ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4798/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin notificarea formulată la 8 iunie 2001, A.I.M. a cerut Primăriei orașului Comănești restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, pentru imobilul-construcții și teren în suprafață de 6500 mp situat în Comănești. Întrucât unitatea deținătoare nu s-a conformat dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în redactarea anterioară republicării acesteia, la 2 septembrie 2005) aceleași solicitări au fost reiterate și prin acțiunea formulată la 3 august 2005, în contradictoriu cu orașul Comănești reprezentat prin primar, în motivarea căreia reclamanta a arătat că imobilul (teren în suprafață de 6500 mp + 2 corpuri de clădire) ce a aparținut autorului său P.P., a fost trecut abuziv în proprietatea statului, prin HCM nr. 8/1960, act normativ nepublicat.

Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința nr. 138 din 18 ianuarie 2006, a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât să emită dispoziție conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, ca răspuns la notificarea nr. 17/E din 8 iunie 2001, formulată de reclamantă. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că deși reclamanta l-a notificat pe pârât, conform legii, atașând cererii și actele doveditoare în sprijinul pretențiilor sale, pârâtul nu a răspuns acestei notificări printr-o deciziei sau dispoziție motivată, obligație ce-i incumbă din prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 68 din 17 mai 2006, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a respins apelul formulat de contestatoare, reținând în esență că, prin soluția adoptată, prima instanță a dat eficiență cererilor formulate de aceasta prin cererea introductivă și ulterior pe parcursul derulării litigiului, cereri ce vizau obligarea primarului la emiterea actului ce marchează finalizarea procedurii administrative. În cauză, a declarat recurs în termen legal contestatoarea A.I.M. care fără a indica temeiul pe care-și fundamentează calea extraordinară de atac, susține că instanța, în condițiile în care pârâtul nu a răspuns notificării, trebuia să dispună ea însăși asupra cererii de acordare a măsurilor reparatorii, procedura administrativă neputându-se transforma într-un mijloc de „obstrucționare” a persoanei îndreptățite.

Este încălcat astfel, se mai arată, spiritul Legii nr. 10/2001 și este limitat accesul liber la justiție, consfințit în art. 21 din legea fundamentală. Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed. Este adevărat că notificării formulată de persoana îndreptățită la 8 iunie 2001, pârâtul nu i-a răspuns printr-o dispoziție motivată, cazul dedus recursului de față punând inițial în discuție conduita culpabilă a unității deținătoare care, în condițiile existenței unei cereri vizând stabilirea măsurilor reparatorii în legătură cu un imobil preluat abuziv, nu și-a îndeplinit obligația ce derivă din lege fie de a dispune restituirea în natură fie a face o ofertă concretă corespunzătoare valorii imobilului, în urma căreia persoana îndreptățită să-și poată manifesta opțiunea.

Această obligație a fost complinită însă ulterior, pe parcursul soluționării recursului fiind emisă dispoziția nr. 100 din 22 ianuarie 2007, dată în soluționarea notificării formulată de persoana îndreptățită la 8 iunie 2001. Urmare emiterii acestei dispoziții, contestatoarea și-a exercitat dreptul conferit prin dispozițiile art. 26 alin. (3) din lege și a atacat dispoziția, cauza aflându-se pe rolul Tribunalului Bacău, în curs de soluționare (Dos. 592/110/2007). Ca atare, avându-se în vedere precizările formulate la fond de chiar procuratorul contestatoarei, A.A., care a cerut obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de restituire a imobilului în natură, cât și cele mai sus expuse, nu se poate reține că instanțele „au refuzat să judece” pricina sau că ar fi fost încălcat accesul la justiție, al persoanei îndreptățite.

Nu în ultimul rând, soluția de obligare a pârâtului la emiterea unei dispoziții motivate a avut în vedere și controversa legată de existența mai multor cereri vizând restituirea aceluiași imobil, actualul sediu al Primăriei orașului Comănești, formulate de persoane diferite, cereri care se impunea să-și găsească o soluționare unitară. Așa fiind, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta A.I.M. împotriva deciziei civile nr. 68 din 17 mai 2006 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iunie 2007.