ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3406/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 420 din 3 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția civilă, a fost admisă, în parte acțiunea formulată de reclamantele M.C., B.C.F. și S.H. împotriva pârâtei SC P. SA, a fost anulată dispoziția nr. 790 din 5 iulie 2001, emisă de pârâtă, a fost dispună anularea parțială a încheierii de intabulare 7737/1995 din C.F. 211 Cristian III de sub B 7, 8, 9 și restabilirea situației anterioare de C.F., în sensul reînscrierii imobilelor cu nr. top. 182/1/24/1/2/1 teren de construcții cu vila 20, în suprafață de 929 mp din C.F. 222 Cristian p III și cu nr. top. 182/1/24/1/2/2 – pădure în suprafață de 1272 mp, în C.F. 211 Cristian p III sub A 1 și sub nr. top.

182/1/24/1/2 – pădure cu vila 20 în suprafață de 2201 mp, a fost obligată pârâta SC P. SA să emită dispoziție de restituire, în natură, asupra imobilelor înscrise în C.F. 211 Cristian p III, cu nr. top. 182/1/24/1/2 – pădure cu vila 20, în suprafață de 2201 mp și C.F. 221 Cristian p. III nr. top. 182/1/24/1/1/2 – pădure în Păltiniș în suprafață de 1240 mp, în caz de refuz sentința ținând loc de dispoziție, precum și să le lase reclamantelor deplina proprietate și posesie imobilele susmenționate, au fost respinse celelalte capete de cerere formulate în contradictoriu cu această pârâtă, respectiv SC P. SA, a fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâtului Statul Român, prin Primăria municipiului Sibiu și prin Primăria comunei Cristian și a fost obligată pârâta SC P. SA să le plătească reclamantelor suma de 20.000.000 lei, reprezentând parte din cheltuielile de judecată.

Apelul declarat de pârâta SC P. SA a fost admis, prin decizia nr. 1237/A din 7 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a fost schimbată în tot sentința tribunalului, în sensul că a fost respinsă acțiunea și a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamante împotriva aceleiași sentințe. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a pronunțat decizia nr. 7070 din 25 octombrie 2007, prin care a fost admis recursul declarat de reclamante, a fost casată decizia curții de apel și a fost trimisă cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecare. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a pronunțat decizia nr. 114/A din 6 iunie 2008, prin care au fost admise apelurile declarate de reclamante și de pârâta SC P. SA, a fost schimbată, în parte, sentința tribunalului, în sensul că a fost obligată această pârâtă să emită dispoziție de restituire în natură și a imobilului cu nr. top.

182/1/24/1/1/1/1/1/2 cabana 21 și teren în suprafață de 256 mp, înscris în C.F. nr. 404 Cristian p. III, să le lase reclamantelor în deplină proprietate și posesie și acest imobil, au fost respinse capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a încheierilor de intabulare și restabilirea situației anterioare de C.F., au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost obligată pârâta să le plătească reclamantelor suma de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs reclamantele și pârâta SC P. SA. Reclamantele și-au încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

și au susținut că, în mod greșit a fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a încheierilor de intabulare și restabilirea situației anterioare de C.F., câtă vreme s-a constatat că titlurile au fost nevalabile, soluție contrară deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că nejustificat le-a fost admis apelul doar cu privire la cabana 21 și terenul aferent și că Statul Român are calitate procesuală pasivă, deoarece a preluat abuziv imobilele. Prin recursul său, încadrat în prevederile art. 304 pct. 4, 5, și 9 C. proc.

civ., pârâta SC P. SA a susținut, în esență, că nu există notificare formulată în termen legal pentru vila 21, situație în care se impunea casarea cu trimitere, spre rejudecare, aceluiași tribunal, care nu s-a pronunțat pe fond; că în acest mod le-a fost încălcat dreptul la apărare, pentru a demonstra că această vilă nu mai există; că instanța de apel a omis a se pronunța cu privire la motivul de apel referitor la existența unui titlu distinct asupra terenului, respectiv H.G. nr. 834/1991; că au fost încălcate prevederile art. 315 C. proc.

civ., raportat la faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin decizia de casare că nu este inadmisibil capătul de cerere vizând anularea privatizării; că nu a fost analizată excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de primărie; că nu a fost respectată decizia de casare privind buna-credință a recurentei; că a fost încălcat principiul disponibilității părților; că există o eroare cu privire la momentul privatizării; că sunt aplicabile prevederile art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, precum și art. 21 alin. (2) din aceeași lege; că nu este posibilă restituirea în natură a imobilelor decât în situația în care este desființat titlul subdobânditorului și că vila 21 a fost distrusă, iar în locul ei a fost construit un alt imobil.

În faza de recurs a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei SC P. SA, intervenientul A.T. (fila 96), cerere admisă, în principiu, la termenul din 9 februarie 2010. Recursurile și cererea de intervenție sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma. Prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, și anume decizia nr. 7070 din 25 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a stabilit că instanța de apel era datoare să se pronunțe pe fondul apelului, că nu poate fi considerată inadmisibilă cererea formulată în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001, deoarece această prevedere legală are scopul de a putea fi anulate actele juridice, inclusiv cele de privatizare, total sau parțial, dacă sunt îndeplinite condițiile legale și că problemele de carte funciară ar putea forma obiectul altui litigiu, dar nimic nu se opune ca acestea să fie rezolvate concomitent cu fondul litigiului.

Aceste probleme de drept dezlegate erau obligatorii pentru instanța de trimitere, care nu s-a conformat deciziei de casare, încălcând astfel prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. Pe de altă parte, pârâta SC P. SA a invocat, printre motivele de apel, existența unui titlu distinct asupra terenului, respectiv H.G. 834/1991, motiv asupra căruia instanța a omis a se pronunța. Ambele motive învederate sunt de natură a conduce la casarea deciziei curții de apel. În consecință, conform art. 313 C. proc. civ., urmează a fi admise ambele recursuri, precum și cererea de intervenție, a fi casată decizia curții de apel și a fi trimisă cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelurilor. Având în vedere motivele ce determină casarea deciziei atacate, urmează a fi examinate cu ocazia rejudecării, celelalte critici formulate de recurente și de intervenient.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Admite recursurile declarate de reclamantele B.C., M.C. și S.H. și pârâta SC P. SA, precum și cererea de intervenție formulată de intervenientul A.T. Casează decizia nr. 114/A din 6 iunie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.