ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3648/2016

Decizia nr. 3648/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, petenta SC A. SRL a formulat o plângere contravențională în contradictoriu cu intimata Garda Forestieră Focșani, prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție din 17 noiembrie 2015 prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 171/2010, art. 17 și 18 din H.G. nr. 470/2014, cu referire la art. 4 din Ordinul nr. 836/2014 și art. 3 alin. (1) lit. b) din Normele de aplicare a H.G. nr. 470/2014.

1.2. Prin sentința civilă nr. 2772 din 13 aprilie 2016, Judecătoria Buzău, a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă, invocată din oficiu, cu consecința declinării soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că societatea petentă a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, reținându-se că în perioada 24.06.2015-13.11.2015, a emis 19 avize de însoțire secundară a mărfii, pentru un volum de 570,95 mc cherestea, livrată în portul Constanța, încărcată din mai multe depozite ale furnizorilor pe care operatorul economic nu le-a declarat ca depozite temporare, considerându-se că fapta sa întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 171/2010.

În cauză, s-a apreciat că fapta reținută în sarcina petentei constă în expedierea sau transportul materialelor lemnoase fără proveniență legală, aspect care rezultă din procesul-verbal atacat, dar și din dispozițiile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 171/2010, materialul lemnos nu s-a aflat nicio clipă, nici măcar în tranzit, pe raza vreunei localități situate în aria de competență a Judecătorie Buzău, iar livrarea materialelor lemnoase s-a efectuat din localități situate în județele Mureș, Covasna, Argeș și Bacău, către portul Constanța.

Așa fiind, instanța a avut în vedere că toate cantitățile de material lemnos au fost livrate în portul Constanța, această localitate fiind una din cele în care s-a consumat elementul material al faptei imputate petentei.

1.3. Prin sentința civilă nr. 11396 din 7 octombrie 2016, Judecătoria Constanța, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, secția civilă.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 171/2010 privind prevenirea și sancționarea contravențiilor silvice, amenda contravențională fiind aplicată potrivit și art. 23 din același act normativ.

Totodată, a apreciat că, prin descrierea faptei în procesul-verbal contestat, a fost evidențiat elementul material alternativ al contravenției prevăzute la art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 171/2010, respectiv acțiunea de expediere.

Astfel, s-a observat că fapta reproșată petentei constă în emiterea unor avize de însoțire secundare pentru material lemnos care provenea de la furnizori pentru care societatea petentă nu efectuase procedura de declarare ca depozite temporare.

Cum niciunul dintre cele 19 avize de însoțire secundare a materialului lemnos nu evidențiază locul întocmirii acestuia, sediul petentei este determinant în stabilirea competenței de soluționarea plângerii contravenționale.

2.1. În raport cu obiectul litigiului dedus judecății și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că Judecătoria Buzău este competentă să soluționeze cauza de față, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

2.2. Potrivit prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, „plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției silvice, se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită fapta”.

În cauză, „fapta săvârșită”, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit de organele de control/de constatare, a constat în aceea că societatea petentă „a emis un număr de 19 avize de însoțire secundare cherestea pentru un volum de 570,95 mc cherestea de fag livrată în Portul Constanța”.

În conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 171/2010, constituie contravenție silvică și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei până la 10.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase, între altele, fapta de expediere a materialelor lemnoase fără proveniență legală, așa cum este stabilită de normele referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund.

Deci, cele 19 avize de însoțire au fost întocmite/emise ca o activitate intrinsecă expedierii de material lemnos fără proveniență legală.

Or, în cauză, este necontestat că pe niciunul dintre cele 19 avize de însoțire nu este menționat locul întocmirii/emiterii, existând prezumția rezonabilă că acestea au fost întocmite/emise la/de la sediul societății petente, ceea ce probează că fapta a fost comisă/săvârșită pe raza Judecătoriei Buzău, în care se situează sediul SC A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC A. SRL în contradictoriu cu intimata Garda Forestieră Focșani, în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2016.