ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 612/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 645 din 13 septembrie 2007 Tribunalul Constanța a respins acțiunea formulată de reclamantul C.S. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului Eforie privind anularea dispoziției nr. 287 din 28 aprilie 2005 emisă de pârât și restituirea în natură a terenului situat în Eforie Sud, lotul 198, în suprafață de 300 mp. Instanța a reținut că prin adresa nr. 13571 din 6 octombrie 2005 emisă de Primăria Orașului Eforie s-a atestat că în perioada 1940-1994, pentru lotul nr. 198, au figurat în evidențele fiscale C.A., A.C. și C.S. Expertiza topo efectuată în cauză a identificat terenul, precum și existența unei străzi mai mici, fără denumire, pe o suprafață de 94,20 mp.

Pe baza datelor furnizate de autorități această cale de acces nu face parte din domeniul public al orașului. Instanța a conchis că terenul nu a fost preluat de stat și nu intră sub incidența prevederilor Legii 10/2001. Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul C.S. învederând că greșit terenul a fost exclus din sfera de aplicare a legii speciale și că, pentru stabilirea exactă a situației juridice a terenului, ar fi necesar a se administra o nouă expertiză de specialitate. Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 64 C din 26 martie 2008 a respins apelul, iar Înalta Curte de Casație și justiție, prin decizia civilă nr. 6983 din 13 noiembrie 2008 a admis recursul declarat de reclamant și continuat de moștenitoarea acestuia C.E.

și a casat decizia cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de apel reținând că decizia a fost pronunțată împotriva unei persoane lipsite de capacitatea de folosință întrucât reclamantul a decedat la 8 octombrie 2007, anterior pronunțării deciziei atacate. Rejudecând după casare, Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 161 C din 15 iunie 2009 a respins apelul reținând că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001 întrucât a fost menționat în evidențele fiscale pe numele antecesorilor numitului C.S., iar ulterior anului 1989 a fost înscris pe numele acestuia în baza certificatului de moștenitor nr. 36 din 4 iunie 1997 (fila 18 a dosarului de fond). Împrejurarea că titularul dreptului a pierdut posesia bunului nu atrage aplicabilitatea legii speciale, ci îi oferă posibilitatea de a se preleva de prerogativele dreptului său pe calea unei acțiuni petitorii.

Instanța a apreciat că administrarea unei noi expertize este inutilă și nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinței, întrucât prin expertiza administrată terenul a fost identificat pe vechiul amplasament. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta C.E., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel, respectiv că în mod greșit terenul a fost exclus din sfera de aplicare a legii speciale și că, pentru stabilirea exactă a situației juridice a terenului, ar fi necesar a se administra o nouă expertiză de specialitate. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001 fac obiectul acestui act normativ doar imobilele preluate abuziv de către stat sau alte persoane juridice în perioada 6 martie 1954-22 decembrie 1989. Preluarea abuzivă nu se prezumă, ci ea trebuie dovedită, însă, în speță, recurenta nu a produs nici o dovadă în acest sens.

Dimpotrivă, probele administrate în cauză au lămurit că imobilul în litigiu nu a fost preluat în proprietatea statului. Astfel, istoricul de rol al imobilului a dovedit cu certitudine că în perioada 1940-1997, în evidențele fiscale ale autorităților au figurat ca titulari ai dreptului de proprietate antecesorii reclamantului și apoi reclamantul. Raportul de expertiză topografică a concluzionat că terenul, identificat pe vechiul amplasament conform planului de parcelare din anul 1918, este străbătut în prezent de o stradă fără denumire, pe o suprafață de 94,20 mp.

Coroborând aceste concluzii cu conținutul adresei Consiliului Local Eforie, fila 66 dosar fond, din care a rezultat că pe teren există o cale de acces spre complexul C. care nu face parte din domeniul public al orașului Eforie, instanța de apel a apreciat corect că imobilul în litigiu, proprietatea autorilor soțului recurentei, nu a fost preluat de către stat, împrejurare care face inaplicabile prevederile Legii nr. 10/2001. În raport de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.E. și continuat de moștenitoarea S.N. împotriva deciziei nr. 161 C din 15 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, pentru minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.