ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1027/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6/ PI din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 403 alin. (3) rap. la art. 393 alin. (1)

C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea petentei F.G. privind

revizuirea sentinței penale nr. 242 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel

Timișoara, fiind obligată revizuenta la 100 lei cheltuieli judiciare către

stat.

S-a reținut

că, în motivarea cererii de revizuire, petenta a solicitat anularea

cheltuielilor judiciare și daune morale de la toți cei implicați în cauză.

Cu referatul nr.

1171/III/6/2009 din 30 noiembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 1343/59/2009 din 02

decembrie 2009, a fost înaintată cererea petentei F.G. privind revizuirea

sentinței penale nr. 242 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara.

Prima instanță a constatat

că cererea de revizuire este inadmisibilă.

Prin sentința penală nr. 242

din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara a fost respinsă o plângere a

petentei, formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., împotriva

unei soluții de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror.

Potrivit

art. 393 alin.

(1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse

revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura

civilă. Hotărârile supuse revizuirii sunt doar cele care conțin o rezolvare a

fondului cauzei, respectiv prin care s-a pronunțat condamnarea, achitarea sau

încetarea procesului penal conform art. 345 alin. (1) C. proc. pen.

În speță, prima

instanța a reținut că, pe de o parte, se solicită revizuirea unei hotărâri care

nu este definitivă, sentința fiind atacată și cu recurs de petentă la data de

19 noiembrie 2009; pe de altă parte, hotărârea a cărei revizuire se cere a fost

pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Prin Decizia

nr. 17 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile

Unite, pronunțată în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 542 din 17 iulie 2008,

s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri

judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit.

a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă

.

Chiar dacă hotărârea a cărei

revizuire se cere nu este definitivă, se observă că aceasta urmează să intre

oricum sub incidența Deciziei nr. 17/2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție – Secțiile Unite, întrucât nu pot fi pronunțate soluții decât în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., o soluție

dată în temeiul lit. c) al aceluiași articol fiind exclusă prin efectul Deciziei

nr. 48 din 04 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile

Unite, pronunțată în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 574 din 30 iulie 2008,

care a s-a stabilit că în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției,

ordonanței sau dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale sau clasarea, instanța investită nu poate pronunța soluția

prevăzută de art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen.

B. Împotriva acestei decizii, revizuienta

a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire, reiterând

motivele din cererea introductivă.

Examinând recursul declarat

de revizuientă, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Cazurile de revizuire sunt

prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., acestea

vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie

mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert

sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca

temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de

judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două

sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În speță, în raport de obiectul

sentinței supuse revizuirii – plângere formulată împotriva rezoluțiilor

procurorului, întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. -,

având în vedere și Decizia obligatorie nr. 17 din 19 martie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, Curtea constată că prima

instanță, în mod corect, a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Ca atare, văzând și prevederile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul revizuientei - petente, pe care o va obliga la cheltuieli

judiciare către stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuenta F.G. împotriva sentinței penale nr. 6/ PI din 11

ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta revizuentă la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 martie 2010.