ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3237/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 252/ P din 28 aprilie 2010, definitivă, în baza art. 391 cu referire la art. 386 C. proc. pen., a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorul M.A.S. împotriva Deciziei penale nr. 754/ P din data de 18 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 5178/118/2007, ca nefondată. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a reținut, în esență, că la data de 25 ianuarie 2010 împotriva deciziei instanței de recurs, în temeiul art. 386 lit. d) C. proc. pen., contestatorul M.A.S.

a formulat o contestație în anulare împotriva sentinței primei instanțe și a deciziilor instanțelor de control judiciar, deoarece pentru aceleași fapte s-a pronunțat mai întâi Curtea Corecțională a Republicii și Cantonului Geneva din Elveția prin sentința penală ACC/62 din 18 noiembrie 2000, definitivă prin sentința nr. ACAS/37 din 29 iunie 2001 a Curții de Casație. S-a mai reținut că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 386 lit. d) întrucât, deși există două hotărâri penale definitive față de contestator, nu există identitate de persoană și obiect. După o analiză detaliată a hotărârilor pronunțate, Curtea de Apel Constanța, prin compararea considerentelor hotărârilor pronunțate de autoritățile judiciare ale celor două țări (Elveția și România) a concluzionat că prezenta contestație în anulare nu este fondată.

Împotriva acestei decizii definitive contestatorul a declarat recurs în temeiul art. 385 9 pct. 1 C. proc. pen., învederând că Tribunalul Constanța, care a pronunțat Decizia penală nr. 101 din 18 februarie 2009, ca instanță de apel, în Dosarul nr. 5178/118/2007, au competență materială de a soluționa contestația în anulare. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 385 1 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs, printre altele, deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, Curți de Apel și Curtea Militară de Apel. Decizia atacată de contestator nu a fost pronunțată de Curtea de Apel Constanța ca instanță de apel, ci ca ultimă instanță de control judiciar.

Or, împotriva unei hotărâri penale definitive nu există posibilitatea legală de a fi atacată cu recurs, motiv pentru care în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. un astfel de recurs este inadmisibil și va fi respins ca atare. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul M.A.S. împotriva Deciziei penale nr. 252/ P din 28 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2010.