ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 216/2008

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, reține următoarele: Prin sentința penală nr. 58 din 15 februarie 2006, Tribunalul Hunedoara l-a condamnat pe inculpatul N.C., la: - 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată C.M.); - 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată N.A.D.) prin schimbarea încadrării juridice a faptelor, conform art. 334 C. proc.

pen.; - 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) (parte vătămată C.M.); - 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată N.A.D.). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 9 din 4 ianuarie 2005 a Judecătoriei Petroșani, urmând ca pedeapsa să fie executată alături de cea aplicată prin prezenta sentință, în total 11 ani și 6 luni închisoare.

Inculpatul F.A.A. a fost condamnat, la 9 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și art. 2 1 lit. a) C. pen. (parte vătămată C.M.); - 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. (parte vătămată C.M.); - 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. (parte vătămată N.A.D.). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare. Inculpatul V.S. a fost condamnat, la 4 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 26 raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

(parte vătămată N.A.D.). În cauză s-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. și în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a acestora. În temeiul art. 88 C. pen., a fost dedus din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și arestării preventive pentru inculpatul F.A.A. și V.S. de la 6 iulie 2005 la 15 februarie 2006. Instanța a constatat că a fost recuperat prejudiciul cauzat părții civile N.A.D. și parțial prejudiciul cauzat părții civile C.M. și a obligat în solidar inculpații N.C. și F.A.A. să plătească părții civile C.M. suma de 200 lei RON și 400 EURO sau echivalentul în lei la data executării. S-a dispus restituirea unui tricou către partea civilă N.A.D. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență că, în data de 17 iunie 2005, vătămată C.M.

din orașul Uricani după ce a fost contactat telefonic de inculpatul F.A.A. zis „B.” a acceptat să se întâlnească cu acesta la Hotelul G. La această întâlnire, inculpatul F.A.A. i-a propus părții vătămate C.M. să ducă în Italia, două tinere pentru prostituție contra sumei de 1000 EURO. Partea vătămată a refuzat propunerea, motivând că în Italia, are un loc de muncă și nu vrea să aibă probleme. Văzând că partea vătămată refuză propunerea, inculpatul i-a cerut să le conducă pe cele două tinere (martorele C.M.M. și P.D.A.) la domiciliu, în orașul Vulcan. S-a mai reținut că, partea vătămată C.M., a acceptat să le conducă pe cele două tinere în orașul Vulcan și în timp ce aștepta în fața blocului uneia dintre ele, a fost răpit de inculpatul N.C.

iar inculpatul F.A.A. I-a răpit pe N.A., I-a urcat într-un autoturism taxi condus de numitul Prian Alin. Cele două părți vătămate au fost duse la locul stabilit de inculpatul N.C., respectiv pe Dealul B., în orașul Vulcan, lângă Schitul Sf. Nicolae unde au fost lovite și deposedate de bani. După ce Ie-a bătut, inculpatul N.C. a obligat părțile vătămate să declare în fața unei camere video că ei (părțile vătămate) au cerut „fete” pentru prostituție și că el (inculpatul) nu se ocupa de așa ceva. S-a mai reținut că, inculpații N.C. și F.A.A. au sustras de la partea vătămată C.M. un telefon mobil NOKIA 7250 în valoare de 300 EURO și sumele de 100 EURO și 200 lei RON. Inculpatul N.C. a sustras de la partea vătămată N.A.D.

un telefon mobil SAMSUNG în valoare de 500 EURO. După aceste fapte, inculpații ajutați de alți complici au dus părțile vătămate într-un bar din Vulcan și apoi în apartamentul numitului C.G., unde au fost ținute în mod ilegal, până a doua zi, fiind păziți de inculpatul F.A.A. și numiții „M.” și „l.”. A doua zi, inculpatul N.C. i-a cerut părții vătămate C.M. să dea o procură notarială pe numele inculpatului F.A. A. prin care să arate că îi lasă acestuia autoturismul proprietate personală marca OPEL CALIBRA și dacă vrea să-i fie restituit, să achite 2000 EURO. Nu s-a reușit efectuarea actului notarial, deoarece era o zi de sâmbătă, astfel că părțile vătămate au fost eliberate, însă autoturismul în valoare de 9000 EURO a fost reținut de inculpatul N.C.

La întâlnirea care a avut loc, în data de 6 iulie 2005, între părțile vătămate și inculpatul F.A.A., acesta a fost surprins în flagrant în timp ce a primit suma de 2000 Euro de la partea vătămată C.M., în schimbul restituirii autoturismului (procesul verbal de prindere în flagrant). În urma loviturilor primite părțile vătămate C.M. și N.A.D. au suferit leziuni ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale și respectiv 15-16 zile, pentru vindecare. Ulterior, părțile vătămate au identificat printre agresori pe inculpatul V.S., cel care a lovit-o pe partea vătămată N.A. și pe numiții B.M. zis „M.”, T.I. zis „l.”, B.R. zis „B.”, P.A. și G.C., față de aceștia din urmă în baza art. 45 raportat la art. 33 lit. a) și art. 38 C. proc.

pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara dispunând disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor. Instanța de fond a reținut că tot acest scenariu, după care au avut loc faptele, a fost pus la cale de inculpatul N.C., care a doua zi a și părăsit județul Hunedoara, neprezentându-se la urmărirea penală și la judecată, fiind dat în urmărire generală. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații. Inculpatul N.C. a criticat sentința, susținând că infracțiunea de tâlhărie nu a fost săvârșită de el, ci de alte persoane, iar pentru infracțiunea de lipsire de libertate pedeapsa aplicată este prea mare. Inculpatul F.A.A. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de șantaj și reducerea pedepsei.

Inculpatul V.S. a solicitat achitarea. Prin decizia penală nr. 140/A/2006, Curtea de Apel Alba lulia a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din declarațiile inculpaților, coroborate cu declarațiile părților vătămate, precum și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat, sunt dovedite, participarea fiecăruia fiind bine stabilită în concret. Inculpatul N.C. a contribuit la luarea prin violență a bunurilor, săvârșind infracțiunea de tâlhărie. întrucât între actele de violență, de amenințare și deposedarea de bunuri a părților vătămate a fost un timp foarte scurt, instanța a apreciat că aceste activități nu pot fi considerate ca acte ale infracțiunii de șantaj.

Pedeapsa aplicată acestui inculpat pentru infracțiunea de lipsire de libertate, s-a reținut că este corect individualizată. Aceleași considerente au fost reținute și în cazul inculpatului F. A.A. cu privire la schimbarea încadrării juridice. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul F.A.A. și soția inculpatului N.C., N.G. pentru acesta din urmă. Prin decizia penală nr. 7306 din 15 decembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admis recursul declarat pentru inculpatul N.C. de soția acestuia, N.D.G. împotriva deciziei penale nr. 140/ A din 27 aprilie 2006 a Curții de Apel Alba lulia, a casat în parte decizia penală sus-menționată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului declarat de acest inculpat, la Curtea de Apel Alba lulia.

Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.A.A. împotriva aceleiași decizii penale, față de acest inculpat hotărârea rămânând definitivă. Cu referire la recursul inculpatului N.C., Înalta Curte a reținut că acesta este fondat, subzistând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen., deoarece instanța de apel a soluționat cauza cu procedura nelegal îndeplinită. Astfel, s-a reținut că pentru data de 20 aprilie 2006, când a avut loc judecata apelului, inculpatul a fost citat greșit la Bumbești, sat Picit în loc de Bumbești PITIC cum era corect, iar în localitatea Vulcan s-a greșit numărul blocului, trecându-se nr. x în loc de nr. xx. Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Alba lulia sub nr. 8371/1/2006, și soluționată prin decizia penală nr. 44/ A din 20 martie 2007, prin care a fost respins apelul declarat de inculpatul N.C.

împotriva sentinței penale nr. 58 din 15 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut în urma analizării probelor de la dosar că inculpatul N.C. a contribuit direct la luarea prin violență a bunurilor săvârșind infracțiunea de tâlhărie, între actele de violență și amenințare și deposedarea de bunuri fiind un timp foarte scurt, așa încât a considerat instanța că aceste activități nu pot fi considerate ca acte ale infracțiunii de șantaj. S-a mai reținut că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de lipsire de libertate, este corect individualizată. Împotriva deciziei Curții de Apel pronunțată în rejudecare, a declarat în termen legal recurs inculpatul N.C.

Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerea orală a acestuia, de către apărătorul desemnat din oficiu, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. S-a solicitat, în principal admiterea recursului și achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, întrucât din probele de la dosar nu rezultă că inculpatul ar fi comis această faptă. În subsidiar a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., și redozarea pedepsei. Examinând recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei instanței de apel, în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc.

pen. , Înalta Curte apreciază recursul inculpatului nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a materialului probator, rezultă că primele instanțe au reținut în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului N.C. Astfel, din declarațiile părților vătămate C.M. și N.A., ale martorilor C.M.M., P.D.A. rezultă că inculpatul N.C. nu numai că a pus la cale întreg scenariul prin care părțile vătămate au fost deposedate de bunuri, dar a și avut un rol activ în răpirea acestora, pe care Ie-a lovit după care, Ie-a deposedat de bunuri. Astfel, din declarația celor două martore rezultă că inculpații N.C. și F.A.A., Ie-a cerut să se prezinte la întâlnirea cu părțile vătămate (băieții din Italia), să pretindă că sunt prostituate și că acceptă să fie duse în Italia pentru a practica prostituția.

Partea vătămată N.A. a declarat constant că inculpatul N.C. zis S., cu un par în mână i-a cerut portmoneul, și când i-a spus că nu are așa ceva, I-a lovit cu parul pese cap și spate. Fiindcă partea vătămată nu a avut bani, inculpatul i-a luat telefonul mobil. Referindu-se la ce s-a întâmplat lângă Schitul Sf. Gheorghe, partea vătămată a arătat „am fost legați de câte un picior și mai apoi unul de celălalt, fiind bătuți cu pumnii și picioarele de S., B., l.M.S. „iar cu referire I-a momentul când au fost lăsați să plece din apartament, a arătat” S. și B., ne-au spus mie și lui C. că dacă vrem mașina înapoi să le aducem 2000 EURO în termen de 30 de zile, ca răscumpărare, S. și B., i-au luat lui C. și toate actele mașinii în original”.

Partea vătămată C.M. în declarațiile date, a descris amănunțit cum a fost reținut de inculpatul N.C., cum a fost lovit de acesta și de prietenii lui, deposedat de bunuri, iar după ce a fost lipsit de libertate până a doua zi, inculpatul N. i-a reținut autoturismul și actele acestuia, cerându-i în schimb suma de 2000 Euro, pe care trebuia să i-o înmâneze în termen de 30 de zile. Că inculpatul N.C. Ie-a lovit pe cele două părți vătămate rezultă și din declarațiile inculpaților F.A., V.S. și martorului Ș.A. Declarația inculpatului F.A. se coroboreză cu declarațiile părților vătămate, în sensul că inculpatul N.C. a fost cel care a reținut autoturismul părții vătămate C.M. și tot el i-a solicitat acesteia să achite suma de 2000 euro.

Față de aceste probe directe administrate legal și nemijlocit de instanța de judecată, susținerea apărătorului inculpatului că acesta nu a participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie este nefondată. Din probele analizate rezultă fără dubiu că inculpatul N.C. a pus la cale acest plan, că a participat la realizarea lui, începând cu răpirea părților vătămate, lovirea în mod repetat a acestora, deposedarea lor de bunuri (telefoane, bani, autoturism), și lipsirea lor de libertate timp de aproape 24 de ore. Fapta inculpatului care împreună cu coinculpații le-au răpit pe părțile vătămate, timp de mai multe ore (peste noapte), întrunește elementele constitutive a două infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută și pedepsită de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.

Fapta inculpatului de a aplica împreună cu coinculpatul F.A.A., în mod repetat lovituri părții vătămate C.M. provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale sustrăgându-i un telefon mobil NOKIA 7250 în valoare de 300 EURO, sumele de 100 EURO și 200 lei RON și un autoturism în valoare de 9000 EURO întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Fapta aceluiași inculpat de a o lovi pe partea vătămată N.A.D. provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 15-16 zile de îngrijiri medicale, după care i-a sustras un telefon mobil SAMSUNG în valoare de 500 EURO, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen.

Nu poate fi primit nici cel de al doilea motiv de recurs formulat de inculpat, care vizează individualizarea pedepsei, întrucât primele instanțe au făcut o corectă aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere pericolul social concret al faptelor inculpatului, caracterizate ca fiind foarte grave, având în vedere că acesta este autorul planului după care s-au desfășurat faptele, violența de care a dat dovadă, lovind părțile vătămate cu bâta, cu o scândură și cu picioarele, că Ie-a legat un de alta și a continuat să le bată, că Ie-a lipsit de libertate ducându-le într-un apartament unde Ie-a ținut sub „pază”, precum și periculozitatea manifestată de persoana inculpatului care este recidivist și care s-a sustras atât de la urmărirea penală cât și de la cercetarea judecătorească.

Față de aceste circumstanțe reale și personale reținute în cauză, instanța de recurs apreciază nu se impune reducerea pedepsei aplicate care oricum a fost orientată spre minimul special prevăzut de lege. În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că decizia recurată este temeinică și legală, că nu există nici un motiv de casare a acesteia, astfel că, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului N.C., ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 44/ A din 20 martie 2007 a Curți de Apel Alba lulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 22 ianuarie 2008.