ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3197/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de la 17 noiembrie

2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în dosarul nr. 11062/63/2009,

s-a admis cererea formulată de reclamanta S.I.F.O. SA împotriva pârâtei SC A.

SA Craiova. S-a desemnat expertul B.E.L. pentru a analiza operațiunile din

gestiunea pârâtei în perioada 2003 - 30 iunie 2009, sub următoarele aspecte:

relațiile pârâtei cu SC C. SRL, relațiile pârâtei cu acționarul R.S.V., plățile

facturate și efectuate către R.S.V. și între cele două societăți, orice relații

în care au fost implicate aceste persoane. S-a dispus ca expertul să înmâneze

raportul consiliului de administrație, directoratului și consiliului de

supraveghere, cenzorilor sau creditorilor interni ai societății, precum și

reclamantului. S-a stabilit un onorariu de 3000 lei în sarcina pârâtei SC A. SA

Craiova.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că reclamantul este acționar al SC A. SA Craiova cu mai mult de 10 %

din capitalul social, astfel încât justifică interesul și calitatea de a

solicita verificarea operațiunilor efectuate de organele de gestiune. Apărarea

formulată de pârâtă este lipsită de relevanță, reglementarea prin Legea nr. 297/2004

a modalității de exercitare a dreptului de control al acționarilor nefiind de

natură a exclude aplicarea art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, acest din

urmă text având drept scop asigurarea dreptului la informare al acționarilor.

Împotriva acestei încheieri a

declarat apel pârâta SC A. SA Craiova, care a invocat nelegalitatea și a

susținut că apelanta este o societate ale cărei acțiuni sunt admise la

tranzacționare pe o piață reglementată și, prin urmare, în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 297/2004, are obligația de a supune situațiile sale

financiar-contabile autorizării unui auditor extern.

Răspunzând criticilor formulate de

pârâta SC A. SA Craiova, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin

decizia nr. 29 din 18 februarie 2010, a admis apelul, a schimbat încheierea

apelată și pe fond a respins acțiunea ca nefondată.

În motivarea soluției, instanța de

control judiciar a reținut că Legea nr. 297/2004 este lege specială în raport

cu legea generală în materia societăților comerciale, Legea nr. 31/1990, iar

dispozițiile legii speciale se aplică cu prioritate față de norma generală.

Ca urmare, dispozițiile generale ale

art. 136 din Legea nr. 31/1990 sunt inaplicabile societăților comerciale ale

căror acțiuni sunt tranzacționate pe piața de capital, pentru aceste societăți

fiind incidente dispozițiile art. 258 și 259 alin. (1) din Legea nr. 297/2004

și ale art. 113 lit. f) din Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenții și

operațiunile cu valori mobiliare, potrivit cărora situațiile financiar-contabile

sunt audiate de membri ai C.A.F.R. și sunt elaborate în conformitate cu

cerințele specifice stabilite de Ministerul Finanțelor Publice și cu

reglementările C.N.V.M.

Auditorul financiar întocmește

raportul de audit financiar și, în cazul solicitării acționarilor reprezentând

cel puțin 5 % din totalul drepturilor de vot, întocmește și rapoarte

suplimentare, pentru care administratorii sunt obligați să furnizeze toate

informațiile solicitate.

Totodată, art. 259 alin. (2) din

Legea nr. 297/2004 prevede că „dacă administratorii și auditorii. nu dau curs

solicitării în termenul prevăzut sau dacă raportul publicat nu cuprinde

informațiile din cadrul de raportare, acționarii se vor putea adresa instanței

din raza teritorială unde își are sediul societatea, în vederea numirii unui

alt auditor financiar sau expert pentru reluarea procedurii de întocmire și

prezentare a unui raport suplimentar, urmând ca raportul să fie înaintat

instanței și comunicat părților, iar opinia auditorului financiar sau a

expertului să fie publicată în Buletinul C.N.V.M.”.

Împotriva acestei soluții reclamanta

S.I.F.O. SA a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile vizând

aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 2 C. proc.

civ.

Astfel, se susține că unei formulări

generale a textului trebuie să îi corespundă o aplicare a sa generală, fără a

introduce distincții pe care legea nu le conține.

Faptul că legea specială, prevede

reguli speciale cu privire la dreptul acționarilor la informare nu înlătură

posibilitatea acestora de a exercita drepturile prevăzute de Legea nr. 31/1990,

Legea nr. 297/2004 neconținând prevederi contrare și nici derogări de la aceste

dispoziții legale.

Intimata a depus întâmpinare prin

care solicită respingerea acțiunii motivat de faptul că societatea face parte

din categoria societăților comerciale ale căror acțiuni sunt admise la

tranzacționare pe o piață reglementată, supusă Legii nr. 297/2004.

Recursul este nefondat.

Societatea intimată face parte din

categoria societăților comerciale ale căror acțiuni sunt admise la

tranzacționare pe o piață reglementată.

În cauza de față există un concurs

de legi, iar față de caracterul societății este evident că Legea nr. 297/2004

este lege specială în raport cu legea generală în materia societăților

comerciale, Legea nr. 31/1990, iar dispozițiile legii speciale se aplică cu

prioritate față de norma generală, astfel că va fi înlăturată critica

recurentei potrivit căreia aplicabilitatea dispozițiilor legii speciale

reprezintă în fapt împlinirea unei proceduri prealabile.

Aceasta în condițiile în care

solicitările, reclamantei recurente, ce formează obiectul cererii adresate

instanței de judecată, erau de natura celor stabilite în sarcina auditorului

financiar extern, potrivit art. 113 F, G din Regulamentul nr. 1/2006 R,

obiectivele expertizei solicitate, regăsindu-se în problematica cuprinsă în

anexa nr. 29 la Regulamentul nr. 1/2006 R.

De altfel, dispozițiile art. 259 alin.

(2) din Legea nr. 297/2004 prevăd că în situația în care administratorii și

auditorii nu dau curs solicitării în termenul prevăzut, sau dacă raportul

publicat nu cuprinde informațiile din cadrul de raportare, acționarii se vor

putea adresa instanței din raza teritorială unde-și are sediul societatea, în

vederea numirii unui alt auditor financiar sau expert pentru reluarea

procedurii de întocmire și prezentare a unui raport suplimentar, urmând ca

raportul să fie înaintat instanței și comunicat părților, iar opinia

auditorului financiar sau a expertului să fie publicată în Buletinul C.N.V.M.

În această situație în mod corect

instanța de apel, a reținut că acționarul poate apela la instanța de judecată

numai dacă administratorul sau auditorii unității nu dau curs solicitării sale

de întocmire a unui raport suplimentar și numai în condițiile prevăzute de art.

259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004.

În aceste condiții din economia

textului precitat pentru societățile comerciale ale căror acțiuni sunt

tranzacționate pe piața de capital, legea specială prevede nu doar cerințele

speciale referitoare la întocmirea situațiilor financiar-contabile și raportul

de audit financiar, ci și reguli speciale cu privire la dreptul acționarilor la

informare.

Așadar, recurenta, acționar deținând

peste 5 % din totalul drepturilor de vot în A.G.A. SC A. SA, poate exercita

dreptul la informare exclusiv în condițiile prevăzute de legea specială.

Față de cele arătate, văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.I.F.O. SA Craiova împotriva deciziei nr. 29 din 18 februarie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 7 octombrie 2010.