ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3987/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Bacău prin sentința civilă nr. 127

din 13 iulie 1994, a admis în parte acțiunea reclamantei R.G.C. Galați în

contradictoriu cu pârâtul B.D.

A dispus evacuarea pârâtului de pe suprafața de

180 mp teren situat în incinta stației C.F.R. Comănești, jud.Bacău și a respins

capătul de acțiune cu privire la daune.

A fost obligat pârâtul la 1.050 lei cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de

fond a reținut că reclamanta a închiriat pârâtului prin contractul nr. 75 b-43

din 12 septembrie 1991 și actul adițional nr. A-209 din 9 martie 1991 pentru o

perioadă de 1 an, suprafața de 180 mp teren, iar pârâtul în calitate de locator,

s-a obligat să folosească terenul, să nu ridice construcții fără acordul locatorului

și să-l elibereze în termen de 3 zile de la expirarea contractului, sub

sancțiunea plății unor penalități egale cu de 10 ori chiria lunară, pentru

fiecare zi de întârziere.

Că pârâtul nu a eliberat terenul la expirarea

contractului, ridicând și o construcție, fiind notificat în condițiile art. 1438

C. civ.

Daunele solicitate de reclamantă în sumă de

23.387.400 lei au fost respinse, nefăcându-se o notificare în acest sens.

Prin decizia nr. 681 din 14 decembrie 2000

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

apelul reclamantei declarat împotriva hotărârii instanței de fond, pe care a

schimbat-o, în sensul că s-a admis și capătul de cerere cu privire la daune și

a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 23.387.000 lei, cu

acest titlu. A respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. B.D. S.N.C.

Comănești, obligând-o la 3.504.795 lei cheltuieli de judecată către recurenta

reclamantă. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva menționatei decizii, pârâtul B.D., în calitate

de reprezentant al S.C. B.D. S.N.C. Comănești a declarat recurs în temeiul art.

304 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând

în concluzie admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond

respingerea acțiunii reclamantei.

În criticile formulate recurenta pârâtă susține

în esență că în mod greșit a fost evacuată după suprafața de teren de 180 mp,

în condițiile în care proprietarul acestuia este Primăria Comănești, cu care a

încheiat de altfel contractele de închiriere nr. 2 și 3 din 15 februarie 2001,

de la care a obținut și autorizația construcției ridicate pe acest teren, că

terenul a fost revendicat ulterior de numitul D.P.

Recurenta a mai susținut că atâta timp cât

reclamanta nu este proprietara terenului în litigiu, aceasta nu poate să ceară

daune.

Recursul nu este fondat.

Curtea analizând hotărârea prin prisma

criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, și de

dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă

la casarea deciziei recurate.

Instanța de apel a reținut în mod corect

situația de fapt, în sensul că la baza raporturilor dintre părți a stat

contractul de închiriere nr. 75/43 din 12 septembrie 1991, cu modificările

ulterioare; că reclamanta în exercitarea prerogativelor dreptului de

administrare, în urma licitației organizate, a închiriat terenul în suprafață

de 180 mp situat în incinta stației C.F.R. Comănești pe o perioadă de un an

pârâtei, care s-a obligat să-l folosească pe această perioadă, să nu ridice

construcții fără acordul locatorului și să-l elibereze în termen de 3 zile de

la expirarea contractului, sub sancțiunea plății unor penalități egale cu de 10

ori chiria lunară pentru fiecare zi de întârziere; că pârâta la expirarea

contractului nu a eliberat terenul deși a fost notificată în acest sens.

Curtea de Apel Bacău în mod legal a menținut

măsura dispusă de instanța de fond de evacuare a pârâtei de pe suprafața de

teren de 180 mp, situat în incinta stației C.F.R. Comănești care se află în

administrarea reclamantei, întrucât aceasta nu a eliberat terenul la expirarea

contractului, fiind notificată în condițiile art. 1438 C. civ.

Apărarea recurentei pârâte că terenul ar fi

proprietatea Primăriei Comănești urmează a fi înlăturată în condițiile în care

din actele dosarului a rezultat că aceasta nu și-a dovedit proprietatea asupra

suprafeței de teren, în care să fie inclusă și suprafața de 180 mp, ce formează

obiectul recursului de față.

Și a doua critică a recurentei pârâte prin care

susține că nu datorează daune reclamantei este neîntemeiată, în condițiile în

care aceasta nu și-a respectat obligațiile contractuale.

Deci forța obligatorie a contractului în cauză

se limitează numai la ceea ce s-a convenit legal, în sensul prevederilor art. 969

C. civ., potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între

părțile contractante și trebuie respectate cu bună credință.

Cum hotărârea instanței de apel este temeinică

și legală, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

S.C. B.D. S.N.C. Comănești, jud. Bacău împotriva deciziei nr. 681 din 14 decembrie

2000 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2003.