ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6983/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

13 iunie 2005, reclamantul C.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Primarul orașului Eforie, anularea dispoziției nr. 287 din 28 aprilie 2005

emisă de pârât și restituirea în natură a terenului în suprafață de 300 mp

situat în localitatea Eforie Sud, lotul nr. 198 sau, în măsura în care

restituirea în natură nu este posibilă, acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent, constând în atribuirea unui alt teren, cu aceeași suprafață, situat

în aceeași localitate.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că în mod greșit i-a fost respinsă notificarea prin dispoziția

contestată cu motivarea că imobilul solicitat nu a trecut niciodată în

proprietatea statului, întrucât terenul nu s-a mai aflat în posesia autorului

său încă din anul 1970 și că, în prezent pe acesta se află o stradă, element de

sistematizare al localității.

Prin sentința civilă nr. 1465 din 13

septembrie 2007, Tribunalul Constanța a respins ca neîntemeiată acțiunea

reclamantului, reținând că din probatoriul administrat rezultă că terenul în

litigiu nu a trecut în proprietatea statului, acesta figurând în anul 1994 în

patrimoniul reclamantului, la matricola curentă nr. 1620, nefiind astfel

incidente dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamant a fost

respins ca nefondat prin decizia nr. 64/C din 26 martie 2008 a Curții de Apel

Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurării

sociale, pentru aceleași considerente ca cele ale primei instanțe.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, critici ce nu au

fost încadrate în unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În recurs, prin precizările depuse

la termenul de judecată din 13 noiembrie 2008, C.E., în calitate de unică

moștenitoare a recurentului-reclamant, a învederat că acesta a decedat la data

de 8 octombrie 2007, potrivit certificatului de deces anexat, situație față de

care, hotărârea din apel pronunțată ulterior decesului este lovită de nulitate

absolută, sens în care a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță.

În raport de împrejurarea invocată,

dovedită cu înscrisurile depuse în probațiune, instanța a invocat din oficiu,

excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului-reclamant.

Examinând prioritar la excepția

invocată, în acord cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., se constată

ca fondat recursul, pentru considerentele.

Potrivit art. 5 alin. (2) din

Decretul nr. 31/1959 privind persoanele fizice și persoanele juridice

„capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații”.

Începutul capacității de folosință a

persoanei fizice, ca regulă, este stabilit de art. 7 alin. (1) din același act

normativ astfel „capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei”, text

care stabilește și încetarea capacității de folosință și care „încetează odată

cu moartea acesteia”.

Moartea persoanei fizice atrage nu

numai încetarea capacității de folosință și deci a calității de subiect de

drept civil, ci și încetarea capacității de drept (în general) a acesteia, cu

consecințe și pe plan procesual.

Prin urmare, încetând să mai existe

ca subiect de drept, reclamantul nu avea aptitudinea procesuală să stea în nume

propriu în proces (art. 41 C. proc. civ.), situație ce face ca hotărârea

judecătorească pronunțată în contradictoriu cu persoana decedată să fie

casabilă.

Constatând astfel incidența

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art.

312 alin. (5) C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi admis iar cauza

trimisă pentru rejudecarea apelului reclamantului la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul C.S. și continuat de C.E. împotriva deciziei nr. 64/C din 26 martie

2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie

2008.