ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 612/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 645 din 13

septembrie 2007 Tribunalul Constanța a respins acțiunea formulată de

reclamantul C.S. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului Eforie privind

anularea dispoziției nr. 287 din 28 aprilie 2005 emisă de pârât și restituirea

în natură a terenului situat în Eforie Sud, lotul 198, în suprafață de 300 mp.

Instanța a reținut că prin adresa

nr. 13571 din 6 octombrie 2005 emisă de Primăria Orașului Eforie s-a atestat că

în perioada 1940-1994, pentru lotul nr. 198, au figurat în evidențele fiscale C.A.,

A.C. și C.S.

Expertiza topo efectuată în cauză a

identificat terenul, precum și existența unei străzi mai mici, fără denumire,

pe o suprafață de 94,20 mp.

Pe baza datelor furnizate de

autorități această cale de acces nu face parte din domeniul public al orașului.

Instanța a conchis că terenul nu a

fost preluat de stat și nu intră sub incidența prevederilor Legii 10/2001.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamantul C.S. învederând că greșit terenul a fost exclus din sfera de

aplicare a legii speciale și că, pentru stabilirea exactă a situației juridice

a terenului, ar fi necesar a se administra o nouă expertiză de specialitate.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia civilă nr. 64 C din 26 martie 2008 a respins apelul, iar Înalta Curte

de Casație și justiție, prin decizia civilă nr. 6983 din 13 noiembrie 2008 a

admis recursul declarat de reclamant și continuat de moștenitoarea acestuia C.E.

și a casat decizia cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță de apel

reținând că decizia a fost pronunțată împotriva unei persoane lipsite de

capacitatea de folosință întrucât reclamantul a decedat la 8 octombrie 2007,

anterior pronunțării deciziei atacate.

Rejudecând după casare, Curtea de

Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 161 C din 15 iunie 2009 a respins

apelul reținând că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001 întrucât a fost

menționat în evidențele fiscale pe numele antecesorilor numitului C.S., iar

ulterior anului 1989 a fost înscris pe numele acestuia în baza certificatului

de moștenitor nr. 36 din 4 iunie 1997 (fila 18 a dosarului de fond).

Împrejurarea că titularul dreptului

a pierdut posesia bunului nu atrage aplicabilitatea legii speciale, ci îi oferă

posibilitatea de a se preleva de prerogativele dreptului său pe calea unei

acțiuni petitorii.

Instanța a apreciat că administrarea

unei noi expertize este inutilă și nu constituie un motiv de nelegalitate a

sentinței, întrucât prin expertiza administrată terenul a fost identificat pe

vechiul amplasament.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs reclamanta C.E., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând

motivele de apel, respectiv că în mod greșit terenul a fost exclus din sfera de

aplicare a legii speciale și că, pentru stabilirea exactă a situației juridice

a terenului, ar fi necesar a se administra o nouă expertiză de specialitate.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001

fac obiectul acestui act normativ doar imobilele preluate abuziv de către stat

sau alte persoane juridice în perioada 6 martie 1954-22 decembrie 1989.

Preluarea abuzivă nu se prezumă, ci

ea trebuie dovedită, însă, în speță, recurenta nu a produs nici o dovadă în

acest sens.

Dimpotrivă, probele administrate în

cauză au lămurit că imobilul în litigiu nu a fost preluat în proprietatea

statului. Astfel, istoricul de rol al imobilului a dovedit cu certitudine că în

perioada 1940-1997, în evidențele fiscale ale autorităților au figurat ca

titulari ai dreptului de proprietate antecesorii reclamantului și apoi

reclamantul.

Raportul de expertiză topografică a

concluzionat că terenul, identificat pe vechiul amplasament conform planului de

parcelare din anul 1918, este străbătut în prezent de o stradă fără denumire,

pe o suprafață de 94,20 mp.

Coroborând aceste concluzii cu

conținutul adresei Consiliului Local Eforie, fila 66 dosar fond, din care a

rezultat că pe teren există o cale de acces spre complexul C. care nu face

parte din domeniul public al orașului Eforie, instanța de apel a apreciat

corect că imobilul în litigiu, proprietatea autorilor soțului recurentei, nu a

fost preluat de către stat, împrejurare care face inaplicabile prevederile Legii

nr. 10/2001.

În raport de aceste considerente, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta C.E. și continuat de moștenitoarea S.N. împotriva deciziei

nr. 161 C din 15 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă,

pentru minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.