ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7193/2009

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Cu

notificarea nr. 9/E din 5 iulie 2001 a BEJ D.F., notificatoarea I.L.D.

a cerut Primăriei com. Strehaia să îi

restituie în natură sau, după caz, prin echivalent, cele 7 imobile confiscate

de stat din patrimoniul bunicilor săi materni prin procesul-verbal încheiat la

data de 26 decembrie 1955, pe care le indică printr-o listă anexă la

notificare, invocând incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Referitor la

suprafața de 2220 mp teren, indicată la pct. 7 în lista anexă, se solicită a se

dispune restituirea în natură, cu mențiunea că această măsura s-a prevăzut și

prin hotărârea nr. 69/1994 a Comisiei Județene Mehedinți de aplicare a Legii

nr. 18/1991.

Prin

dispoziția nr. 71 din 18 ianuarie 2008,

Primarul orașului Strehaia a respins notificarea, motivat de faptul că

imobilele nu au fost preluate de stat în mod abuziv, în sensul art. 2 lit. d)

din Legea nr. 10/2001 ci,

conform mențiunilor sentinței civile nr.

1717/1957 a Tribunalului Popular al Raionului Strehaia, acestea au fost

executate silit pentru neplata impozitelor datorate statului de proprietari.

Prin cererea formulată la data de 18 februarie 2008, reclamanta I.L.D.

a cerut anularea dispoziției și, pe fond, admiterea cererii, susținând

că imobilele au fost preluate de stat în mod abuziv din patrimoniul autorilor

săi.

Reclamanta a

susținut că, potrivit mențiunilor sentinței civile nr. 1717/1957 a Tribunalului

Popular al Raionului Strehaia, s-a încuviințat executarea silită pentru neplata

impozitelor doar pentru suprafața de 2875 mp teren nu și pentru cele 7 imobile

în litigiu, care au fost proprietatea bunicilor săi, B.G. și B.A., și de care

aceștia au fost deposedați în mod abuziv de stat.

Prin sentința civilă nr. 193 din 12 septembrie 2008, Tribunalul

Mehedinți,

secția civilă

a admis, în parte cererea, în contradictoriu

cu pârâta Primăria orașului Strehaia, a anulat dispoziția și a constatat că

reclamantei i se cuvin despăgubiri pentru imobilele - construcții situate în

localitatea Strehaia, anume pentru o casă cu 4 camere, o bucătărie de vară, o

magazie și un patul.

Prin aceiași

sentință a fost respinsă cererea de intervenție formulată în interesul

intimatei de F.C.

In motivarea

sentinței, instanța a reținut că imobilele din lista anexă la notificare, cu

excepția celui de pct. 2 (casa bătrânească) au fost executate silit pentru

neplata impozitului, astfel cum rezultă din mențiunile procesului-verbal

încheiat la data de 26 decembrie 1955, fiind preluate, în mod gratuit de

Comitetul Executiv al Sfatului Popular Strehaia, în baza art. 1 din Decretul

nr. 224/1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanțelor

statului.

Cum, prin

dispozițiile art. 4 din decret, se exceptau de la vânzarea silită, casa de

locuit și anexele acesteia, instanța a apreciat că preluarea imobilelor având

această destinație din patrimoniul autorilor reclamantei s-a făcut în mod

abuziv, în sensul art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care,

pentru aceste imobile, imposibil de restituit în natură, reclamanta este

îndreptățită să primească despăgubiri.

Prin decima civilă nr. 1 din 5 ianuarie 2009, Curtea de Apel Craiova,

secția a

I-a

civila și pentru cauze

cu minori și de familie,

a admis apelul declarat de

reclamantă și a schimbat, în parte, sentința, în

sensul că a constatat că i se cuvin pentru imobilele construcții în litigiu,

măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile prevederilor Titlului VII din

Legea nr. 247/2005.

Prin aceiași

decizie a fost respins apelul declarat de pârâta Primăria orașului Strehaia,

fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În motivarea

deciziei instanța a reținut că regimul juridic al terenului în suprafață de

2220 mp este cel reglementat prin dispozițiile

Legii

nr. 18/1991, astfel cum s-a statuat prin decizia nr. 844/R/1998 a Tribunalului

Mehedinți, motiv pentru care, în mod corect prima instanță a reținut că nu

poate fi primită solicitarea reclamantei de a se dispune restituirea în natura,

în prezenta cauză, și a acestui teren.

Având în

vedere dispozițiile obligatorii ale deciziei LII/2007 a I.C.C.J., instanța a

constatat că nu poate primi nici solicitarea reclamantei referitoare la

stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii, o astfel de prerogativă revenind,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, conform Titlului VII al legii, sens în care va

schimba în parte sentința și va clarifica dispozitivul acesteia.

Referitor la

apelul declarat de pârâtă, instanța a reținut că este nefondat întrucât

preluarea de către stat a construcțiilor în litigiu s-a realizat cu încălcarea

dispozițiilor art. 4 din Decretul nr. 224/1951, sens în care sunt incidente

dispozițiile art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria orașului Strehaia, invocând

incidența motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului pârâta susține că instanțele de fond au interpretat și aplicat

greșit dispozițiile art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost

explicitate prin dispozițiile art. 2 pct. 3 din H.G. nr. 250/2007, cu

consecința statuării, în mod greșit, în sensul că reclamanta ar fi îndreptățită

la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile în litigiu.

Analizând critica formulată depărată, care se încadrează în motivul prevăzut

de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fi primită,

pentru următoarele considerente:

În drept,

potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001, în sensul prezentei

legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg „imobilele

preluate de stat pentru neplata impozitelor ca

urmare a unor măsuri abuzive impuse

de

stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitați

"

.

Potrivit art.

2 alin. (1) lit. i) din lege, sunt preluate abuziv, în sensul

acestui act normativ, și „orice alte imobile

preluate fără titlu valabil sau fără

respectarea

dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum si cele preluate fără

temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale

administrației

de stat".

În speța

supusă analizei,

referitor la

imobilele pentru care s-a stabilit dreptul reclamantei de a primi măsuri

reparatorii prin echivalent, se constată că acestea au fost preluate de stat în

aplicarea Decretului nr. 224 din 12 decembrie 1951 privitor la urmărirea

imobiliară pentru realizarea creanțelor Statului.

In cauză nu s-a făcut

însă dovada că neplata impozitelor de către proprietarii imobilelor ar fi fost

rezultatul unor măsuri abuzive impuse

de stat, cu consecința

împiedicării acestora să își exercite prerogativele specifice dreptului de

proprietate, cerință impusă prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) din

lege.

Deși sub

acest aspect este întemeiată, critica formulată de pârâtă nu poate fi primită

întrucât caracterul abuziv al preluării imobilelor de către stat subzistă,

pentru considerentele de fapt reținute de instanțele de fond, însă în temeiul

art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001.

Astfel, așa

cum rezultă din lucrările dosarului, imobilele în litigiu au fost preluate de

stat cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, anume

contrar dispozițiilor art. 4 din Decretul nr.

224/1951

care prevedeau, în mod expres, că „Nu se poate sechestra și scoate

în vânzare casa de locuit cu anexele sale, în

total sau în parte, locuită efectiv de

debitor cu familia sa.", categorie

în care se încadrau și construcțiile deținute de autorii reclamantei.

Așa fiind,

pentru considerentele arătate care, în parte, le completează pe cele reținute

de instanțele de fond, Înalta Curte urmează a respinge recursul dedus judecății

ca nefondat.

Pentru a

hotărî astfel, Înalta Curte a reținut și faptul că, prin recurs, pârâta nu a

dezvoltat nicio critică care să se încadreze în motivul prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ., de altminteri, instanțele de fond pronunțându-se în

limitele pretențiilor formulate de reclamantă prin notificare, adică în

limitele actului juridic dedus judecății, fără a-i schimba natura ori

înțelesul.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Primăria orașului Strehaia, prin primar, împotriva deciziei

nr. 1 din 5 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

I

civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 iulie 2009.