ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7193/2009

Asupra recursului de față, constată următoarele: Cu notificarea nr. 9/E din 5 iulie 2001 a BEJ D.F., notificatoarea I.L.D. a cerut Primăriei com. Strehaia să îi restituie în natură sau, după caz, prin echivalent, cele 7 imobile confiscate de stat din patrimoniul bunicilor săi materni prin procesul-verbal încheiat la data de 26 decembrie 1955, pe care le indică printr-o listă anexă la notificare, invocând incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Referitor la suprafața de 2220 mp teren, indicată la pct. 7 în lista anexă, se solicită a se dispune restituirea în natură, cu mențiunea că această măsura s-a prevăzut și prin hotărârea nr. 69/1994 a Comisiei Județene Mehedinți de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Prin dispoziția nr. 71 din 18 ianuarie 2008, Primarul orașului Strehaia a respins notificarea, motivat de faptul că imobilele nu au fost preluate de stat în mod abuziv, în sensul art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001 ci, conform mențiunilor sentinței civile nr. 1717/1957 a Tribunalului Popular al Raionului Strehaia, acestea au fost executate silit pentru neplata impozitelor datorate statului de proprietari. Prin cererea formulată la data de 18 februarie 2008, reclamanta I.L.D. a cerut anularea dispoziției și, pe fond, admiterea cererii, susținând că imobilele au fost preluate de stat în mod abuziv din patrimoniul autorilor săi. Reclamanta a susținut că, potrivit mențiunilor sentinței civile nr. 1717/1957 a Tribunalului Popular al Raionului Strehaia, s-a încuviințat executarea silită pentru neplata impozitelor doar pentru suprafața de 2875 mp teren nu și pentru cele 7 imobile în litigiu, care au fost proprietatea bunicilor săi, B.G.

și B.A., și de care aceștia au fost deposedați în mod abuziv de stat. Prin sentința civilă nr. 193 din 12 septembrie 2008, Tribunalul Mehedinți, secția civilă a admis, în parte cererea, în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului Strehaia, a anulat dispoziția și a constatat că reclamantei i se cuvin despăgubiri pentru imobilele - construcții situate în localitatea Strehaia, anume pentru o casă cu 4 camere, o bucătărie de vară, o magazie și un patul. Prin aceiași sentință a fost respinsă cererea de intervenție formulată în interesul intimatei de F.C.

In motivarea sentinței, instanța a reținut că imobilele din lista anexă la notificare, cu excepția celui de pct. 2 (casa bătrânească) au fost executate silit pentru neplata impozitului, astfel cum rezultă din mențiunile procesului-verbal încheiat la data de 26 decembrie 1955, fiind preluate, în mod gratuit de Comitetul Executiv al Sfatului Popular Strehaia, în baza art. 1 din Decretul nr. 224/1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanțelor statului. Cum, prin dispozițiile art. 4 din decret, se exceptau de la vânzarea silită, casa de locuit și anexele acesteia, instanța a apreciat că preluarea imobilelor având această destinație din patrimoniul autorilor reclamantei s-a făcut în mod abuziv, în sensul art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care, pentru aceste imobile, imposibil de restituit în natură, reclamanta este îndreptățită să primească despăgubiri.

Prin decima civilă nr. 1 din 5 ianuarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția a I-a civila și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat, în parte, sentința, în sensul că a constatat că i se cuvin pentru imobilele construcții în litigiu, măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Prin aceiași decizie a fost respins apelul declarat de pârâta Primăria orașului Strehaia, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței. În motivarea deciziei instanța a reținut că regimul juridic al terenului în suprafață de 2220 mp este cel reglementat prin dispozițiile Legii nr. 18/1991, astfel cum s-a statuat prin decizia nr. 844/R/1998 a Tribunalului Mehedinți, motiv pentru care, în mod corect prima instanță a reținut că nu poate fi primită solicitarea reclamantei de a se dispune restituirea în natura, în prezenta cauză, și a acestui teren.

Având în vedere dispozițiile obligatorii ale deciziei LII/2007 a I.C.C.J., instanța a constatat că nu poate primi nici solicitarea reclamantei referitoare la stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii, o astfel de prerogativă revenind, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Titlului VII al legii, sens în care va schimba în parte sentința și va clarifica dispozitivul acesteia. Referitor la apelul declarat de pârâtă, instanța a reținut că este nefondat întrucât preluarea de către stat a construcțiilor în litigiu s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 4 din Decretul nr. 224/1951, sens în care sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria orașului Strehaia, invocând incidența motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului pârâta susține că instanțele de fond au interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost explicitate prin dispozițiile art. 2 pct. 3 din H.G. nr. 250/2007, cu consecința statuării, în mod greșit, în sensul că reclamanta ar fi îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile în litigiu. Analizând critica formulată depărată, care se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu poate fi primită, pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001, în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg „imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitați " . Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din lege, sunt preluate abuziv, în sensul acestui act normativ, și „orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum si cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat". În speța supusă analizei, referitor la imobilele pentru care s-a stabilit dreptul reclamantei de a primi măsuri reparatorii prin echivalent, se constată că acestea au fost preluate de stat în aplicarea Decretului nr. 224 din 12 decembrie 1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanțelor Statului.

In cauză nu s-a făcut însă dovada că neplata impozitelor de către proprietarii imobilelor ar fi fost rezultatul unor măsuri abuzive impuse de stat, cu consecința împiedicării acestora să își exercite prerogativele specifice dreptului de proprietate, cerință impusă prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) din lege. Deși sub acest aspect este întemeiată, critica formulată de pârâtă nu poate fi primită întrucât caracterul abuziv al preluării imobilelor de către stat subzistă, pentru considerentele de fapt reținute de instanțele de fond, însă în temeiul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001.

Astfel, așa cum rezultă din lucrările dosarului, imobilele în litigiu au fost preluate de stat cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, anume contrar dispozițiilor art. 4 din Decretul nr. 224/1951 care prevedeau, în mod expres, că „Nu se poate sechestra și scoate în vânzare casa de locuit cu anexele sale, în total sau în parte, locuită efectiv de debitor cu familia sa.", categorie în care se încadrau și construcțiile deținute de autorii reclamantei. Așa fiind, pentru considerentele arătate care, în parte, le completează pe cele reținute de instanțele de fond, Înalta Curte urmează a respinge recursul dedus judecății ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut și faptul că, prin recurs, pârâta nu a dezvoltat nicio critică care să se încadreze în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., de altminteri, instanțele de fond pronunțându-se în limitele pretențiilor formulate de reclamantă prin notificare, adică în limitele actului juridic dedus judecății, fără a-i schimba natura ori înțelesul. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Primăria orașului Strehaia, prin primar, împotriva deciziei nr. 1 din 5 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2009.