ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2946/2009

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 55 din 25 martie 2009

pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția penală, în dosarul nr. 3344/85/2008, a

fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul R.I. împotriva

deciziei nr. 3311/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut de către instanță că prin decizia

penală nr. 3311/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în

recurs, în rejudecarea cauzei, după casarea hotărârilor de achitare respectiv

decizia penală nr. 316/2003 a Curții de Apel Alba lulia și sentința penală nr. 83

din 9 aprilie 2003 a Tribunalului Sibiu, revizuientul a fost condamnat la

pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire

prevăzută de art. 221 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunile de tâlhărie și lipsire de libertate reținute prin rechizitoriu.

Ca situație de fapt, se reținuse că, în

noaptea de 28 noiembrie 1999, membrii familiei H. din municipiul Mediaș au fost

atacați în locuința lor, în scop de jaf, de o bandă formată din 3 persoane

care, prin acte de mare violență, au sustras sume importante de bani și circa

200 grame bijuterii.

Pe baza probelor administrate în cauză,

instanța de casare constatase că, deși nu existau suficiente elemente de fapt

care să confirme participația revizuientului la comiterea infracțiunii de

tâlhărie, existau dovezi certe privind valorificarea de către revizuient a

unora dintre bijuteriile sustrase din locuința părților vătămate.

A fost reținută în acest sens, declarația

numitului Z.C. - condamnat în calitate ca autor al jafului, care îl indicase pe

revizuient ca fiind persoana căreia îi predase mai multe bijuterii din cele

sustrase din locuința părților vătămate, pentru a le valorifica, făcându-i

cunoscută proveniența ilicită a acestora.

De asemenea, s-a reținut că la data de 1

decembrie 1999 și 6 decembrie 1999, conform contractelor de amanet depuse la

dosarul cauzei, revizuientul

valorificase

respectivele bijuterii, obținând un folos material de 2.200.000

lei.

Cu privire la cererea de revizuire formulată în

cauză, prima instanță a constatat că probele administrate după admiterea în

principiu a cererii, conform art. 403 C. proc. pen., nu au demonstrat o altă

stare de fapt decât cea avută în vedere de instanța de casare, nefiind dovedite

situațiile invocate în susținerea cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394

alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen.

fusese invocat de

condamnat în raport de împrejurarea că la data

comiterii faptelor nu se

afla în localitatea Mediaș și că despre acest fapt aveau cunoștință martorii N.C.

și P.I. care puteau confirma prezența sa în orașul Râmnicu Vâlcea, în perioada

26 noiembrie 1999 -1 decembrie 1999.

Declarațiile acestor martori au fost

înlăturate de instanță, ca nesincere și făcute pro causa, reținându-se că

respectivele declarații erau contradictorii atât între ele cât și cu

declarațiile revizuientului condamnat.

În ceea ce privește cazul de revizuire

întemeiat pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., prima

instanță a arătat că acesta nu putea fi reținut atât timp cât prin hotărâre

judecătorească intrată în puterea lucrului judecat se stabilise că martorii M.I.

și S.G. nu săvârșiseră infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza în care

revizuientul fusese condamnat.

Apelul declarat de condamnat împotriva acestei

sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 51/A/2009 din 9

iunie 2009 a Curții de Apel Alba lulia.

În termen legal, decizia pronunțată în cauză a

fost atacată cu recurs de către revizuientul condamnat R.I.

Recursul nu a fost motivat.

În ședința publică de la 14 septembrie 2009,

s-a luat act de depunerea la dosarul cauzei a cererii recurentului revizuient

condamnat, cuprinzând declarația de retragere a căii de atac formulate

împotriva deciziei pronunțate în apel.

Având în vedere cererea formulată, precum și

dispozițiile art. 385/4 C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție a luat act de retragerea recursului declarat în

cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declarația recurentului condamnat R.I. de

retragere a recursului formulat împotriva deciziei penale nr. 51/A din 9 iunie

2009 a Curții de Apel Alba lulia, secția penală.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 septembrie 2009.