ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1853/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 22966/3/2009 a fost menținută starea de arest a inculpaților N.G.I. (fiul lui A. și F.), S.C.I. (fiul lui V. și M.F.), S.E.A. (fiul lui L. și M.), R.C.M. (fiul lui F. și F.), B.C.A. (fiul lui A. și A.), A.A.C. (fiul lui V. și C.) și V.R.M. (fiul lui A. și C.C.). Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin sentința penală nr. 161 din 4 februarie 2010 a Tribunalului București au fost condamnați inculpații N.G.I. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; art. 26 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 8 din Legea nr. 39/2003; A.A.C. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (3) alin. (1) din Legea nr. 143/2000; V.R.M. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 8 din Legea nr. 39/2003; B.C.A. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 8 din Legea nr. 39/2003; S.C.I. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 8 din Legea nr. 39/2003; S.E.A.

la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la care s-a adăugat, conform art. 83 C. pen. pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1383/2008 a Tribunalului București și R.C.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la care s-a adăugat, conform art. 83 C. pen., pedeapsa de 1 an aplicată prin sentința penală nr. 176/2009 a Judecătoriei Sectorului 6 București, că temeiurile avute în vedere la arestarea lor se mențin și că ele impun, în continuare privarea de libertate a acestor inculpați.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații N.G.I., S.C.I., B.C.A., A.A.C. și V.R.M. care au susținut că măsura arestării preventive nu mai este justificată și au solicitat revocarea acesteia și judecarea în stare de libertate. Recursurile declarate nu sunt întemeiate. În conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive iar potrivit art. 160 b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța, prin încheiere motivată, dispune menținerea stării de arest.

Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenția europeană a drepturilor omului s-a statuat că o persoană poate fi lipsită de libertate dacă este reținută legal în baza condamnării pronunțate de un tribunal competent. Din examinarea actelor dosarului se constată că arestarea inculpaților s-a dispus în baza art. 145 lit. f) C. proc. pen. existând motive temeinice de a bănui că aceștia au comis infracțiunile de trafic de droguri de risc, trafic internațional de droguri de risc și constituire de grup infracțional în scopul săvârșirii de infracțiuni, reținându-se că în cursul lunilor martie - aprilie 2009 au adus din Olanda diverse cantități de cannabis - drog de risc, pe care le-au valorificat în România, fiind surprinși în flagrant după efectuarea unor astfel de tranzacții ilicite.

Având în vedere probele de vinovăție administrate Tribunalul București a dispus cum s-a arătat mai sus condamnarea inculpaților la pedepse privative de libertate în baza art. 2 alin. (1) și (3) alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003. Ținând seama de probatoriul cauzei și de soluția de condamnare, Curtea constată că, nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată și conformă cu dispozițiile legale evocate și că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, derivat din natura, gravitatea și rezonanța în comunitate a faptelor și din împrejurările comiterii lor.

Față de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații N.G.I., S.C.I., B.C.A., A.A.C. și V.R.M., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu să fie avansate din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații N.G.I., S.C.I., B.C.A., A.A.C. și V.R.M. împotriva încheierii din 26 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 22966/3/2009. Obligă recurenții inculpați N.G.I. și S.C.I. la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J. Obligă recurenții inculpați B.C.A., A.A.C. la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu se va avansa din fondul M.J.

Obligă recurentul inculpat V.R.M. la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 10 mai 2010.