ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 253/RC/2017

Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din 25 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Vrancea a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- evaziune fiscală, prev. de art 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 rep., cu aplic. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rep., la 1 an închisoare.

- evaziune fiscală, prev. de art 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 rep., cu aplic. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, la 1 an închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art 66 C. pen. a interzicerii drepturilor prev. de art 66 alin. (1) lit. a), b), g), j), k) pe o durată de 2 ani, pedeapsă care urma a se executa după executarea pedepsei principale, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 65 C. pen., a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), j), k) pe durata executării pedepsei, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

- sustragere de sub sechestru, prev. de art. 261 alin. (2) C. pen. la 1 an închisoare;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C. pen. la 6 luni închisoare;

- împrumutul sub orice formă direct de la societatea pe care o administrează suma împrumutată fiind superioară limitei prev. de art. 144 alin. (3) lit. a), prev. de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 modificată, la 6 luni închisoare;

În baza art. 38 alin. (1) cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, sporită cu 1 an (1/3 din totalul celorlalte pedepse), în total inculpatul execută 2 ani închisoare.

În baza art. 91, 92 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de supraveghere de 4 ani.

S-a stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Supraveghere Suceava.

În temeiul art. 92 alin. (3) C. pen., s-a pus în vedere inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să primească vizitele consilierului de probațiune;

- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice orice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art. 93 pct. 2 C. pen., s-a pus în vedere inculpatului să respecte, pe perioada termenului de supraveghere, următoarele obligații:

- să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instituției;

- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Suceava;

În temeiul art. 93 pct. 3 C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze un număr de 60 de zile muncă în folosul comunității la Primăria Orașului Vicovu de Sus.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

S-au anulat actele false: avize de expediție seria AS nr. 4785309 din 01 august 2014 și aviz de expediție seria AS nr. 4785310 din 01.08.2014.

S-a dispus ca după rămânerea definitivă a hotărârii, conform art. 13 din Legea nr. 241/2005 republicată, o copie de pe dispozitivul hotărârii să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Pentru infracțiunea de evaziune fiscală, s-a constatat recuperat prejudiciul în sumă de 3.853 lei, produs A.N.A.F.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 633.600 lei, reprezentând diferența din suma împrumutată, către SC B. SRL Vicovu de Sus și s-a menținut sechestrul asigurător până la achitarea debitului în sumă de 1.050.000 lei (respectiv suma de 416400 lei de achitat).

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator, instituit prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea din 04.07.2014.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 375 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Prin încheierea din 14.03.2016 s-a dispus îndreptarea erorii materiale în sensul înlăturării mențiunii „menține sechestrul asigurator până la achitarea debitului în sumă de 1.050.000 lei (respectiv suma de 416.400 lei de achitat) din cuprinsul dispozitivului sentinței penale nr. 35/2016 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. x/91/2015, privind inculpatul A. și s-a păstrat mențiunea: „Obligă inculpatul la plata sumei de 633.600 lei, reprezentând diferența din suma împrumutată, către SC B. SRL Vicovu de Sus”.

Împotriva sentinței sus menționate au declarat apel inculpatul A. și partea responsabilă civilmente/parte civilă SC B. SRL Vicovu de Sus.

Inculpatul a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, raportat la prejudiciul de 226 lei, solicitând achitarea pentru această infracțiune în temeiul art. 16 lit. a) sau lit. c) C. proc. pen.

În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 a arătat că nedeclararea sediului nu a avut drept consecință sustragerea de la efectuarea de verificări financiare fiscale, că nu cunoaște reglementările legale, că nu a desfășurat activitate din ianuarie până în mai 2014, solicitând achitarea.

Cu privire la infracțiunea de sustragere de sub sechestru a menționat că nu a fost custode, solicitând schimbarea încadrării în forma simplă, că sechestrul nu a fost legal aplicat, astfel că nu se poate reține această infracțiune.

A mai precizat că nu poate fi reținută falsificarea unui înscris sub semnătură privată cu privire la cele două avize de expediție întocmite pe data de 01.08.2014, având în vedere că singurul lucru care i se impută este faptul că pe aceste avize în loc de ora 21: 00 a trecut ora 09:00 și în loc de ora 22:00 a trecut ora 10:00.

A precizat că și-a restituit integral împrumuturile luate de la societate pentru rezolvarea unor probleme familiale și că putea oricând să scoată din casierie sumele respective deoarece avea neîncasate dividende la nivelul acestor sume din anii 2011, 2012, 2013.

În subsidiar a solicitat stabilirea ca organ de supraveghere a Serviciului de Probațiune Vrancea pentru că își desfășoară activitatea pe raza acestui județ, și să presteze munca neremunerată în folosul comunității la Primăria Gugești. A mai solicitat înlăturarea pedepselor complementară și accesorie.

Prin decizia penală nr. 774/A din 30 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a decis, astfel:

S-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 35 din 07 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. x/91/2015.

S-a desființat în parte sentința penală nr. 35 din 07 martie 2016 a Tribunalului Vrancea, și în rejudecare:

S-a redus de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, reținând și dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen.

S-a redus de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, reținând și dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen.

S-a înlăturat din cuprinsul pedepselor complementare și accesorii interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g), j) C. pen.

S-a redus de la 2 ani la 1 an durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 261 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de sustragere de sub sechestru prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen. și s-a redus de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea acestei infracțiuni.

S-a menținut pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen.

S-a redus de la 6 luni închisoare la 4 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de împrumut sub orice formă direct de la societatea pe care o administrează, prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 modificată, reținând și dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen.

S-au înlăturat dispozițiile privind contopirea pedepselor.

În baza art. 38 alin. (1) în referire la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, sporită cu 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 8 luni [(8 luni + 6 luni + 6 luni + 4 luni) x 1/3], în final inculpatul A. va executa 1 an și 4 luni închisoare.

S-a redus de la 4 ani la 2 ani durata termenului de supraveghere, stabilit potrivit art. 91, 92 C. pen. și s-a stabilit ca organ de supraveghere Serviciu de Probațiune Vrancea.

S-a înlăturat obligația inculpatului de a nu părăsi teritoriul României, prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen.

S-a modificat obligația inculpatul, stabilită potrivit art. 93 alin. (3), în sensul că, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze cele 60 de zile de muncă în folosul comunității la Primăria comuna Gugești sau la Biserica Gugești, jud. Vrancea.

S-a redus de la 633.600 lei la 494.900 lei obligația inculpatului A. către SC B. SRL Vicovu de Sus, reprezentând diferența nerecuperată din suma împrumutată.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente/parte civilă SC B. SRL Vicovu de Sus împotriva sentinței penale nr. 35 din 07 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. x/91/2015.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva deciziei penale nr. 774/A din 30 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, inculpatul A. a formulat recurs în casație.

Dosarul având ca obiect recursul în casație declarat de către de inculpatul A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 septembrie 2016, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit la data de 24 octombrie 2016.

Prin încheierea din data de 24 octombrie 2016 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. constatând că sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casație inculpatul a indicat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susținând că pentru infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și lit. f) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat la pedepse situate în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât instanța a arătat că a făcut aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, însă, în realitate, aceasta a ignorat teza finală a alin. (1) din art. 10 din Legea nr. 241/2005.

În motivarea cazului de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a susținut că a fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C. pen., sustragere de sub sechestru, prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen. și împrumut sub orice formă direct de la societatea pe care o administrează, prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 modificată, deși faptele, în mod concret, relevate în actul de sesizare și reținute de către instanțe, nu sunt prevăzute de legea penală.

A mai susținut că acțiunea civilă a fost soluționată greșit de instanța de apel, care nu a luat în seamă înscrisurile depuse în dovedirea achitării integrale a debitului.

Examinând pe fond recursul în casație formulat de inculpatul A., Înalta Curte, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte reține că recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părțile își pot apăra drepturile, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunțate în condițiile celor cinci cazuri de nelegalitate enumerate de art. 438 C. proc. pen. și nu presupune examinarea cauzei exhaustiv, ci exclusiv sub aspectul legalității, respectiv al concordanței cu dispozițiile legii materiale și procesuale.

Înalta Curte de Casație și Justiție mai reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat ca prim motiv de recurs în casație, acesta este aplicabil în cazul în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare.

Astfel, prin „pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Prin decizia penală nr. 774/A din 30 iunie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, instanța de control judiciar a admis apelul inculpatului și a desființat în parte sentința fondului, iar în rejudecare a redus, de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare, pedeapsa aplicată pentru fiecare din cele două infracțiuni de evaziune fiscală reținute în sarcina acestuia.

Înalta Curte reține că pentru infracțiunile de evaziune fiscală pentru care inculpatul a fost condamnat, respectiv cele reglementate de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) și f) din Legea nr. 241/2005 legea prevede pedeapsa cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din aceeași lege, modificate prin Legea nr. 255/2013, a căror aplicare eronată de instanța de apel, o invocă inculpatul, prin apărător, prevăd că „În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretențiile părții civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate”.

Astfel, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și lit. f) din Legea nr. 241/2005 pentru care a fost condamnat inculpatul, iar pedeapsa aplicată este în limitele legale.

Susținerile inculpatului în sensul că instanța avea obligația să aplice o sancțiunea administrativă, ca și consecință a achitării integrale a prejudiciului, aceasta reprezentând o cauză de nepedepsire nu pot fi reținute, fapta fiind săvârșită în perioada martie-iunie 2014.

Cu referire la motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte reține că din perspectiva acestui caz de casare, nu se poate realiza o analiză a conținutul mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

În motivarea acestui caz de casare inculpatul a arătat, cu referire la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, sustragere de sub sechestru și împrumuturi sub orice formă de la societatea pe care o administrează că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată a arătat că instanța a dispus condamnarea deși fapta, în conținutul ei concret nu era de natură a atrage o sancțiune penală, ci eventual una administrativ fiscală. Cu referire la infracțiunea de sustragere de sub sechestru, a susținut că nu este prevăzută de legea penală, deoarece scopul urmărit de inculpat a fost acela de a muta bunurile și nu de a le înstrăina, iar în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, a susținut că instanța de apel nu a lut în seamă dovezile privind achitarea integrală a debitului, fiind obligat, în continuare, la plata sumei în integralitate.

Înalta Curte reține că că atât instanța de fond cât și cea de apel au examinat pentru fiecare infracțiune în parte elementele constitutive reținând că pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C. pen., fapta constă în aceea că pe avizele secundare de însoțire pe care inculpatul A. le-a înmânat conducătorului auto ce transportau cherestea au fost trecute date nereale la rubrica „punct de lucru” și „data și ora plecării transportului”, inculpatul semnând, în calitate de persoană particulară, avizele respective pe care le-a datat nereal și înmânându-se conducătorilor auto, înscrisuri ce au conținut cu relevanță juridică și care pot servi ca dovadă a conținutului lor, pentru infracțiunea de împrumut sub orice formă direct de la societatea pe care o administrează, prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, fapta constă în aceea că inculpatul s-a împrumutat în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, chiar dacă societatea la care este administrator în ultimii ani a înregistrat profit și nu și-a luat dividendele aferente, în data de 06.10.2014 și 14.10.2014 A. în calitate de asociat unic și administrator al SC B. SRL a retras din casierie sumele de 450.000 lei, respectiv 600.000 lei, total - 1.050.000 lei cu titlu de împrumut pe o perioadă de trei ani, conform contractelor de împrumut din 06.10.2014 și 14.10.2014.

Pentru infracțiunea de sustragere de sub sechestru prev. de art. 261 alin. (1) C. pen. fapta constă în aceea că, deși cunoștea că materialul lemnos fusese sechestrat, la data de 02.08.2014, inculpatul a încărcat în două autocamioane cantitatea de circa 120 mc de cherestea pe care voia să o comercializeze la Constanța, însă cele două mașini au fost depistate la scurt timp după ieșirea din punctul de lucru Gugești, jud. Vrancea, de către organele de poliție, reținându-se circumstanțele atenuante prev de art. 76 C. pen.

De altfel, potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar potrivit art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Astfel, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestite cu judecarea recursului în casație.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 774/A din 30 iunie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/91/2015.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 774/A din 30 iunie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/91/2015.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20 iunie 2017.