cauză a formulat apel în termen
legal inculpatul R.V., nemotivat în scris și oral, prin apărătorul desemnat din
oficiu de instanță, a arătat că sancțiunea aplicată de prima instanță este prea
aspră, în raport de recunoașterea vinovăției.
Prin Decizia penală nr. 125/ A din 6
august 2013 Curtea de Apel Bacău, secția penală, în baza art. 379, pct. 1, lit.
b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de inculpatul R.V., împotriva
sentinței penale nr. 185/ D din 30 mai 2013, ca nefondat.
S-a constatat că motivele de apel
referitoare la tratamentul sancționatoriu aplicat de prima instanță, corespunde
criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., față și
de criticile formulate în apel, considerând că nu se justifică diminuarea
acesteia, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute în art. 72 C.
pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea.
S-a reținut că pericolul social
ridicat al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de
legiuitor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 3 ani la 15 ani),
circumstanțele de fapt și modul concret de comitere a acestora, cuantumul
ridicat al prejudiciului provocat părților civile, dar mai ales neacoperirea
acestuia nici după 5 ani, numărul mare al părților civile induse în eroare și
prejudiciate, precum și circumstanțele vizând persoana inculpatului, acesta
săvârșind infracțiunile în stare de recidivă postexecutorie.
S-a constatat că raportat la
gravitatea faptei săvârșite, la împrejurările săvârșirii acesteia și persoana
inculpatului, pedeapsa aplicată de către prima instanță este temeinic stabilită
și corespunde tuturor acestor criterii și funcției de reeducare și prevenire a
pedepsei.
Împotriva acestei decizii, în termen
legal, a declarat recurs inculpatul R.V., fără să depună în scris motivele de
recurs.
La termenul de judecată din 13
ianuarie 2014, apărătorul recurentului inculpat a invocat cazul de casare
prevăzut de dispozițiile art. 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen.
si a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și reducerea
pedepsei.
De asemenea, la solicitarea instanței,
apărătorul recurentului inculpat a susținut ca nu a depus motive de recurs,
întrucât inițial a fost desemnat un alt apărător din oficiu, care datorita unor
probleme de sănătate nu s-a mai putut prezenta și la data de 7 ianuarie 2014,
i-a înmânat delegația avocațială pentru a se prezenta în dosar.
Examinând cauza în temeiul art. 385
6
alin. (1) și (2) C. proc. pen. Înalta Curte constată că recursul este nefondat,
pentru următoarele considerente:
În cauză, se observă că decizia penală
recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, la data de 6
august 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr.
2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,
situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs
prevăzute de art. 385
9
C. proc. pen., astfel cum au fost modificate
prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege
- referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C.
proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la
data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în
termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în
speță.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat,
însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de
casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse
în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 385
9
C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de
casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul
recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de
drept.
Cazul de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată
că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub
aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor
de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea
fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea
condițiilor formale prevăzute de art. 385
10
alin. (1) și (2) C.
proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor
cerințe, se observă, însă, că inculpatul R.V. și-a motivat recursul numai oral
în ziua judecății, încălcându-se, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art.
38510 alin. (2) C. proc. pen., care prevede -„Motivele de recurs se formulează
în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie
depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de
judecată"
Ca urmare, față de această
împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385
10
alin.
(2)1 C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385
9
alin. (3) C.
proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai
enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și
pe cel reglementat de pct. 172 al art. 385
9
C. proc. pen., nu va
proceda la examinarea criticilor circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind
îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 385
10
alin. (2) C.
proc. pen.
În consecință, Înalta Curte nu poate
proceda la examinarea criticilor inculpatului R.V., nefiind respectate, așa cum
s-a arătat anterior, cerințele formale prevăzute de art. 385
10
alin.
(1) și (2) C. proc. pen., care condiționează analizarea respectivelor critici
de motivarea, în scris, a recursului cu cel puțin 5 zile înaintea primului
termen de judecată.
Ca urmare, având în vedere toate
aceste considerente anterior expuse și constatând că nu sunt incidente cazuri
de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, nefondat, recursul
declarat de inculpatul inculpatul R.V. împotriva Deciziei penale nr. 125/ A din
06 august 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, și în temeiul art. 192 alin.
(2) C. proc. pen. și va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul R.V. împotriva Deciziei penale nr. 125/ A din 06 august
2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală.
Obligă recurentul la plata sumei de
400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din, care suma de 200 lei,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din
fondul Ministerului Justiției."
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13
ianuarie 2014.