ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2967/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Baia-Mare sub nr. 7514/182/2007, reclamanta SC T.G.M. a

chemat în judecată pe pârâta R.N.P. R. – D.S. Baia-Mare prin care a solicitat

să se constate dreptul de închiriere asupra obiectivului P.S. ce a făcut

obiectul licitației publice organizate de către pârâtă cu obligarea pârâtei la

încheierea procesului verbal de predare primire cu reclamanta și predarea

efectivă a obiectivului către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

Instanța verificându-și

competența a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Maramureș, secția comercială, prin sentința civilă nr. 6067 din 6 decembrie 2007.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta care a fost constatat nul prin decizia civilă nr. 135/ R

din 8 februarie 2008, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului

Maramureș sub nr. 848/100/2008.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, urmare anunțului publicat de pârâtă în ziarele locale

cu privire la intenția de organizare a unei licitații publice cu obiectivul

„Închirierea P.S.”, a participat la concursul de oferte din data de 13 august

2007 și apoi din 28 august 2007, oferind cel mai ridicat preț, a fost desemnată

câștigătoare.

Cu toate acestea reclamanta

a primit din partea pârâtei o adresă prin care i se comunica că s-a hotărât

anularea licitației de închiriere a P.S. din 28 august 2008, prin care reclamanta

a fost atenționată de către prefect despre existența unor cereri de

reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care este

amplasată P.S., până la clarificarea situației juridice a acestora, se impune

sistarea oricărui demers de închiriere, concesionare sau vânzare a P.S.

Totodată, P.S. a confirmat existența cererilor de retrocedare a terenurilor pe

care este amplasată păstrăvăria, care sunt în curs de soluționare. A arătat

pârâta că până la clarificarea situației juridice a terenurilor în discuție a

fost nevoită să stopeze orice procedură de atribuire a vreunui contract vizând

P.S.

Prin sentința civilă nr. 2832

din 29 septembrie 2008 a Tribunalului Maramureș, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei.

Tribunalul a reținut că

reclamanta, urmare a anunțului din 2 august 2007 din ziarele locale „G.M.” și

„G.M.” privind organizarea unei licitații publice de către D.S. Baia Mare având

ca obiect „Închirierea P.S.” a participat la data de 13 august 2007 la

concursul de oferte.

Întrucât ofertele au fost

sub valoarea prag din caietul de sarcini de licitație, nici un ofertant nu a

fost declarat câștigător, concursul de oferte reluându-se la data de 28 august

2007.

La această dată reclamanta a

oferit cel mai ridicat preț însă nu i s-a comunicat procesul verbal încheiat cu

ocazia licitației, ci o adresă nr. 8691 din 31 august 2007 prin care i s-a comunicat

anularea licitației de închiriere a P.S., urmare atenționării primite din

partea prefectului potrivit căreia până la clarificarea situației juridice a

terenurilor pe care este amplasată păstrăvăria se impune stoparea oricărui

demers privind închirierea acestui obiectiv.

Reclamanta deși avea

posibilitatea potrivit dispozițiilor art. 255 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006

modificată de a contesta în justiție actul autorității contractuale care o

nemulțumea, în condițiile legii contenciosului administrativ, nu a uzat de

această posibilitate.

Instanța a apreciat că

întrucât reclamanta nu a înțeles să-și întemeieze acțiunea pe dispozițiile

legale aplicabile în materie de achiziții publice, respectiv Legea nr. 337/2006

pentru aprobarea O.U.G. nr. 34/2006 în cauză sunt incidente dispozițiile art. 111

C. proc. civ., potrivit căruia „cererea nu poate fi primită dacă partea poate

cere realizarea dreptului”.

Împotriva hotărârii a

declarat apel reclamanta SC T.G.M. SRL, solicitând admiterea acestuia,

modificarea în întregime a sentinței atacate și în consecință să se admită

acțiunea formulată.

În motivare reclamanta a

arătat că a solicitat instanței că pârâta să depună toate actele ce au stat la

baza anulării licitației, aceasta a omis să le prezinte, instanța trecând cu

vederea refuzul acesteia, instanța confundând actele ce au stat la baza

anulării licitației cu o corespondență purtată de pârâtă cu I.P., considerând

că aceasta este de fapt actul de anulare a licitației.

Totodată, instanța invocă

faptul că reclamanta avea posibilitatea ca în virtutea art. 255 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 să conteste actul autorității contractante, considerând că acțiunea

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., potrivit căruia

cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere rezilierea dreptului”.

Reclamanta arată că actul care se putea ataca era numai hotărârea de anulare a

licitației emanate de la organul abilitat al pârâtei, aceasta fiind o regie

autonomă cu un statut de funcționare extrem de complex, act pe care de altfel,

dacă ar fi existat, l-ar fi atacat.

S-a mai arătat că instanța

de fond a interpretat eronat obiectul cauzei, soluționând cauza fără a avea în

vedere ilegalitatea pe care a invocat-o și anume că reclamanta SC T.G.M. SRL

prin reprezentanții săi legali a participat la concursul de oferte-licitație

organizate de către pârâtă, ce a avut loc la 13 august 2007, concurs ce a

trebuit a fi reluat în data de 28 august 2007, pe considerentul că, cuantumul

chiriei stabilite pe caietul de sarcini ce a stat la baza licitației este peste

nivelul ofertat.

Prin caietul de sarcini nr. 7871/2007

privind închirierea P.S. este stipulat clar obiectul închirierii și anume

suprafața de producție și mijloacele fixe destinate activității specifice și nu

terenuri agricole sau de orice altă natură care ar putea fi supuse unei

eventuale retrocedări.

Prin faptul că o serie de

terenuri pe care s-a edificat P.S. fac obiectul anumitor cereri de

reconstituire a dreptului de proprietate nu are nici un fel de relevanță în

cauza de față, avându-se în vedere că aceste mijloace fixe și spațiul de

producție aferent nu se pot retroceda.

Terenul pe care se află

edificată P.S. este liber de sarcini, mai mult decât atât licitația pe care

reclamanta a câștigat-o are ca obiect închirierea spațiului de producție și

nicidecum concesionarea terenurilor sau vânzarea acestora.

În susținerea poziției

procesuale, pârâta a arătat că a depus la instanța de fond adresa nr. 2664 din 3

august 2007, emisă de către Primarul comunei Săpânța, în baza căreia s-a emis

de către I.P. – județul Maramureș, prin care i se solicita imperativ să sisteze

orice demersuri și proceduri de închiriere, concesionare sau vânzare a construcțiilor

de pe terenurile pe care acestea sunt amplasate, întrucât au fost depuse mai

multe cereri de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. De

asemenea, raportat la dispozițiile Legii nr. 247/2005 privind reforma în

domeniile proprietății și justiției, se impune soluționarea cu prioritate și

celeritate a cererilor care fac obiectul pachetului legislativ, este oportun și

necesar ca până la clarificarea situației juridice a terenurilor să fie sistate

demersurile noastre de închiriere a P.S.

Prin decizia nr. 228 din 5

decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a respins apelul reclamantei, reținând în considerentele hotărârii

că întrucât reclamanta nu a înțeles să-și întemeieze acțiunea pe dispozițiile

legale aplicabile în materia de achiziții publice, respectiv Legea nr. 337/2006

pentru aprobarea O.U.G. nr. 34/2006 sunt incidente dispozițiile art. 111 C.

proc. civ., potrivit cărora „cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere

realizarea dreptului”.

În contra celei din urmă

hotărâri reclamanta a declarat recurs întemeiat pe pct. 9 a art. 304 C. proc.

civ., subsumate în următoarele critici.

întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., întrucât actul autorității

contractante este numai hotărârea de anulare a licitației, emanată de la

organul abilitat al pârâtei, act care nu a fost prezentat de partea adversă,

deși a cerut-o pe parcursul derulării procesului, așa încât, în opinia

recurentei, nu există această hotărâre, fapt pentru care anularea licitației

s-a făcut în mod ilegal și abuziv.

doua critică a recurentei vizează

greșita apreciere a instanțelor privind adresa prefecturii nr. 8698 din 31

august 2008, întrucât adresa prin care i se comunica anularea licitației și în

care se invoca această adresă este anterioară, având nr. 8691 din 31 august

2008, fapt ce a generat grave încălcări a legii.

critică, recurenta a susținut că în mod greșit a fost apreciat obiectul cauzei

dedus judecății, sens în care, precum și în susținerea celorlalte două critici

circumscrise motivului de nelegalitate evocat, prezintă situația în fapt a

cauzei de față.

Recursul este nefondat,

Înalta Curte urmând să analizeze împreună criticile formulate circumscrise

textului de lege evocat.

Reclamanta a învestit

instanța de judecată cu o acțiune în constatarea dreptului reclamantei asupra

obiectivului P.S. și ca o consecință a constatării acestui drept să oblige

pârâta la încheierea procesului-verbal de predare primire cu reclamanta, cu

predarea efectivă a obiectivului menționat.

Prin urmare, obiectul cauzei

dedus judecății este o acțiune în constatarea unui drept în temeiul art. 111 C.

proc. civ., potrivit căruia oricine are interes se poate adresa instanțelor

judecătorești pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar în

cazul în care se poate cere chiar realizarea dreptului, o astfel de acțiune nu

poate fi primită.

Acțiunea în constatare, numite

și acțiuni în recunoașterea dreptului sau în confirmare, reglementate de textul

de lege enunțat sunt acelea prin care reclamanta a solicitat instanței să

constate existența unui drept al său împotriva pârâtului sau inexistența unui

drept al pârâtului împotriva sa și nu a unui fapt. Deci cel care exercită o

astfel de acțiune nu tinde ca pârâtul să fie obligat la executarea vreunei

prestații, ci numai la constatarea de către instanță a unor situații juridice

sau raporturi juridice, ceea ce presupune că în patrimoniul reclamantului să preexiste

dreptul de închiriere, a cărui constatare, cu efect translativ, se cere să se

facă prin hotărâre judecătorească.

De menționat, în același

context, acțiunea în constatare nu poate fi exercitată dacă se poate cere

realizarea dreptului, adică aceasta are un caracter subsidiar față de acțiunea în

realizare.

Prin urmare, în mod corect

și cu aplicarea legală instanțele au apreciat că acțiunea promovată de

reclamantă este o acțiune în constatare, conform art. 111 C. proc. civ., fapt

pentru care nu poate fi primită față de caracterul său subsidiar acțiunii în

realizarea dreptului.

Față de aceste considerente,

critica referitoare la cele două adrese evocate nu pot fi examinate sau

analizate, în cadrul procesual stabilit, deoarece reclamanta avea posibilitatea

să atace în justiție actul autorității contractante care o nemulțumea, în

condițiile legii contenciosului administrativ, însă recurenta nu a uzat de

această acțiune.

În consecință, Înalta Curte

a calificat corect dispozițiile legale incidente în cauză, situație în care, în

raport de art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul

reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC T.G.M. SRL Baia-Mare împotriva deciziei nr. 228

din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 18 noiembrie 2009.