ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 86/2014

Asupra recursului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 185/ D din 30 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1361/110/2013 al Tribunalului Bacău s-a dispus în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (1) - (4) și (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului R.V., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune" și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b), c) din C. pen. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), c) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (1) - (4) și (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.M., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la „înșelăciune77 și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), c) C. pen. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), c) C. pen. S-a constatat că inculpații sunt arestați în altă cauză. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ.

au fost obligați în solidar inculpații, la despăgubiri civile în sumă de: 84.221,80 lei către partea civilă SC D. SRL - 3.820 lei către partea civilă SC E.P. SRL, prin lichidator jud. D., U.A.; 43.587,39 lei către partea civilă SC R.E.O.N.L. SRL; 38.096,04 lei către partea civilă SC S.M.I. SRL; 39.744,10 lei către partea civilă SC R.I.C. SRL; 10.109,29 lei către partea civilă SC N. SRL; 43.911 lei către partea civilă SC N.A.C.I. SRL; 34.077,79 lei către partea civilă SC S. SRL Galați; 154.000 lei către partea civilă SC P. SA; 29.743,46 lei către partea civilă SC D.I.I. SRL.; S-a constatat că partea vătămată SC R. SRL. nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-a luat act că inculpatul R.V. a fost asistat de avocat desemnat din oficiu și inculpatul M.M.

de avocat ales. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că la data de 25 martie 2008, o persoană a cărei identitate a rămas necunoscută a sesizat organelor competente faptul că SC T.H. SRL din Bacău reprezentată de numiții I.N. și L.T., își desfășurau activitatea în curtea fostei SC A. SA Bacău, într-un mod care prezenta suspiciuni, deoarece marfa ar fi depozitată și ridicată doar pe timpul nopții. Rezultă totodată, din sesizare, că societățile partenere ar fi fost induse în eroare de reprezentanții SC T.H. SRL, întrucât plata mărfurilor se făcea cu file cec pentru care nu exista disponibil în contul emitentului. În data de 24 martie 2008, organele de poliție, din cadrul I.P.J. Bacău -S.I.F, împreună cu un reprezentant al Direcției Silvice Bacău, fiind in exercitarea atribuțiilor de serviciu, au identificat în loc.

Bacău un T.I.R., la care era atașată o remorcă, în care era transportată cherestea. Având în vedere faptul că șoferul, numitul N.C., a prezentat avizul de însoțire din 24 martie 2008 emis de SC D.R. SRL către SC T.H. SRL, care era completat necorespunzător și totodată a declarat că marfa a fost ridicată din curtea fostei SC A. SRL de la SC T.H. SRL, organele de poliție, împreună cu reprezentantul Direcției Silvice Bacău, s-au deplasat la fața locului, identificând curtea societății menționate o clădire la parterul căreia se găseau hale de depozitare, iar la etaj mai multe birouri închiriate unor societăți comerciale, pe unul dintre aceste birouri fiind un afiș cu denumirea SC T.H. SRL. În prezența administratorului de la SC A. SRL, proprietară a spațiului menționat, au fost ridicate acte din biroul SC T.H.

SRL în depozit a fost identificată cantitatea de 32 mc cherestea și două schele metalice, fără a se putea lua legătura cu vreun reprezentant al acestei societății( bunurile menționate au fost restituite în timpul cercetărilor părților vătămate SC D.R. SRL și SC E.P. SRL conform ordonanței Procurorului din data de 14 mai 2008). În ziua de 25 martie 2008, martorul O.U.I. a revendicat marfa indicată de organele silvice, motivat de faptul că ar fi fost achiziționată de la numitul T., administrator la SC T.H. SRL, conform facturii fiscale din 24 martie 2008 și chitanței din 24 martie 2008. Din declarația martorului, rezultă că acesta, în calitate de administrator la SC R.O.T.C. SRL, a convenit cu SC T.H.

SRL reprezentată de directorul acesteia, numitul T. (identificat în timpul cercetărilor ca fiind inculpatul R.V.) să cumpere cherestea. Conform înțelegerii, în data de 24 martie 2008, numitul T. a dat dispoziție ca marfa din depozit să fie încărcată într-un tir cu destinația București, SC M.T. SRL. Numitul T. a completat și i-a înmânat factura fiscală din 24 martie 2008 și chitanța din 24 martie 2008 care atesta achitarea sumei de 5.000 lei. În cursul aceleiași zile, fiind anunțat de șoferul N.C. că tirul a fost oprit de poliție, l-a sunat și s-a întâlnit cu numitul T. solicitându-i să meargă la poliție să lămurească situația, însă acesta i-a comunicat că nu are încă actele de însoțire și i-a dat chitanțele nr. 264 și 265 pentru suma de 1.000 lei.

Martorul O.U.I. a identificat în poze pe inculpatul R.V. ca fiind persoana care s-a recomandat T., reprezentant al SC T.H. SRL, descriindu-l totodată ca un bărbat de aproximativ 50 de ani, grizonat. În data de 31 august 2008, au fost identificați și audiați martorii C.L.C., A.I., din declarațiile acestora rezultând că în data de 24 martie 2008, împreună cu alte persoane, au descărcat cherestea în curtea fostei A., la ordinele date de un bărbat solid în vârsta de aprox 35-40 de ani, care folosea o mașină albastă și care a fost recunoscut în poze ca fiind inculpatul M.M. S-a stabilit în cursul cercetărilor că marfa transportată cu tirul în data de 24 martie 2008 aparținea persoanei juridice SC D.R.

SRL. Din declarația reprezentantului legal al SC D.R. SRL., numitul P.L., rezultă că la începutul lunii martie 2008, a primit de Ia SC T.H. SRL prin numărul de fax, o comanda pentru cherestea. Totodată, a fost sunat de către o persoană care s-a recomandat ca fiind numitul L.T., director la societatea menționată, cu care a stabilit de comun acord ca plata mărfii ce va fi livrată să fie făcută cu file cec sau bilete la ordin. Conform înțelegerii, SC D.R. SRL, a livrat în perioada 19 martie 2008-03 aprilie 2008, cinci transporturi de cherestea în valoare de 84.221, 80 lei către SC T.H. SRL primindu-se inițial o filă cec și apoi bilete ordin. Primele două transporturi au ajuns în Bacău în depozitul din curtea fostei A., iar celelalte trei în București.

Întrucât în data de 07 aprilie 2008, plata nu a fost efectuată, reprezentantul părții vătămate a făcut verificări identificând locul unde fusese livrată marfa în București, în fapt un depozit care aparținea numitului B.C., care cumpărase de la numitul L.T. cherestea la un preț mult mai mic decât cel cu care îl vânduse el. Faptul că inculpatul R.V.

a emis instrumentele de creditare, in sensul că le-a completat și le-a înmânat reprezentanților părții vătămate, rezulta și din raportul de constatare din 06 februarie 2012 și raportul din 19 martie 2012, conform cărora scrisul de completare al biletelor la ordin emise în data de 20 martie 2008, de 24 martie 2008, de 28 martie 2008 si de 01 aprilie 2008, filei C.E.C., al facturii din 24 martie 2008, chitanței din 24 martie 2008, aparține acestuia; de asemenea mențiunile de pe avizul de însoțire din 24 martie 2008 și de pe factura din 20 martie 2008 .se transporta cu auto, respectiv .se achita, cu fila cec aparținând aceluiași inculpat. În timpul cercetărilor, au fost identificate alte 10 părți vătămate toate prejudiciate într-un mod similar celui de mai sus, ca urmare a desfășurării unor relații comerciale cu SC T.H.

SRL. La data de 06 mai 2008, numitul A.E.G., în calitate de administrator la SC E.P. SRL Ploiești, a solicitat cercetarea reprezentanților lui SC T.H. SRL pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și cauzarea unui prejudiciu în cuantum de 14.208,6 lei. La data de 16 mai 2008 la I.P.J Bacău - S.I.F a fost înregistrată sesizarea lui SC R.O.L. SRL din Deva, împotriva reprezentanților lui SC T.H. SRL pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și cauzarea unui prejudiciu de 43.587,39 lei. Conform sesizării și declarației numitului G.I., administrator al părții vătămate, în luna aprilie 2008 a fost contactat de o persoană care s-a recomandat ca fiind numitul L.T., reprezentant al SC T.H. SRL.

In baza unei comenzi subscrise de acesta și trimise prin fax, a livrat marfa în valoare de 43.587,39 lei. Marfa a fost transportată de numitul D.D. în București, iar plata s-a făcut cu fila C.E.C., care nu a fost onorată la scadență pentru lipsă totală disponibil în cont, trăgător în interdicție bancară, filă cec anulată. După prima livrare, reprezentantul părții vătămate susține că a mai fost contactat de numitul L.T. pentru o altă livrare, dar a refuzat să onoreze o a doua comandă. După 30 de zile, a introdus la plată fila cec care nu a putut fi onorată pentru lipsă totală disponibil în cont și atunci a încercat fără succes contactarea telefonică a reprezentantului SC T.H. SRL. Conform declarației numitului D.D., marfa a fost livrată în București la Metro M. reprezentantului SC T.H.

SRL, un bărbat de aproximativ 50 de ani cu părul grizonat și început de chelie de la care a primit o filă cec. Rezultă din rapoartele de constatare menționate la pct. 1. a că fila cec a fost completată de inculpatul R.V. La data de 22 mai 2008 la I.P.J Bacău, a fost înregistrată sesizarea lui SC S.M.I. SRL din București împotriva reprezentanților lui SC T.H. SRL, numiții I.N., C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și cauzarea unui prejudiciu de 38.096,04 lei. Din cuprinsul sesizării, rezultă că în data de 20 martie 2008, după discuții telefonice cu o persoană care s-a recomandat ca fiind directorul tehnic al lui SC T.H. SRL, numitul C.M., s-a primit o comandă prin fax pentru produse în valoare de 38.096,04 lei.

O parte din marfă a fost livrată prin curier rapid C.A.R.G.U.S., iar restul de marfă și actele (factură, aviz) au fost trimise prin numitul B.S. în data de 24 martie 2008. Plata a fost făcută cu fila C.E.C., care a fost refuzat la plată pentru lipsă totală disponibil cont, trăgător aflat în interdicție bancară. În data de 23 mai 2008, SC R.I.C. SRL din București a solicitat cercetarea reprezentanților lui SC T.H. SRL, numiții C.F., I.N., L.T., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și cauzarea unui prejudiciu de 39.744,10 lei. Din cuprinsul sesizării, rezultă că în luna martie 2008, partea vătămată a fost contactată telefonic de o persoană care s-a recomandat I.N., director general al SC T.H.

SRL și care intenționa să achiziționeze produse. După ce reprezentantul de la Bacău al societății vânzătoare a discutat cu directorul lui SC T.H. SRL, în data de 12 martie 2008, s-a primit o comandă prin fax și s-a livrat marfă în valoare de 39.744,10 lei. Plata s-a făcut cu fila C.E.C. care ulterior a fost refuzată la plată pentru lipsa totală disponibil în cont și lipsă de mandat semnatar. SC N. SRL din Bistrița Năsăud a solicitat, în data de 16 iunie 2008, cercetarea lui C.N., director al SC T.H. SRL, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals privind identitate, motivat de faptul că a livrat marfa în valoare de 10.109,29 lei, iar fila cec emisă ca instrument de plată nu a fost onorată.

Conform declarației reprezentantului părții vătămate, numitul N.C.H., în data de 12 mai 2008 a fost contactat de o persoană care s-a recomandat C.N., directorul lui SC T.H. SRL, care dorea să achiziționeze produse. La data de 30 mai 2008 s-a întâlnit cu numitul C.N., care după ce a semnat și stampilat contractul, i-a înmânat fila C.E.C., pe care a și completat-o, intrând apoi în posesia mărfii în valoare de 10,109,29 lei. Fila C.E.C. a fost refuzată la plată pentru lipsa disponibil, trăgător în interdicție bancară, fila cec anulată. În data de 31 iulie 2009, SC N.A.I. SRL din București a formulat plângere penală împotriva lui C.F., reprezentant al SC T.H. SRL pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și cauzarea unui prejudiciu de 43.911 lei.

Din declarația numitului I.V., reprezentant al părții vătămate, rezultă că în cursul lunii iunie 2008, a primit prin fax comandă de la SC T.H. SRL, SC P.U. SRL Galați ș.a. în baza acestor comenzi a livrat marfa în valoare de 42.649,89 lei către SC P.U. SRL Galați la un depozit, unde a fost preluată de numitul C.N. Ulterior a livrat marfa în valoare de 43.911 lei câtre SC T.H. SRL, marfa fiind livrată în același loc și aceleiași persoane, numitului C.N., plata fiind făcută cu filă C.E.C.; În data de 06 octombrie 2008, SC S. SRL din Galați a sesizat organele competente faptul că SC T.H. SRL, prin numitul B.G., a achiziționat marfă în valoare de 34.077,79 lei, iar fila C.E.C., emisă ca plată a fost refuzată la plată pentru lipsă totală disponibil.

S.C. Dolphin International Impex S.R.L a fost prejudiciată în urma unor relațiilor comerciale desfășurate cu SC T.H. SRL cu suma de 29.743,46 lei. În data de 13 mai 2008, reprezentantul lui SC P.H. SA Vâlcea a formulat plângere la I.P.J Constanta - S.I.F împotriva lui SC T.H. SRL, administrată de numitul C.F. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În data de 10 martie 2008 SC R. SRL Brașov a primit de asemenea prin fax o comandă de la SC T.H. SRL în baza căreia a livrat marfă în valoare de 39.045,16 lei, plata efectuându-se cu fila C.E.C., care a fost refuzată la plată pentru lipsă totală disponibil în cont. S-a reținut că situația de fapt este dovedită de declarația inculpaților de recunoaștere în totalitate a învinuirilor ce li se aduc, din cadrul judecății, dar și prin toate mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale.

S-a reținut că în drept, fapta inculpatului R.V. care, în perioada martie-iunie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale și prezentându-se sub o identitate falsă (așa-zis reprezentant al SC T.H. SRL) a emis 12 file cec și 5 bilete la ordin nevalide, ca modalitate de plată a bunurilor achiziționate de la reprezentanții a 11 părți vătămate, deși știa că SC T.H. SRL nu are disponibil în cont, inducând astfel în eroare 11 părți vătămate atât la momentul contractării cât și la momentul executării în scopul obținerii de foloase materiale și creând astfel o pagubă totală de peste 200.000 lei, constituie elementele infracțiunii de înșelăciune în convenții prin folosire de mijloace frauduloase, în formă continuată, cu consecințe deosebit de grave, infracțiune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Mijloacele frauduloase prin care se realizează latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune în convenții sunt calitatea mincinoasă și instrumentele de creditare nevalide. Inducerea și menținerea stării de amăgire reprezentanților părții vătămate a fost posibilă tocmai pentru s-au emis aceste file cec și pentru că s-au completat bilete la ordin. Faptul că inculpatul R.V., persoană neautorizată, a completat file cec semnate de titular dar obținute fraudulos cu mențiuni nereale fără să existe acoperirea necesară nu întrunește elementele infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. și nici cele ale infracțiunii prev. de art. 282 C. pen. În aceiași măsură, completarea biletului la ordin nu întrunește elemente infracțiunii prev. de art. 290 C. pen.

Biletul la ordin este un instrument de creditare și totodată un înscris sub semnătură privată care atestă mențiuni privind contul bancă plătitoare, suma datorată, toate de natură a convinge asupra seriozității și posibilității de plată ale făptuitorului. În ceea ce privește infracțiunea de fals privind identitatea în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective, întrucât pentru reținerea acestei infracțiuni se impune a se constata că prezentarea sub o identitate falsă a avut loc în scopul inducerii sau menținerii în eroare a unui organ sau a unei instituții de stat ori din cele prev. de art. 145 C. pen., nu și față de persoane de drept privat.

La realizarea procesului de individualizare a pedepsei ce s-au aplicat inculpaților au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 3 ani la 15 ani, reduse cu o treime conform art. 320 1 C. proc. pen. - 2 ani la 10 ani), circumstanțele de fapt și modul concret de comitere a acestora, cuantumul ridicat al prejudiciului provocat părților civile, numărul mare al părților civile induse în eroare și prejudiciate, precum și circumstanțele vizând persoana inculpaților, aceștia săvârșind infracțiunile în stare de recidivă postexecutorie. Astfel, față de inculpatul R.V. s-a reținut starea de recidivă postexecutorie, întrucât faptele au fost săvârșite după împlinirea termenului de liberare condiționată.

Potrivit mențiunilor din cazierul acestuia la data de 09 septembrie 2005 inculpatul a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsa de 581 zile, toate infracțiunile pentru care fusese condamnat definitiv cu pedepse mai mari de 6 luni, fiind săvârșite cu intenție. Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. S-a aplicat inculpaților câte o pedeapsă principală cu închisoarea, în limitele legale reduse cu o 1/3 după aplicarea art. 320 1 alin. (1), (4) și (7) C. proc.

pen., în regim de executare și ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 teza a-II-a și lit. b), c) C. pen., apreciindu-se că pedepsele aplicate, cu privare de libertate conform art. 57 C. pen., în condițiile prevăzute art. 320 1 C. proc. pen., sunt - atât sub aspectul cuantumului, cât și al modului de executare - apte să asigure cerințele prevăzute de art. 52 C. pen.

privind scopul și finalitățile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpaților și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către aceștia, inculpații nefiind la primul contact cu legea penală, ambii săvârșind faptele în stare de recidivă postexecutorie, și în formă continuată, provocând părților vătămate/civile un prejudiciu considerabil - 741,775,63 lei - considerat de lege ca și consecințe deosebit de grave, astfel singura modalitate de executare a pedepsei rămâne totuși prin privare de libertate și numai în acest mod pedeapsa își va realiza scopul educativ. Referitor la pedeapsa complementara și accesorie, instanța s-a raportat la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la Protocoalele Adiționale și la jurisprudența C.E.D.O.

în materie (ex. cauzele Hirst c. Marii Britanii, Sabău și Pîrcălab c. României ș.a.) care în conformitate cu art. 2 alin. (2) și la art. 20 din Constituție fac parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr. 30/1994, dar și la Decizia nr. 74/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii. S-a apreciat că nu se justifică și interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., nefiind proporțională față de scopul limitării acestui drept. Restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă doar dacă este necesară, iar o astfel de măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o.

O aplicare automată a pedepsei accesorii a dreptului de a vota, încalcă atât principiul proporționalității cât și art. 3 din Primul Protocol adițional. S-a reținut că natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiului acestora a fost interzis pe durata executării pedepsei principale. Sub aspectul laturii civile, referitor la sumele solicitate de către părțile civile reprezentând prejudiciul cauzat de inculpați prin faptele comise, având în vedere mijloacele de probă administrate în cauză, din cuprinsul cărora rezultă caracterul cert al acestuia si cuantumul, față de dispozițiile art. 346 C. proc.

pen. și art. 14 C. proc. pen., dar și principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă, a admis acțiunile civile promovate și în baza art. 14 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 si urm. C. civ. au fost obligați în solidar inculpații, la plata de despăgubiri civile astfel cum au fost menționate în dispozitiv. În cauză a formulat apel în termen legal inculpatul R.V., nemotivat în scris și oral, prin apărătorul desemnat din oficiu de instanță, a arătat că sancțiunea aplicată de prima instanță este prea aspră, în raport de recunoașterea vinovăției. Prin Decizia penală nr. 125/ A din 6 august 2013 Curtea de Apel Bacău, secția penală, în baza art. 379, pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de inculpatul R.V., împotriva sentinței penale nr. 185/ D din 30 mai 2013, ca nefondat.

S-a constatat că motivele de apel referitoare la tratamentul sancționatoriu aplicat de prima instanță, corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., față și de criticile formulate în apel, considerând că nu se justifică diminuarea acesteia, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute în art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea. S-a reținut că pericolul social ridicat al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 3 ani la 15 ani), circumstanțele de fapt și modul concret de comitere a acestora, cuantumul ridicat al prejudiciului provocat părților civile, dar mai ales neacoperirea acestuia nici după 5 ani, numărul mare al părților civile induse în eroare și prejudiciate, precum și circumstanțele vizând persoana inculpatului, acesta săvârșind infracțiunile în stare de recidivă postexecutorie.

S-a constatat că raportat la gravitatea faptei săvârșite, la împrejurările săvârșirii acesteia și persoana inculpatului, pedeapsa aplicată de către prima instanță este temeinic stabilită și corespunde tuturor acestor criterii și funcției de reeducare și prevenire a pedepsei. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.V., fără să depună în scris motivele de recurs. La termenul de judecată din 13 ianuarie 2014, apărătorul recurentului inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. si a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și reducerea pedepsei.

De asemenea, la solicitarea instanței, apărătorul recurentului inculpat a susținut ca nu a depus motive de recurs, întrucât inițial a fost desemnat un alt apărător din oficiu, care datorita unor probleme de sănătate nu s-a mai putut prezenta și la data de 7 ianuarie 2014, i-a înmânat delegația avocațială pentru a se prezenta în dosar. Examinând cauza în temeiul art. 385 6 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, la data de 6 august 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 385 9 C. proc.

pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că inculpatul R.V. și-a motivat recursul numai oral în ziua judecății, încălcându-se, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., care prevede -„Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată" Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2)1 C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 172 al art. 385 9 C. proc.

pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. În consecință, Înalta Curte nu poate proceda la examinarea criticilor inculpatului R.V., nefiind respectate, așa cum s-a arătat anterior, cerințele formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care condiționează analizarea respectivelor critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse și constatând că nu sunt incidente cazuri de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, nefondat, recursul declarat de inculpatul inculpatul R.V. împotriva Deciziei penale nr. 125/ A din 06 august 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, și în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. și va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva Deciziei penale nr. 125/ A din 06 august 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din, care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției." Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 13 ianuarie 2014.