ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2967/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia-Mare sub nr. 7514/182/2007, reclamanta SC T.G.M. a chemat în judecată pe pârâta R.N.P. R. – D.S. Baia-Mare prin care a solicitat să se constate dreptul de închiriere asupra obiectivului P.S. ce a făcut obiectul licitației publice organizate de către pârâtă cu obligarea pârâtei la încheierea procesului verbal de predare primire cu reclamanta și predarea efectivă a obiectivului către reclamantă, cu cheltuieli de judecată. Instanța verificându-și competența a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Maramureș, secția comercială, prin sentința civilă nr. 6067 din 6 decembrie 2007. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta care a fost constatat nul prin decizia civilă nr. 135/ R din 8 februarie 2008, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr. 848/100/2008.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, urmare anunțului publicat de pârâtă în ziarele locale cu privire la intenția de organizare a unei licitații publice cu obiectivul „Închirierea P.S.”, a participat la concursul de oferte din data de 13 august 2007 și apoi din 28 august 2007, oferind cel mai ridicat preț, a fost desemnată câștigătoare. Cu toate acestea reclamanta a primit din partea pârâtei o adresă prin care i se comunica că s-a hotărât anularea licitației de închiriere a P.S. din 28 august 2008, prin care reclamanta a fost atenționată de către prefect despre existența unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care este amplasată P.S., până la clarificarea situației juridice a acestora, se impune sistarea oricărui demers de închiriere, concesionare sau vânzare a P.S.

Totodată, P.S. a confirmat existența cererilor de retrocedare a terenurilor pe care este amplasată păstrăvăria, care sunt în curs de soluționare. A arătat pârâta că până la clarificarea situației juridice a terenurilor în discuție a fost nevoită să stopeze orice procedură de atribuire a vreunui contract vizând P.S. Prin sentința civilă nr. 2832 din 29 septembrie 2008 a Tribunalului Maramureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei. Tribunalul a reținut că reclamanta, urmare a anunțului din 2 august 2007 din ziarele locale „G.M.” și „G.M.” privind organizarea unei licitații publice de către D.S. Baia Mare având ca obiect „Închirierea P.S.” a participat la data de 13 august 2007 la concursul de oferte.

Întrucât ofertele au fost sub valoarea prag din caietul de sarcini de licitație, nici un ofertant nu a fost declarat câștigător, concursul de oferte reluându-se la data de 28 august 2007. La această dată reclamanta a oferit cel mai ridicat preț însă nu i s-a comunicat procesul verbal încheiat cu ocazia licitației, ci o adresă nr. 8691 din 31 august 2007 prin care i s-a comunicat anularea licitației de închiriere a P.S., urmare atenționării primite din partea prefectului potrivit căreia până la clarificarea situației juridice a terenurilor pe care este amplasată păstrăvăria se impune stoparea oricărui demers privind închirierea acestui obiectiv. Reclamanta deși avea posibilitatea potrivit dispozițiilor art. 255 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 modificată de a contesta în justiție actul autorității contractuale care o nemulțumea, în condițiile legii contenciosului administrativ, nu a uzat de această posibilitate. Instanța a apreciat că întrucât reclamanta nu a înțeles să-și întemeieze acțiunea pe dispozițiile legale aplicabile în materie de achiziții publice, respectiv Legea nr. 337/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 34/2006 în cauză sunt incidente dispozițiile art. 111 C. proc. civ., potrivit căruia „cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”. Împotriva hotărârii a declarat apel reclamanta SC T.G.M. SRL, solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a sentinței atacate și în consecință să se admită acțiunea formulată.

În motivare reclamanta a arătat că a solicitat instanței că pârâta să depună toate actele ce au stat la baza anulării licitației, aceasta a omis să le prezinte, instanța trecând cu vederea refuzul acesteia, instanța confundând actele ce au stat la baza anulării licitației cu o corespondență purtată de pârâtă cu I.P., considerând că aceasta este de fapt actul de anulare a licitației. Totodată, instanța invocă faptul că reclamanta avea posibilitatea ca în virtutea art. 255 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 să conteste actul autorității contractante, considerând că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., potrivit căruia cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere rezilierea dreptului”.

Reclamanta arată că actul care se putea ataca era numai hotărârea de anulare a licitației emanate de la organul abilitat al pârâtei, aceasta fiind o regie autonomă cu un statut de funcționare extrem de complex, act pe care de altfel, dacă ar fi existat, l-ar fi atacat. S-a mai arătat că instanța de fond a interpretat eronat obiectul cauzei, soluționând cauza fără a avea în vedere ilegalitatea pe care a invocat-o și anume că reclamanta SC T.G.M. SRL prin reprezentanții săi legali a participat la concursul de oferte-licitație organizate de către pârâtă, ce a avut loc la 13 august 2007, concurs ce a trebuit a fi reluat în data de 28 august 2007, pe considerentul că, cuantumul chiriei stabilite pe caietul de sarcini ce a stat la baza licitației este peste nivelul ofertat.

Prin caietul de sarcini nr. 7871/2007 privind închirierea P.S. este stipulat clar obiectul închirierii și anume suprafața de producție și mijloacele fixe destinate activității specifice și nu terenuri agricole sau de orice altă natură care ar putea fi supuse unei eventuale retrocedări. Prin faptul că o serie de terenuri pe care s-a edificat P.S. fac obiectul anumitor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate nu are nici un fel de relevanță în cauza de față, avându-se în vedere că aceste mijloace fixe și spațiul de producție aferent nu se pot retroceda. Terenul pe care se află edificată P.S. este liber de sarcini, mai mult decât atât licitația pe care reclamanta a câștigat-o are ca obiect închirierea spațiului de producție și nicidecum concesionarea terenurilor sau vânzarea acestora.

În susținerea poziției procesuale, pârâta a arătat că a depus la instanța de fond adresa nr. 2664 din 3 august 2007, emisă de către Primarul comunei Săpânța, în baza căreia s-a emis de către I.P. – județul Maramureș, prin care i se solicita imperativ să sisteze orice demersuri și proceduri de închiriere, concesionare sau vânzare a construcțiilor de pe terenurile pe care acestea sunt amplasate, întrucât au fost depuse mai multe cereri de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. De asemenea, raportat la dispozițiile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, se impune soluționarea cu prioritate și celeritate a cererilor care fac obiectul pachetului legislativ, este oportun și necesar ca până la clarificarea situației juridice a terenurilor să fie sistate demersurile noastre de închiriere a P.S.

Prin decizia nr. 228 din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul reclamantei, reținând în considerentele hotărârii că întrucât reclamanta nu a înțeles să-și întemeieze acțiunea pe dispozițiile legale aplicabile în materia de achiziții publice, respectiv Legea nr. 337/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 34/2006 sunt incidente dispozițiile art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora „cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”. În contra celei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs întemeiat pe pct. 9 a art. 304 C. proc. civ., subsumate în următoarele critici. 1. – Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., întrucât actul autorității contractante este numai hotărârea de anulare a licitației, emanată de la organul abilitat al pârâtei, act care nu a fost prezentat de partea adversă, deși a cerut-o pe parcursul derulării procesului, așa încât, în opinia recurentei, nu există această hotărâre, fapt pentru care anularea licitației s-a făcut în mod ilegal și abuziv. 2. A doua critică a recurentei vizează greșita apreciere a instanțelor privind adresa prefecturii nr. 8698 din 31 august 2008, întrucât adresa prin care i se comunica anularea licitației și în care se invoca această adresă este anterioară, având nr. 8691 din 31 august 2008, fapt ce a generat grave încălcări a legii. 3. În ceea ce privește ultima critică, recurenta a susținut că în mod greșit a fost apreciat obiectul cauzei dedus judecății, sens în care, precum și în susținerea celorlalte două critici circumscrise motivului de nelegalitate evocat, prezintă situația în fapt a cauzei de față.

Recursul este nefondat, Înalta Curte urmând să analizeze împreună criticile formulate circumscrise textului de lege evocat. Reclamanta a învestit instanța de judecată cu o acțiune în constatarea dreptului reclamantei asupra obiectivului P.S. și ca o consecință a constatării acestui drept să oblige pârâta la încheierea procesului-verbal de predare primire cu reclamanta, cu predarea efectivă a obiectivului menționat. Prin urmare, obiectul cauzei dedus judecății este o acțiune în constatarea unui drept în temeiul art. 111 C. proc. civ., potrivit căruia oricine are interes se poate adresa instanțelor judecătorești pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar în cazul în care se poate cere chiar realizarea dreptului, o astfel de acțiune nu poate fi primită.

Acțiunea în constatare, numite și acțiuni în recunoașterea dreptului sau în confirmare, reglementate de textul de lege enunțat sunt acelea prin care reclamanta a solicitat instanței să constate existența unui drept al său împotriva pârâtului sau inexistența unui drept al pârâtului împotriva sa și nu a unui fapt. Deci cel care exercită o astfel de acțiune nu tinde ca pârâtul să fie obligat la executarea vreunei prestații, ci numai la constatarea de către instanță a unor situații juridice sau raporturi juridice, ceea ce presupune că în patrimoniul reclamantului să preexiste dreptul de închiriere, a cărui constatare, cu efect translativ, se cere să se facă prin hotărâre judecătorească. De menționat, în același context, acțiunea în constatare nu poate fi exercitată dacă se poate cere realizarea dreptului, adică aceasta are un caracter subsidiar față de acțiunea în realizare.

Prin urmare, în mod corect și cu aplicarea legală instanțele au apreciat că acțiunea promovată de reclamantă este o acțiune în constatare, conform art. 111 C. proc. civ., fapt pentru care nu poate fi primită față de caracterul său subsidiar acțiunii în realizarea dreptului. Față de aceste considerente, critica referitoare la cele două adrese evocate nu pot fi examinate sau analizate, în cadrul procesual stabilit, deoarece reclamanta avea posibilitatea să atace în justiție actul autorității contractante care o nemulțumea, în condițiile legii contenciosului administrativ, însă recurenta nu a uzat de această acțiune. În consecință, Înalta Curte a calificat corect dispozițiile legale incidente în cauză, situație în care, în raport de art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează să respingă recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.G.M. SRL Baia-Mare împotriva deciziei nr. 228 din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2009.