ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 876/2010

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 1802/110/2008, Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Consiliul Județean Bacău; a dispus scoaterea cauzei, având ca obiect cererea formulată de reclamanta Instituția Prefectului Județului Bacău privind anularea în parte a Hotărârii nr. 196 din 19 decembrie 2007 emisă de Consiliul Județean Bacău, de pe rol, înaintând dosarul, spre competentă soluționare, secției civile a aceluiași tribunal, la completele specializate în soluționarea conflictelor de muncă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că litigiul este de natură civilă, fiind vorba de un conflict de muncă atâta vreme cât prin Hotărârea nr. 196 din 19 decembrie 2007 emisă de Consiliul Județean Bacău, a cărei anulare s-a solicitat de Prefectul Județului Bacău, s-a aprobat Acordul/Contractul colectiv de muncă al salariaților din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean Bacău, pe anul 2008.

Prin Încheierea din 8 mai 2009, Tribunalul Bacău, secția civilă, a constatat că litigiul este de competența Secției Comerciale și de Contencios Administrativ; a constatat existența unui conflict negativ de competență, sesizând Curtea de Apel Bacău, cu soluționarea acestuia.

Prin sentința civilă nr. 3 din 13 iulie 2008, Curtea de Apel Bacău a respins sesizarea pentru regulator de competență, considerându-se că nu există conflict negativ de competență între Secția Civilă și Secția Comercială și Contencios Administrativ, privind soluționarea acțiunii civile în anulare, acțiune formulată de reclamanta Instituția Prefectului Județului Bacău în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Bacău și a dispus restituirea dosarului către Tribunalul Bacău.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în actuala reglementare a Codului de procedură civilă, art. 20-22, nu poate exista un conflict negativ de competență între două secții ale aceleiași instanțe, ci numai între diferite categorii de instanțe de judecată.

Împotriva hotărârii respective, la data de 24 iulie 2009, a declarat recurs reclamanta Instituția Prefectului Județului Bacău, criticând-o ca fiind nelegală.

Prin motivele de recurs depuse odată cu cererea, s-a reținut că, în mod greșit Curtea de Apel Bacău a respins sesizarea Tribunalului Bacău, prin care s-a solicitat emiterea unui regulator de competență, dispunând restituirea dosarului aceleiași instanțe, fără însă a preciza care din secțiile specializate ale acestei instanțe de judecată, va soluționa cauza, deși avea această obligație.

S-a învederat și faptul că, Curtea de Apel Bacău a invocat în susținerea soluțiilor pronunțate prin decizia nr. 302/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, care însă nu a fost respectată în totalitate, întrucât prin decizia respectivă, s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (3) C. proc. civ., pentru pronunțarea unui regulator de competență, însă cauza s-a trimis la Secția contencios administrativ a Curții de Apel Bacău.

Recursul declarat de reclamanta Instituția Prefectului Județului Bacău, este nefondat, și se va respinge, avându-se în vedere următoarele considerente :

Potrivit dispozițiilor art. 22 pct. 1, 2 și 3 C. proc. civ., conflictul de competență se poate ivi între două judecătorii, între o judecătorie și tribunal, între două tribunale, între două curți de apel și se rezolvă prin pronunțarea unui regulator de competență de către instanța legal desemnată.

Prin urmare, rezultă din această prevedere legală că procedura regulatorului de competență funcționează numai atunci când conflictul s-a ivit între diferitele categorii de instanțe judecătorești, iar nu și în cazul posibilelor conflicte între diferitele secții ale aceleiași instanțe, cum este cazul în speță, sau între două complete cu specializări diferite în cadrul aceleiași secții.

Se vor reține astfel că, în mod corect, Curtea de Apel Bacău a respins sesizarea Tribunalului Bacău, secția civilă, pentru pronunțarea unui regulator de competență, considerând că nu sunt întrunite prevederile art. 20 alin. (3) C. proc. civ.

În același timp respingând această sesizare, având ca obiect pronunțarea unui regulator de competență, și constatând că nu există conflict negativ de competență, Curtea de Apel Bacău nu avea competența să stabilească care din secțiile Tribunalului Bacău este competentă să soluționeze acțiunea în anulare, acțiune formulată de reclamanta Instituția Prefectului Județului Bacău.

În atare situație, neexistând un conflict negativ de competență, dosarul va fi soluționat de instanța care a fost învestită cu soluționarea cauzei, respectiv Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Față de cele arătate, Înalta Curte, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Ministerului Administrației și Internelor, Instituția Prefectului Județului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Ministerul Administrației și Internelor - Instituția Prefectului Județului Bacău împotriva sentinței civile nr. 3 din 13 iulie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.