ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3987/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Bacău prin sentința civilă nr. 127 din 13 iulie 1994, a admis în parte acțiunea reclamantei R.G.C. Galați în contradictoriu cu pârâtul B.D. A dispus evacuarea pârâtului de pe suprafața de 180 mp teren situat în incinta stației C.F.R. Comănești, jud.Bacău și a respins capătul de acțiune cu privire la daune. A fost obligat pârâtul la 1.050 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a închiriat pârâtului prin contractul nr. 75 b-43 din 12 septembrie 1991 și actul adițional nr. A-209 din 9 martie 1991 pentru o perioadă de 1 an, suprafața de 180 mp teren, iar pârâtul în calitate de locator, s-a obligat să folosească terenul, să nu ridice construcții fără acordul locatorului și să-l elibereze în termen de 3 zile de la expirarea contractului, sub sancțiunea plății unor penalități egale cu de 10 ori chiria lunară, pentru fiecare zi de întârziere. Că pârâtul nu a eliberat terenul la expirarea contractului, ridicând și o construcție, fiind notificat în condițiile art. 1438 C. civ. Daunele solicitate de reclamantă în sumă de 23.387.400 lei au fost respinse, nefăcându-se o notificare în acest sens.

Prin decizia nr. 681 din 14 decembrie 2000 Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul reclamantei declarat împotriva hotărârii instanței de fond, pe care a schimbat-o, în sensul că s-a admis și capătul de cerere cu privire la daune și a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 23.387.000 lei, cu acest titlu. A respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. B.D. S.N.C. Comănești, obligând-o la 3.504.795 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva menționatei decizii, pârâtul B.D., în calitate de reprezentant al S.C. B.D. S.N.C. Comănești a declarat recurs în temeiul art. 304 C. proc.

civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond respingerea acțiunii reclamantei. În criticile formulate recurenta pârâtă susține în esență că în mod greșit a fost evacuată după suprafața de teren de 180 mp, în condițiile în care proprietarul acestuia este Primăria Comănești, cu care a încheiat de altfel contractele de închiriere nr. 2 și 3 din 15 februarie 2001, de la care a obținut și autorizația construcției ridicate pe acest teren, că terenul a fost revendicat ulterior de numitul D.P. Recurenta a mai susținut că atâta timp cât reclamanta nu este proprietara terenului în litigiu, aceasta nu poate să ceară daune.

Recursul nu este fondat. Curtea analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate. Instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt, în sensul că la baza raporturilor dintre părți a stat contractul de închiriere nr. 75/43 din 12 septembrie 1991, cu modificările ulterioare; că reclamanta în exercitarea prerogativelor dreptului de administrare, în urma licitației organizate, a închiriat terenul în suprafață de 180 mp situat în incinta stației C.F.R.

Comănești pe o perioadă de un an pârâtei, care s-a obligat să-l folosească pe această perioadă, să nu ridice construcții fără acordul locatorului și să-l elibereze în termen de 3 zile de la expirarea contractului, sub sancțiunea plății unor penalități egale cu de 10 ori chiria lunară pentru fiecare zi de întârziere; că pârâta la expirarea contractului nu a eliberat terenul deși a fost notificată în acest sens. Curtea de Apel Bacău în mod legal a menținut măsura dispusă de instanța de fond de evacuare a pârâtei de pe suprafața de teren de 180 mp, situat în incinta stației C.F.R. Comănești care se află în administrarea reclamantei, întrucât aceasta nu a eliberat terenul la expirarea contractului, fiind notificată în condițiile art. 1438 C. civ.

Apărarea recurentei pârâte că terenul ar fi proprietatea Primăriei Comănești urmează a fi înlăturată în condițiile în care din actele dosarului a rezultat că aceasta nu și-a dovedit proprietatea asupra suprafeței de teren, în care să fie inclusă și suprafața de 180 mp, ce formează obiectul recursului de față. Și a doua critică a recurentei pârâte prin care susține că nu datorează daune reclamantei este neîntemeiată, în condițiile în care aceasta nu și-a respectat obligațiile contractuale. Deci forța obligatorie a contractului în cauză se limitează numai la ceea ce s-a convenit legal, în sensul prevederilor art. 969 C. civ., potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și trebuie respectate cu bună credință.

Cum hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta S.C. B.D. S.N.C. Comănești, jud. Bacău împotriva deciziei nr. 681 din 14 decembrie 2000 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.