ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4798/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin notificarea formulată la 8

iunie 2001, A.I.M. a cerut Primăriei orașului Comănești restituirea în natură

sau acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, pentru imobilul-construcții

și teren în suprafață de 6500 mp situat în Comănești.

Întrucât unitatea deținătoare nu s-a

conformat dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în redactarea

anterioară republicării acesteia, la 2 septembrie 2005) aceleași solicitări au

fost reiterate și prin acțiunea formulată la 3 august 2005, în contradictoriu

cu orașul Comănești reprezentat prin primar, în motivarea căreia reclamanta a

arătat că imobilul (teren în suprafață de 6500 mp + 2 corpuri de clădire) ce a

aparținut autorului său P.P., a fost trecut abuziv în proprietatea statului,

prin HCM nr. 8/1960, act normativ nepublicat.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința nr. 138 din 18 ianuarie 2006, a

admis acțiunea și l-a obligat pe pârât să emită dispoziție conform art. 23 din

Legea nr. 10/2001, ca răspuns la notificarea nr. 17/E din 8 iunie 2001,

formulată de reclamantă.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în esență că deși reclamanta l-a notificat pe pârât, conform

legii, atașând cererii și actele doveditoare în sprijinul pretențiilor sale,

pârâtul nu a răspuns acestei notificări printr-o deciziei sau dispoziție

motivată, obligație ce-i incumbă din prevederile art. 23 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 68 din 17 mai 2006,

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a respins apelul formulat de

contestatoare, reținând în esență că, prin soluția adoptată, prima instanță a

dat eficiență cererilor formulate de aceasta prin cererea introductivă și

ulterior pe parcursul derulării litigiului, cereri ce vizau obligarea

primarului la emiterea actului ce marchează finalizarea procedurii

administrative.

În cauză, a declarat recurs în

termen legal contestatoarea A.I.M. care fără a indica temeiul pe care-și

fundamentează calea extraordinară de atac, susține că instanța, în condițiile

în care pârâtul nu a răspuns notificării, trebuia să dispună ea însăși asupra

cererii de acordare a măsurilor reparatorii, procedura administrativă

neputându-se transforma într-un mijloc de „obstrucționare” a persoanei

îndreptățite.

Este încălcat astfel, se mai arată,

spiritul Legii nr. 10/2001 și este limitat accesul liber la justiție,

consfințit în art. 21 din legea fundamentală.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.

Este adevărat că notificării

formulată de persoana îndreptățită la 8 iunie 2001, pârâtul nu i-a răspuns

printr-o dispoziție motivată, cazul dedus recursului de față punând inițial în

discuție conduita culpabilă a unității deținătoare care, în condițiile

existenței unei cereri vizând stabilirea măsurilor reparatorii în legătură cu

un imobil preluat abuziv, nu și-a îndeplinit obligația ce derivă din lege fie

de a dispune restituirea în natură fie a face o ofertă concretă corespunzătoare

valorii imobilului, în urma căreia persoana îndreptățită să-și poată manifesta

opțiunea.

Această obligație a fost complinită

însă ulterior, pe parcursul soluționării recursului fiind emisă dispoziția nr.

100 din 22 ianuarie 2007, dată în soluționarea notificării formulată de

persoana îndreptățită la 8 iunie 2001.

Urmare emiterii acestei dispoziții,

contestatoarea și-a exercitat dreptul conferit prin dispozițiile art. 26 alin.

(3) din lege și a atacat dispoziția, cauza aflându-se pe rolul Tribunalului

Bacău, în curs de soluționare (Dos. 592/110/2007).

Ca atare, avându-se în vedere

precizările formulate la fond de chiar procuratorul contestatoarei, A.A., care

a cerut obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de restituire a

imobilului în natură, cât și cele mai sus expuse, nu se poate reține că

instanțele „au refuzat să judece” pricina sau că ar fi fost încălcat accesul la

justiție, al persoanei îndreptățite.

Nu în ultimul rând, soluția de

obligare a pârâtului la emiterea unei dispoziții motivate a avut în vedere și

controversa legată de existența mai multor cereri vizând restituirea aceluiași

imobil, actualul sediu al Primăriei orașului Comănești, formulate de persoane

diferite, cereri care se impunea să-și găsească o soluționare unitară.

Așa fiind, recursul urmează a se

respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.I.M. împotriva deciziei civile nr. 68 din 17 mai 2006 a Curții de

Apel Bacău, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 12 iunie 2007.