ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1662/2019

HOTĂRÂRE

03.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1662/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, la data de 27 septembrie 2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. S.R.L., obligarea acesteia din urmă la restituirea sumei de 20.421 USD, echivalent a 83.597 RON, la cursul de schimb 4,09 RON/USD, cu dobânda legală calculată din data de 01 august 2018 și până la data achitării integrale a debitului.

Prin Sentința civilă nr. 1039 din 8 februarie 2019, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Onești.

La pronunțarea soluției, instanța a reținut aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 107 C. proc. civ., care consacră competența teritorială în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. Nu se pune problema incidenței dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., întrucât părțile nu au încheiat un contract care să prevadă în mod expres locul convenit pentru executarea, chiar și în parte, a obligațiilor de predare a mărfii și de plată a prețului, aspect necontestat de ambele părți.

Având în vedere că necompetența în acest caz este de ordine privată, excepția a fost invocată de pârâtă prin întâmpinarea formulată la 29 noiembrie 2018, care a fost depusă în termenul legal de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată.

Ținând seama de sediul pârâtei B. S.R.L., din comuna Cașin, str. x 115, nr. 32, județul Bacău, care se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Onești, în aplicarea prevederilor art. 107 C. proc. civ., s-a stabilit că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze acțiunea.

La rândul său, Judecătoria Onești, prin Sentința civilă nr. 1251 din 21 mai 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a decide astfel, instanța a constatat existența unei convenții între părți, potrivit căreia reclamanta A. S.R.L., care avea de expediat cantitatea de 160 colete cherestea de fag către cumpărătorul C. cu o navă comercială, s-a înțeles cu pârâtul, care avea de expediat și el marfa către același cumpărător cu aceeași navă comercială, ca acesta să expedieze ambele cantități de marfă pe numele pârâtului, urmând ca acesta să restituie contravaloarea celor 168 colete primite de la reclamantă.

Ca urmare a acestei, convenții s-a încheiat un singur conosament cu nr. x din 9 mai 2017, pe numele pârâtei, pentru 256 colete, care atestă încărcarea mărfii pe nava comercială.

Așadar conflictul dintre părți se poartă cu privire la plata sau neplata de către pârâtă a contravalorii celor 168 colete primite de la reclamantă.

Judecătoria a constatat că, în speță, contractul este reprezentat de înțelegerea dintre părți de a expedia în comun marfa reclamantei și a pârâtei doar pe numele acesteia din urmă, pentru a beneficia de taxe reduse, cu obligația pârâtei de restituire către reclamantă a prețului plătit pentru marfa acesteia. În acest sens exista și conosamentul cu nr. x din 9 mai 2017.

În raport de această convenție a părților, s-a reținut că întreaga derulare, executare a contractului (încheiat în forma mai sus arătată și care respectă definiția contractului conform C. civ.) s-a desfășurat în raza teritorială a Judecătoriei Constanța, ceea ce conduce la concluzia că, în temeiul art. 113 alin. (3) C. proc. civ., acestei instanțe îi revine competența de a judeca litigiul de față.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării cererii de chemare în judecată revine Judecătoriei Onești, pentru considerentele ce succed:

Obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă cererea reclamantei A. S.R.L. prin care solicită obligarea pârâtei B. S.R.L. la restituirea sumei de 20.421 USD, echivalentul a 83.597 RON, cu dobânda legală calculată din 1 august 2018 și până la data achitării integrale a debitului, invocându-se că pârâta a acționat în calitate de mandatar, fiind obligată să restituie reclamantei prețul mărfii vândute.

Prin motivele de fapt ale cererii, s-a arătat că, la 9 mai 2018, a fost încărcată marfa constând în 168 colete cherestea de fag, ce aparținea societății reclamante, în vederea livrării către beneficiarul cumpărător C.. În acest scop, s-a emis un singur conosament cu nr. x din 9 mai 2017, pe numele pârâtei, pentru 256 colete (parte din ale fiind ale pârâtei).

Art. 107 C. proc. civ. prevede: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel." Această normă reglementează competența de drept comun din punct de vedere teritorial pentru judecata în primă instanță, în sensul că, în absența unei norme contrare, instanța competentă este cea reglementată prin art. 107 C. proc. civ.

Conform art. 113 pct. 3 C. proc. civ. "În afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 mai sunt competente: instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract."

Înalta Curte reține că această din urmă norma de competență este aplicabilă doar dacă este îndeplinită condiția ca părțile să fi prevăzut explicit în contract locul executării, fie chiar în parte a obligației. Întrucât textul face referire expresă la convenția părților privind locul executării, materializarea acesteia într-o clauză contractuală rămâne o condiție de aplicare a normei de competență în discuție.

În speță, se constată, din actele dosarului, că între părți nu s-a încheiat în scris un contract în care să se stipuleze locul convenit pentru executarea, chiar și în parte, a obligațiilor de predare a mărfii și de plată a prețului, chestiune necontestată de părți prin apărările făcute în fața Judecătoriei Constanța.

Cum această condiție nu este îndeplinită, competența teritorială nu mai este alternativă, urmând a fi determinată potrivit prevederilor art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea se adresează instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Văzând că sediul pârâtei B. S.R.L. este în Cașin, județul Bacău, în aria de competență a Judecătoriei Onești, se reține că aceasta este instanța competentă teritorial să judece acțiunea de față.